0 (E). FORWARD

The energy quanta occured in 1900 in the work of Max Planck (Nobel prize, 1918) on the black body electromagnetic radiation. Planck’s “quanta of light” have been used by Einstein (Nobel prize, 1921) to explain the photoelectric effect, but the first “quantization” of a quantity having units of action (the angular momentum) belongs to Niels Bohr (Nobel Prize, 1922). This opened the road to the universalization of quanta, since the action is the basic functional to describe any type of motion. However, only in the 1920’s the formalism of quantum mechanics has been developed in a systematic manner. The remarkable works of that decade contributed in a decisive way to the rising of quantum mechanics at the level of fundamental theory of the universe, with successful technological applications. Moreover, it is quite probable that many of the cosmological misteries may be disentangled by means of various quantization procedures of the gravitational field, advancing our understanding of the origins of the universe. On the other hand, in recent years, there is a strong surge of activity in the information aspect of quantum mechanics. This aspect, which was generally ignored in the past, aims at a very attractive “quantum computer” technology.

At the philosophical level, the famous paradoxes of quantum mechanics, which are perfect examples of the difficulties of ‘quantum’ thinking, are actively pursued ever since they have been first posed. Perhaps the most famous of them is the EPR paradox (Einstein, Podolsky, Rosen, 1935) on the existence of elements of physical reality, or in EPR words: “If, without in any way disturbing a system, we can predict with certainty (i.e., with probability equal to unity) the value of a physical quantity, then there exists an element of physical reality corresponding to this physical quantity.” Another famous paradox is that of Schrödinger’s cat which is related to the fundamental quantum property of entanglement and the way we understand and detect it. What one should emphasize is that all these delicate points are the sourse of many interesting and innovative experiments (such as the so-called “teleportation” of quantum states) pushing up the technology.

Here, I present eight elementary topics in nonrelativistic quantum mechanics from a course in Spanish (“castellano”) on quantum mechanics that I taught in the Instituto de Física, Universidad de Guanajuato (IFUG), León, Mexico, during the semesters of 1998.

Haret C. Rosu

0 (R). CUVÎNT ÎNAINTE

Cuantele de energie au apărut în 1900 ca o consecinţă a lucrărilor lui Max Planck (premiul Nobel 1918) asupra problemei radiaţiei de corp negru. “Cuantele de lumină” planckiene au fost folosite de către Albert Einstein (premiul Nobel 1921) pentru a explica efectul fotoelectric, dar prima “cuantificare” a unei mărimi cu unităţi de acţiune (momentul cinetic) se datorează lui Niels Bohr (premiul Nobel 1922). Aceasta a deschis drumul universalităţii cuantelor pentru că acţiunea este funcţionala fundamentală pentru descrierea oricărui tip de mişcare. Chiar şi în aceste condiţii, numai anii 1920 se consideră ca adevăratul început pentru formalismul cuantic, care a fost capabil să ridice mecanica cuantică la nivelul unei teorii fundamentale a universului şi să o transforme într-o sursă de numeroase succese tehnologice. Este foarte posibil ca multe dintre misteriile cosmologice să se ascundă în spatele diferitelor proceduri de cuantificare ale cîmpului nelinear gravitaţional şi eventualele progrese în această direcţie ar putea contribui la o mai bună înţelegere a istoriei şi evoluţiei universului. Pe de alta parte, aspectul informatic al mecanicii cuantice, care nu a fost mult investigat în trecut, cunoaşte în prezent o perioadă explozivă de cercetări în ideea construirii aşa-numitelor “calculatoare cuantice”.

În domeniul filosofic este de menţionat că în mecanica cuantică există paradoxuri faimoase, care încă se menţin în polemică şi care reflectă dificultăţile de logică pe care le crează modul de “gîndire cuantică” (sau probabilistică cuantică ). Unul dintre cele mai cunoscute paradoxuri este cel al lui Einstein (care nu a acceptatîn mod total mecanica cuantică), Podolsky şi Rosen (EPR, 1935) în legătură cu problema dacă există sau nu “elemente adevărate de realitate fizică” în microcosmosul studiat cu metode cuantice (după Einstein, mecanica cuantică interzice existenţa independentă a actului de măsurare de sistemele fizice măsurate). Alt paradox, de acelaşi rang de celebritate, este al “pisicii lui Schrödinger”. Ceea ce trebuie subliniat în legătură cu toate aceste puncte teoretice şi metateoretice delicate este că ele generează experimente foarte interesante (cum ar fi, de exemplu, cele referitoare la aşa-numita “teleportare” ale stărilor cuantice) care impulsează dezvoltarea tehnologicăĊeea ce urmează sunt cîteva teme introductive în mecanica cuantică nerelativistă care au servit ca bază pentru cursul de graduare în mecanica cuantică pe care l-am predat în Institutul de Fizică al Universităţii Statale Guanajuato din Mexic în 1998.

Haret C. Rosu

1. POSTULATE CUANTICE

Următoarele 6 postulate se pot considera ca bază pentru teorie şi experiment în mecanica cuantică în varianta sa cea mai folosită (standard).

P1.-

Fiecă rei mărimi fizice ‘bine definită clasic’ L îi corespunde un operator hermitic $\hat{L}$ .

P2.-

Fiecărei stări fizice staţionare în care se poate găsi un sistem fizic cuantic îi corespunde o funcţie de undă normalizată $\psi$ ( $\parallel\psi\parallel_{{\cal L}^{2}}^{2}=1$ ).

P3.-

Mărimea fizică L poate să ‘ia’ experimental numai valorile proprii ale $\hat{L}$ . De aceea, valorile proprii trebuie să fie reale, ceea ce are loc pentru operatori hermitici.

P4.-

Rezultatul unei măsurători pentru determinarea mărimii L este întotdeauna valoarea medie $\overline{L}$ a operatorului $\hat{L}$ în starea $\psi_{n}$ , care în teorie este elementul de matrice diagonal

$<\psi_{n}\mid\hat{L}\mid\psi_{n}>=\overline{L}$ .

P5.-

Elementele de matrice ale operatorilor coordonată şi moment carteziene $\widehat{x_{i}}$ şi $\widehat{p_{k}}$ , calculate intre funcţiile de undă f şi g satisfac ecuaţiile de mişcare Hamilton din mecanica clasica în forma:

$\frac{d}{dt}<f\mid\widehat{p_{i}}\mid{g}>=-<f\mid\frac{\partial\widehat{H}}{\partial\widehat{x_{i}}}\mid{g}>$

$\frac{d}{dt}<f\mid\widehat{x_{i}}\mid{g}>=<f\mid\frac{\partial\widehat{H}}{\partial\widehat{p_{i}}}\mid{g}>~,$

unde $\widehat{H}$ este operatorul hamiltonian, iar derivatele în raport cu operatori se definesc în punctul 3 al acestui capitol.

P6.-

Operatorii $\widehat{p_{i}}$ şi $\widehat{x_{k}}$ au următorii comutatori:

\qquad\;[\widehat{p_{i}},\widehat{x_{k}}]=-i\hbar\delta_{ik},

[\widehat{p_{i}},\widehat{p_{k}}]=0,

[\widehat{x_{i}},\widehat{x_{k}}]=0

$\hbar=h/2\pi=1.0546\times 10^{-27}$ erg.sec.

1.-

Corespondenţa cu o mărime fizică L care are analog clasic $L(x_{i},p_{k})$

Aceasta se face substituind $x_{i}$ , $p_{k}$ cu $\widehat{x_{i}}$ $\widehat{p_{k}}$ . Funcţia L se presupune că se poate dezvolta în serie de puteri pentru orice valoare a argumentelor sale, adică este analitică . Dacă funcţia nu conţine produse $x_{k}p_{k}$ , operatorul $\hat{L}$ este hermitic în mod automat.
Exemplu:

$T=(\sum_{i}^{3}p_{i}^{2})/2m$ $\longrightarrow$ $\widehat{T}=(\sum_{i}^{3}\widehat{p}^{2})/2m$ .

Dacă L conţine produse mixte $x_{i}p_{i}$ şi puteri ale acestora, $\hat{L}$ nu este hermitic, în care caz L se substituie cu $\hat{\Lambda}$ , partea hermitică a lui $\hat{L}$ ( $\hat{\Lambda}$ este un operator autoadjunct).
Exemplu:

$w(x_{i},p_{i})=\sum_{i}p_{i}x_{i}$ $\longrightarrow$ $\widehat{w}=1/2\sum_{i}^{3}(\widehat{p_{i}}\widehat{x_{i}}+\widehat{x_{i}}\widehat{p_{i}})$ .

Rezultă deasemenea că timpul nu este un operator fiind doar un parametru (care se poate introduce în multe feluri). Aceasta pentru că timpul nu depinde de variabilele canonice ci din contră .

2.-

Probabilitate în spectrul discret şi continuu

Dacă $\psi_{n}$ este funcţie proprie a operatorului $\hat{M}$ , atunci:

$\overline{L}=<n\mid\hat{L}\mid{n}>=<n\mid\lambda_{n}\mid{n}>=\lambda_{n}<n\mid{n}>=\delta_{nn}\lambda_{n}=\lambda_{n}$ .

Deasemenea, se poate demonstra că $\overline{L}^{k}=(\lambda_{n})^{k}$ .

Dacă funcţia $\phi$ nu este funcţie proprie a lui $\hat{L}$ se foloseşte dezvoltarea în sistem complet de f.p. ale lui $\hat{L}$ şi deci:

$\hat{L}\psi_{n}=\lambda_{n}\psi_{n}$ , $\phi=\sum_{n}a_{n}\psi_{n}$

combinînd aceste două relaţii obţinem:

$\hat{L}\phi=\sum_{n}\lambda_{n}a_{n}\psi_{n}$ .

Putem astfel calcula elementele de matrice ale operatorului L:

$<\phi\mid\hat{L}\mid{\phi}>=\sum_{n,m}a_{m}^{\ast}a_{n}\lambda_{n}<m\mid{n}>=\sum_{m}\mid{a_{m}}\mid^{2}\lambda_{m}$ ,

ceea ce ne spune că rezultatul experimentului este $\lambda_{m}$ cu o probabilitate $\mid{a_{m}}\mid^{2}$ .
Dacă spectrul este discret: de acord cu P4 înseamnă că $\mid{a_{m}}\mid^{2}$ , deci coeficienţii dezvoltării într-un sistem complet de f.p., determină probabilitătile de observare a valorii proprii $\lambda_{n}$ .
Dacă spectrul este continuu: folosind următoarea definiţie

$\phi(\tau)=\int{a}(\lambda)\psi{(\tau,\lambda)}d\lambda$ ,

se calculează elementele de matrice pentru spectrul continuu

$<\phi\mid{\hat{L}}\mid{\phi}>$

$=\int{d}\tau\int{a}^{\ast}(\lambda)\psi^{\ast}(\tau,\lambda)d\lambda\int\mu{a}(\mu)\psi(\tau,\mu)d\mu$

$=\int\int{a}^{\ast}a(\mu)\mu\int\psi^{\ast}(\tau,\lambda)\psi(tau,\mu)d\lambda{d}\mu{d}\tau$

$=\int\int{a}^{\ast}(\lambda){a}(\mu)\mu\delta(\lambda-\mu){d}\lambda{d}\mu$

$=\int{a}^{\ast}(\lambda)a(\lambda)\lambda{d}\lambda$

$=\int\mid{a}(\lambda)\mid^{2}\lambda{d}\lambda$ .

În cazul continuu se spune că $\mid{a}(\lambda)\mid^{2}$ este densitatea de probabilitate de a observa v.p. $\lambda$ din spectrul continuu. Deasemenea, se satisface

$\overline{L}=<\phi\mid\hat{L}\mid\phi>$ .

Este comun să se spună că $<\mu\mid\Phi>$ este (reprezentarea lui) $\mid\Phi>$ în reprezentarea $\mu$ , unde $\mid\mu>$ este un vector propriu al lui $\hat{M}$ .

3.-

Definiţia unei derivate în raport cu un operator

$\frac{\partial{F(\hat{L})}}{\partial\hat{L}}={\rm lim}_{\epsilon\rightarrow\infty}\frac{F(\hat{L}+\epsilon\hat{I})-F(\hat{L})}{\epsilon}.$

4.-

Operatorii de impuls cartezian

Care este forma concretă a lui $\widehat{p_{1}}$ , $\widehat{p_{2}}$ y $\widehat{p_{3}}$ , dacă argumentele funcţiilor de undă sunt coordonatele carteziene $x_{i}$ ?
Vom considera următorul comutator:

$[\widehat{p_{i}},\widehat{x_{i}}^{2}]=\widehat{p_{i}}\widehat{x_{i}}^{2}-\widehat{x_{i}}^{2}\widehat{p_{i}}$

$=\widehat{p_{i}}\widehat{x_{i}}\widehat{x_{i}}-\widehat{x_{i}}\widehat{p_{i}}\widehat{x_{i}}+\widehat{x_{i}}\widehat{p_{i}}\widehat{x_{i}}-\widehat{x_{i}}\widehat{x_{i}}\widehat{p_{i}}$

$=(\widehat{p_{i}}\widehat{x_{i}}-\widehat{x_{i}}\widehat{p_{i}})\widehat{x_{i}}+\widehat{x_{i}}(\widehat{p_{i}}\widehat{x_{i}}-\widehat{x_{i}}\widehat{p_{i}})$

$=[\widehat{p_{i}},\widehat{x_{i}}]\widehat{x_{i}}+\widehat{x_{i}}[\widehat{p_{i}},\widehat{x_{i}}]$

$=-i\hbar\widehat{x_{i}}-i\hbar\widehat{x_{i}}=-2i\hbar\widehat{x_{i}}$ .

În general, se satisfac:

$\widehat{p_{i}}\widehat{x_{i}}^{n}-\widehat{x_{i}}^{n}\widehat{p_{i}}=-ni\hbar\widehat{x_{i}}^{n-1}.$

Atunci, pentru toate funcţiile analitice avem:

$\widehat{p_{i}}\psi(x)-\psi(x)\widehat{p_{i}}=-i\hbar\frac{\partial\psi}{\partial{x_{i}}}$ .

Acum, fie $\widehat{p_{i}}\phi=f(x_{1},x_{2},x_{3})$ modul în care acţionează $\widehat{p_{i}}$ asupra lui $\phi(x_{1},x_{2},x_{3})=1$ . Atunci:

$\widehat{p_{i}}\psi=-i\hbar\frac{\partial\psi}{\partial{x_{1}}}+f_{1}\psi$ şi există relaţii analoage pentru $x_{2}$ y $x_{3}$ .
Din comutatorul $[\widehat{p_{i}},\widehat{p_{k}}]=0$ se obţine $\nabla\times\vec{f}=0$ , şi deci,
$f_{i}=\nabla_{i}F$ .
Forma cea mai generală a lui $\widehat{p_{i}}$ este $\widehat{p_{i}}=-i\hbar\frac{\partial}{\partial{x_{i}}}+\frac{\partial{F}}{\partial{x_{i}}}$ , unde F este orice funcţie. Funcţia F se poate elimina folosind o transformare unitară $\widehat{U}^{\dagger}=\exp(\frac{i}{\hbar}F)$ .

$\widehat{p_{i}}=\widehat{U}^{\dagger}(-i\hbar\frac{\partial}{\partial{x_{i}}}+\frac{\partial{F}}{\partial{x_{i}}})\widehat{U}$

$=\exp^{\frac{i}{\hbar}F}(-i\hbar\frac{\partial}{\partial{x_{i}}}+\frac{\partial{F}}{\partial{x_{i}}})\exp^{\frac{-i}{\hbar}F}$

$=-i\hbar\frac{\partial}{\partial{x_{i}}}$

rezultînd $\widehat{p_{i}}=-i\hbar\frac{\partial}{\partial{x_{i}}}$ $\longrightarrow$ $\widehat{p}=-i\hbar\nabla$ .

5.-

Calculul constantei de normalizare

Orice funcţie de undă $\psi(x)$ $\in$ ${\cal L}^{2}$ de variabilă $x$ se poate scrie în forma:

$\psi(x)=\int\delta(x-\xi)\psi(\xi)d\xi$

şi se poate considera această expresie ca dezvoltare a lui $\psi$ în f.p. ale operatorului coordonată $\hat{x}\delta(x-\xi)=\xi(x-\xi)$ . Atunci, $\mid\psi(x)\mid^{2}$ este densitatea de probabilitate a coordonatei în starea $\psi(x)$ . De aici rezultă interpretarea normei

$\parallel\psi(x)\parallel^{2}=\int\mid\psi(x)\mid^{2}dx=1$ .

Intuitiv, această relaţie ne spune că sistemul descris de către funcţia $\psi(x)$ trebuie să se găsească într-un ‘loc’ pe axa reală, chiar dacă vom şti doar aproximativ unde.
Funcţiile proprii ale operatorului impuls sunt:
$-i\hbar\frac{\partial\psi}{\partial{x_{i}}}=p_{i}\psi$ , integrînd se obţine $\psi(x_{i})=A\exp^{\frac{i}{\hbar}p_{i}x_{i}}$ , $x$ şi $p$ au spectru continuu şi deci normalizarea se face cu ‘funcţia delta’.
Cum se obţine constanta de normalizare ?
Se poate obţine utilizînd următoarele transformări Fourier:
$f(k)=\int{g(x)}\exp^{-ikx}dx$ , $g(x)=\frac{1}{2\pi}\int{f(k)}\exp^{ikx}dk.$
Deasemenea se obţine cu următoarea procedură :
Fie funcţia de undă nenormalizată a particulei libere
$\phi_{p}(x)=A\exp^{\frac{ipx}{\hbar}}$ şi formula

$\delta(x-x^{{}^{\prime}})=\frac{1}{2\pi}\int_{-\infty}^{\infty}\exp^{ik(x-x^{{}^{\prime}})}dx$

Se vede că

$\int_{-\infty}^{\infty}\phi_{p^{{}^{\prime}}}^{\ast}(x)\phi_{p}(x)dx$

$=\int_{-\infty}^{\infty}A^{\ast}\exp^{\frac{-ip^{{}^{\prime}}x}{\hbar}}A\exp^{\frac{ipx}{\hbar}}dx$

$=\int_{-\infty}^{\infty}\mid{A}\mid^{2}\exp^{\frac{ix(p-p^{{}^{\prime}})}{\hbar}}dx$

$=\mid{A}\mid^{2}\hbar\int_{-\infty}^{\infty}\exp^{\frac{ix(p-p^{{}^{\prime}})}{\hbar}}d\frac{x}{\hbar}$

$=2\pi\hbar\mid{A}\mid^{2}\delta(p-p^{{}^{\prime}})$

şi deci constanta de normalizare este:

$A=\frac{1}{\sqrt{2\pi\hbar}}$ .

Deasemenea rezultă că f.p. ale operatorului impuls formează un sistem complet (în sensul cazului continuu) pentru funcţiile de clasă ${\cal L}^{2}$ .

$\psi(x)=\frac{1}{\sqrt{2\pi\hbar}}\int{a(p)}\exp^{\frac{ipx}{\hbar}}dp$

$a(p)=\frac{1}{\sqrt{2\pi\hbar}}\int\psi(x)\exp^{\frac{-ipx}{\hbar}}dx$ .

Aceste formule stabilesc legătura între reprezentările x şi p.

6.-

Reprezentarea p (de impuls)

Forma explicită a operatorilor $\hat{p_{i}}$ şi $\hat{x_{k}}$ se poate obţine din relaţiile de comutare, dar şi folosind nucleele

$x(p,\beta)=U^{\dagger}xU=\frac{1}{2\pi\hbar}\int\exp^{\frac{-ipx}{\hbar}}x\exp^{\frac{i\beta{x}}{\hbar}}dx$

$=\frac{1}{2\pi{\hbar}}\int\exp^{\frac{-ipx}{\hbar}}(-i\hbar\frac{\partial}{\partial\beta}\exp^{\frac{i\beta{x}}{\hbar}})$ .

Integrala are forma următoare: $M(\lambda,\lambda^{{}^{\prime}})=\int{U^{\dagger}}(\lambda,x)\widehat{M}U(\lambda^{{}^{\prime}},x)dx$ , şi folosind $\hat{x}f=\int{x}(x,\xi)f(\xi)d\xi$ , acţiunea lui $\hat{x}$ asupra lui $a(p)$ $\in$ ${\cal L}^{2}$ este:

$\hat{x}a(p)=\int{x}(p,\beta)a(\beta)d\beta$

$=\int(\frac{1}{2\pi\hbar}\int\exp^{\frac{-ipx}{\hbar}}(-i\hbar\frac{\partial}{\partial\beta}\exp^{\frac{i\beta{x}}{\hbar}})dx)a(\beta)d\beta$

$=\frac{-i}{2\pi}\int\int\exp^{\frac{-ipx}{\hbar}}\frac{\partial}{\partial\beta}\exp^{\frac{i\beta{x}}{\hbar}}a(\beta)dxd\beta$

$=\frac{-i\hbar}{2\pi}\int\int\exp^{\frac{-ipx}{\hbar}}\frac{\partial}{\partial\beta}\exp^{\frac{i\beta{x}}{\hbar}}a(\beta)d\frac{x}{\hbar}d\beta$

$=\frac{-i\hbar}{2\pi}\int\int\exp^{\frac{ix(\beta-p)}{\hbar}}\frac{\partial}{\partial\beta}a(\beta)d\frac{x}{\hbar}d\beta$

$=-i\hbar\int\frac{\partial{a(p)}}{\partial\beta}\delta(\beta-p)d\beta=-i\hbar\frac{\partial{a(p)}}{\partial{p}}$ ,

unde $\delta(\beta-p)=\frac{1}{2\pi}\int\exp^{\frac{ix(\beta-p)}{\hbar}}d\frac{x}{\hbar}$ .

Operatorul impuls în reprezentarea p se caracterizează prin nucleul:

$p(p,\beta)=\widehat{U}^{\dagger}p\widehat{U}$

$=\frac{1}{2\pi\hbar}\int\exp^{\frac{-ipx}{\hbar}}(-i\hbar\frac{\partial}{\partial{x}})\exp^{\frac{i\beta{x}}{\hbar}}dx$

$=\frac{1}{2\pi\hbar}\int\exp^{\frac{-ipx}{\hbar}}\beta\exp^{\frac{i\beta{x}}{\hbar}}dx=\beta\lambda(p-\beta)$

rezultînd $\hat{p}a(p)=pa(p)$ .

Ceea ce se întîmplă cu $\hat{x}$ şi $\hat{p}$ este că deşi sunt operatori hermitici pentru toate f(x) $\in$ $L^{2}$ nu sunt hermitici exact pentru funcţiile lor proprii.
Dacă $\hat{p}a(p)=p_{o}a(p)$ şi $\hat{x}=\hat{x}^{\dagger}$ $\hat{p}=\hat{p}^{\dagger}$ , atunci

$<a\mid\hat{p}\hat{x}\mid{a}>-<a\mid\hat{x}\hat{p}\mid{a}>=-i\hbar<a\mid{a}>$

$p_{o}[<a\mid\hat{x}\mid{a}>-<a\mid\hat{x}\mid{a}>]=-i\hbar<a\mid{a}>$

$p_{o}[<a\mid\hat{x}\mid{a}>-<a\mid\hat{x}\mid{a}>]=0$

Partea stîngă este zero, în timp ce dreapta este indefinită , ceea ce este o contradicţie.

7.-

Reprezentările Schrödinger şi Heisenberg
Ecuaţiile de mişcare date prin P5 au diferite interpretări, datorită faptului că în expresia $\frac{d}{dt}<f\mid\hat{L}\mid{f}>$ se poate considera dependenţa temporală ca aparţinînd fie funcţiilor de undă fie operatorilor, fie atît funcţiilor de undă cît şi operatorilor. Vom considera numai primele două cazuri.
- •
  
  Pentru un operator ce depinde de timp $\widehat{O}=\widehat{O(t)}$ avem:
  
  $\hat{p_{i}}=-\frac{\partial\widehat{H}}{\partial\hat{x_{i}}}$ , $\hat{x_{i}}=\frac{\partial\widehat{H}}{\partial\hat{p_{i}}}$
  
  $[\hat{p},f]=\hat{p}f-f\hat{p}=-i\hbar\frac{\partial{f}}{\partial\hat{x_{i}}}$
  
  $[\hat{x},f]=\hat{x}f-f\hat{x}=-i\hbar\frac{\partial{f}}{\partial\hat{p_{i}}}$
  
  şi se obţin ecuaţiile de mişcare Heisenberg:
  
  $\hat{p_{i}}=\frac{-i}{\hbar}[\hat{p},\widehat{H}]$ , $\hat{x_{i}}=\frac{-i}{\hbar}[\hat{x},\widehat{H}]$ .
- •
  
  Dacă funcţiile de undă depind de timp, încă se poate folosi $\hat{p_{i}}=\frac{-i}{\hbar}[\hat{p_{i}},\widehat{H}]$ , pentru că este o consecinţă numai a relaţiilor de comutare care nu depind de reprezentare
  
  $\frac{d}{dt}<f\mid\hat{p_{i}}\mid{g}>=\frac{-i}{\hbar}<f\mid[\hat{p},{\widehat{H}}]\mid{g}>$ .
  
  Dacă acum $\hat{p_{i}}$ şi ${\widehat{H}}$ nu depind de timp şi se ţine cont de hermiticitate se obţine:
  
  $(\frac{\partial{f}}{\partial{t}},\hat{p_{i}}g)+(\hat{p_{i}}f,\frac{\partial{g}}{\partial{t}})$
  
  $=\frac{-i}{\hbar}(f,\hat{p_{i}}\hat{H}g)+\frac{i}{\hbar}(f,\hat{H}\hat{p_{i}}g)$
  
  $=\frac{-i}{\hbar}(\hat{p}f,\hat{H}g)+\frac{i}{\hbar}(\hat{H}f,\hat{p_{i}}g)$
  
  $(\frac{\partial{f}}{\partial{t}}+\frac{i}{\hbar}\hat{H}f,\hat{p_{i}}g)+(\hat{p_{i}}f,\frac{\partial{g}}{\partial{t}}-\frac{i}{\hbar}\hat{H}g)=0$
  
  Ultima relaţie se îndeplineşte pentru orice pereche de funcţii $f(x)$ şi $g(x)$ în momentul iniţial dacă fiecare satisface ecuaţia
  
  $i\hbar\frac{\partial\psi}{\partial{t}}=H\psi$ .
  
  Aceasta este ecuaţia Schrödinger şi descrierea sistemului cu ajutorul operatorilor independenţi de timp se cunoaşte ca reprezentarea Schrödinger.
În ambele reprezentări evoluţia temporală a sistemului se caracterizează prin operatorul $\widehat{H}$ , care se obţine din funcţia Hamilton din mecanica clasică .
Exemplu: $\widehat{H}$ pentru o particulă în potenţial $U(x_{1},x_{2},x_{3})$ este:
$\widehat{H}=\frac{\hat{p^{2}}}{2m}+U(x_{1},x_{2},x_{3})$ , şi în reprezentarea x este:

$\widehat{H}=-\frac{\hbar^{2}}{2m}\nabla^{2}_{x}+U(x_{1},x_{2},x_{3})$ .

8.-

Legătura între reprezentările S şi H

P5 este corect în reprezentările Schrödinger şi Heisenberg. De aceea, valoarea medie a oricărei observabile coincide în cele două reprezentări, şi deci, există o transformare unitară cu care se poate trece de la o reprezentare la alta. O astfel de transformare este de forma $\hat{s}^{\dagger}=\exp^{\frac{-i\hat{H}t}{\hbar}}$ . Pentru a trece la reprezentarea Schrödinger trebuie folosită transformata Heisenberg $\psi=\hat{s^{\dagger}}f$ cu $f$ şi $\hat{L}$ , şi pentru a trece la reprezentarea Heisenberg se foloseşte transformarea Schrödinger $\hat{\Lambda}=\hat{s^{\dagger}}\hat{L}\hat{s}$ cu $\psi$ şi $\hat{\Lambda}$ . Se poate obţine ecuaţia Schrödinger după cum urmează : cum în transformarea $\psi=\hat{s^{\dagger}}f$ funcţia $f$ nu depinde de timp, vom deriva transformarea în raport cu timpul pentru a obţine:

$\frac{\partial{\psi}}{\partial{t}}=\frac{\partial{s^{\dagger}}}{\partial{t}}f=\frac{\partial}{\partial{t}}(\exp^{\frac{-i\widehat{H}t}{\hbar}})f=\frac{-i}{\hbar}\widehat{H}\exp^{\frac{-i\widehat{H}t}{\hbar}}f=\frac{-i}{\hbar}\widehat{H}\hat{s^{\dagger}}f=\frac{-i}{\hbar}\widehat{H}\psi$ .

şi deci, avem:

$i\hbar\frac{\partial\psi}{\partial{t}}=\widehat{H}\psi$ .

În continuare obţinem ecuaţia Heisenberg: punînd transformarea Schrödinger în următoarea formă $\hat{s}\hat{\Lambda}\hat{s^{\dagger}}=\hat{L}$ şi derivînd în raport cu timpul se obţine ecuaţia Heisenberg

$\frac{\partial\hat{L}}{\partial{t}}=\frac{\partial\hat{s}}{\partial{t}}\hat{\Lambda}\hat{s^{\dagger}}+\hat{s}\hat{\Lambda}\frac{\partial\hat{s^{\dagger}}}{\partial{t}}=\frac{i}{\hbar}\widehat{H}\exp^{\frac{i\widehat{H}t}{\hbar}}\hat{\Lambda}\hat{s^{\dagger}}-\frac{i}{\hbar}\hat{s}\hat{\lambda}\exp^{\frac{-i\hat{H}t}{\hbar}}\widehat{H}$

$=\frac{i}{\hbar}(\widehat{H}\hat{s}\hat{\Lambda}\hat{s^{\dagger}}-\hat{s}\hat{\Lambda}\hat{s^{\dagger}}\widehat{H})=\frac{i}{\hbar}(\widehat{H}\hat{L}-\hat{L}\widehat{H})=\frac{i}{\hbar}[\widehat{H},\hat{L}]$ .

Prin urmare, avem:

$\frac{\partial\hat{L}}{\partial{t}}=\frac{i}{\hbar}[\widehat{H},\hat{L}]$ .

Deasemenea, ecuaţia Heisenberg se poate scrie în forma următoare:

$\frac{\partial\hat{L}}{\partial{t}}=\frac{i}{\hbar}\hat{s}[\widehat{H},\hat{\Lambda}]\hat{s^{\dagger}}$ .

$\hat{L}$ se cunoaşte ca integrală de mişcare dacă $\frac{d}{dt}<\psi\mid\hat{L}\mid\psi>=0$ şi se caracterizează prin următorii comutatori:

$[\widehat{H},\hat{L}]=0$ , $[\widehat{H},\hat{\Lambda}]=0$ .

9.-

Stări staţionare
Stările unui sistem descris prin f.p. ale lui $\widehat{H}$ se numesc stări staţionare ale sistemului, în timp ce setul de v.p. corespunzătoare se numeşte spectrul de energie (spectrul energetic) al sistemului. În astfel de cazuri, ecuaţia Schrödinger este :

$i\hbar\frac{\partial\psi_{n}}{\partial{t}}=E_{n}\psi_{n}=\widehat{H}\psi_{n}$ .

Soluţiile sunt de forma: $\psi_{n}(x,t)=\exp^{\frac{-iE_{n}t}{\hbar}}\phi_{n}(x)$ .
- •
  
  Probabilitatea este următoarea:
  
  $\delta(x)=\mid\psi_{n}(x,t)\mid^{2}=\mid\exp^{\frac{-iE_{n}t}{\hbar}}\phi_{n}(x)\mid^{2}$
  
  $=\exp^{\frac{iE_{n}t}{\hbar}}\exp^{\frac{-iE_{n}t}{\hbar}}\mid\phi_{n}(x)\mid^{2}=\mid\phi_{n}(x)\mid^{2}$ .
  
  Rezultă că probabilitatea este constantă în timp.
- •
  
  În stările staţionare, valoarea medie a oricărui comutator de forma $[\widehat{H},\hat{A}]$ este zero, unde $\hat{A}$ este un operator arbitrar:
  
  $<n\mid\widehat{H}\hat{A}-\hat{A}\widehat{H}\mid{n}>=<n\mid\widehat{H}\hat{A}\mid{n}>-<n\mid\hat{A}\widehat{H}\mid{n}>$
  
  $=<n\mid{E_{n}}\hat{A}\mid{n}>-<n\mid\hat{A}E_{n}\mid{n}>$
  
  $=E_{n}<n\mid\hat{A}\mid{n}>-E_{n}<n\mid\hat{A}\mid{n}>=0$ .
- •
  
  Teorema de virial (virialului) în mecanica cuantică - dacă $\widehat{H}$ este un operator hamiltonian al unei particule în cîmpul $U(r)$ , folosind
  $\hat{A}=1/2\sum_{i=1}^{3}(\hat{p_{i}}\hat{x_{i}}-\hat{x_{i}}\hat{p_{i}})$ se obţine:
  
  $<\psi\mid[\hat{A},\widehat{H}]\mid\psi>=0=<\psi\mid\hat{A}\widehat{H}-\widehat{H}\hat{A}\mid\psi>$
  
  $=\sum_{i=1}^{3}<\psi\mid\hat{p_{i}}\hat{x_{i}}\widehat{H}-\widehat{H}\hat{p_{i}}\hat{x_{i}}\mid\psi>$
  
  $=\sum_{i=1}^{3}<\psi\mid[\widehat{H},\hat{x_{i}}]\hat{p_{i}}+\hat{x_{i}}[\widehat{H},\hat{p_{i}}]\mid\psi>$ .
  
  folosind de mai multe ori comutatorii şi $\hat{p_{i}}=-i\hbar\nabla_{i}$ , $\hat{H}=\widehat{T}+U(r)$ , se poate obţine:
  
  $<\psi\mid[\hat{A},\widehat{H}]\mid\psi>=0$
  
  $=-i\hbar(2<\psi\mid\widehat{T}\mid\psi>-<\psi\mid\vec{r}\cdot\nabla{U(r)}\mid\psi>)$ .
  
  Aceasta este teorema virialului. Dacă potenţialul este $U(r)=U_{o}r^{n}$ , atunci se obţine o formă a teoremei de virial ca în mecanica clasică cu unica diferenţă că se referă la valori medii
  
  $\overline{T}=\frac{n}{2}\overline{U}$ .
- •
  
  Pentru un Hamiltonian $\widehat{H}=-\frac{\hbar^{2}}{2m}\nabla^{2}+U(r)$ şi $[\vec{r},H]=\frac{-i\hbar}{m}\vec{p}$ , calculînd elementele de matrice se obţine:
  
  $(E_{k}-E_{n})<n\mid\vec{r}\mid{k}>=\frac{i\hbar}{m}<n\mid\hat{p}\mid{k}>$ .

10.-

Densitate de curent de probabilitate Schrödinger

Următoarea integrală :

$\int\mid{\psi_{n}}(x)\mid^{2}dx=1$ ,

este normalizarea unei f.p. din spectrul discret în reprezentarea de coordonată , şi apare ca o condiţie asupra mişcării microscopice într-o regiune finită .
Pentru f.p. ale spectrului continuu $\psi_{\lambda}(x)$ nu se poate da în mod direct o interpretare probabilistică .
Să presupunem o funcţie dată $\phi$ $\in$ ${\cal L}^{2}$ , pe care o scriem ca o combinaţie lineară de f.p. în continuu:

$\phi=\int{a(\lambda)}\psi_{\lambda}(x)dx.$

Se spune că $\phi$ corespunde unei mişcări infinite.
În multe cazuri, funcţia $a(\lambda)$ este diferită de zero numai într-o vecinătate a unui punct $\lambda=\lambda_{o}$ . În acest caz $\phi$ se cunoaşte ca pachet de unde.
Vom calcula acum viteza de schimbare a probabilităţii de a găsi sistemul în segmentul (volumul) $\Omega$ (generalizarea 3D se face trivial şi se va presupune, chiar dacă notaţia este 1D).

$P=\int_{\Omega}\mid\psi(x,t)\mid^{2}dx=\int_{\Omega}\psi^{\ast}(x,t)\psi(x,t)dx$ .

Derivînd integrala în raport cu timpul găsim:

$\frac{dP}{dt}=\int_{\Omega}(\psi\frac{\partial{\psi^{\ast}}}{\partial{t}}+\psi^{\ast}\frac{\partial{\psi}}{\partial{t}})dx$ .

Utilizînd ecuaţia Schrödinger în integrala din partea dreaptă se obţine:

$\frac{dP}{dt}=\frac{i}{\hbar}\int_{\Omega}(\psi\hat{H}\psi^{\ast}-\psi^{\ast}\hat{H}\psi)dx$ .

Folosind identitatea $f\nabla^{2}{g}-g\nabla^{2}{f}=div[(f)grad{(g)}-(g)grad{(f)}]$ precum şi ecuaţia Schrödinger în forma:

$\hat{H}\psi=\frac{\hbar^{2}}{2m}\nabla^{2}{\psi}+V\psi$

şi substituind în integrală se obţine:

$\frac{dP}{dt}=\frac{i}{\hbar}\int_{\Omega}[\psi(-\frac{\hbar^{2}}{2m}\nabla^{2}{\psi^{\ast}})-\psi^{\ast}(\frac{-\hbar^{2}}{2m}\nabla^{2}{\psi})]dx$

$=-\int_{\Omega}\frac{i\hbar}{2m}(\psi\nabla^{2}{\psi^{\ast}}-\psi^{\ast}\nabla^{2}\psi)dx$

$=-\int_{\Omega}div\frac{i\hbar}{2m}(\psi\nabla^{2}{\psi^{\ast}}-\psi^{\ast}\nabla^{2}{\psi})dx$ .
Folosind teorema divergenţei pentru a transforma integrala de volum în una de suprafaţă obţinem:

$\frac{dP}{dt}=-\oint\frac{i\hbar}{2m}(\psi\nabla{\psi^{\ast}}-\psi^{\ast}\nabla{\psi})dx$ .

Mărimea $\vec{J}(\psi)=\frac{i\hbar}{2m}(\psi\nabla{\psi^{\ast}}-\psi^{\ast}\nabla{\psi})$ se cunoaşte ca densitate de curent de probabilitate, pentru care imediat se obţine o ecuaţie de continuitate,

$\frac{d\rho}{dt}+div(\vec{J})=0$ .
- •
  
  Dacă $\psi(x)=AR(x)$ , unde R(x) este o funcţie reală , atunci: $\vec{J}(\psi)=0$ .
- •
  
  Pentru f.p. ale impulsului $\psi(x)=\frac{1}{(2\pi{\hbar})^{3}/2}\exp^{\frac{i\vec{p}\vec{x}}{\hbar}}$ se obţine:
  
  $J(\psi)=\frac{i\hbar}{2m}(\frac{1}{(2\pi{\hbar})^{3}/2}\exp^{\frac{i\vec{p}\vec{x}}{\hbar}}(\frac{i\vec{p}}{\hbar(2\pi{\hbar})^{3}/2}\exp^{\frac{-i\vec{p}\vec{x}}{\hbar}})$
  
  $-(\frac{1}{(2\pi{\hbar})^{3}/2}\exp^{\frac{-i\vec{p}\vec{x}}{\hbar}}\frac{i\vec{p}}{\hbar(2\pi{\hbar})^{3}/2}\exp^{\frac{i\hbar\vec{p}\vec{x}}{\hbar}}))$
  
  $=\frac{i\hbar}{2m}(-\frac{2i\vec{p}}{\hbar(2\pi{\hbar})^{3}})=\frac{\vec{p}}{m(2\pi{\hbar})^{3}}$ ,
  
  ceea ce ne indică o densitatea de curent de probabilitate independentă de coordonată .

11.-

Operator de transport spaţial

Dacă $\widehat{H}$ este invariant la translaţii de vector arbitrar $\vec{a}$ ,

$\widehat{H}(\vec{r}+\vec{a})=\widehat{H}\vec{(r)}$ ,

atunci există un $\widehat{T}(\vec{a})$ unitar $\widehat{T}^{\dagger}(\vec{a})\widehat{H}(\vec{r})\widehat{T}(\vec{a})=\widehat{H}(\vec{r}+\vec{a})$ .
Din cauza comutativităţii translaţiilor

$\widehat{T}(\vec{a})\widehat{T}(\vec{b})=\widehat{T}(\vec{b})\widehat{T}(\vec{a})=\widehat{T}(\vec{a}+\vec{b})$ ,

rezultă că $\widehat{T}$ are forma $\widehat{T}=\exp^{i\hat{k}a}$ , unde $\hat{k}=\frac{\hat{p}}{\hbar}$ .
În cazul infinitezimal:

$\widehat{T}(\delta\vec{a})\widehat{H}\widehat{T}(\delta\vec{a})\approx(\hat{I}+i\hat{k}\delta\vec{a})\widehat{H}(\hat{I}-i\hat{k}\delta\vec{a})$ ,

$\widehat{H}(\vec{r})+i[\hat{K},\widehat{H}]\delta\vec{a}=\widehat{H}(\vec{r})+(\nabla\widehat{H})\delta\vec{a}$ .

Deasemenea $[\hat{p},\widehat{H}]=0$ , unde $\hat{p}$ este o integrală de mişcare. Sistemul are funcţii de undă de forma $\psi(\vec{p},\vec{r})=\frac{1}{(2\pi\hbar)^{3}/2}\exp^{\frac{i\vec{p}\vec{r}}{\hbar}}$ şi transformarea unitară face ca $\exp^{\frac{i\vec{p}\vec{a}}{\hbar}}\psi(\vec{r})=\psi(\vec{r}+\vec{a})$ . Operatorul de transport spaţial $\widehat{T}^{\dagger}=\exp^{\frac{-i\vec{p}\vec{a}}{\hbar}}$ este analogul lui $\hat{s}^{\dagger}=\exp^{\frac{-i\hat{H}t}{\hbar}}$ , operatorul de ‘transport’ temporal.

12.-

Exemplu: Hamiltonian cristalin

Dacă $\widehat{H}$ este invariant pentru o translaţie discretă (de exemplu într-o reţea cristalină ) $\widehat{H}(\vec{r}+\vec{a})=\widehat{H}(\vec{r})$ , unde $\vec{a}=\sum_{i}\vec{a_{i}}n_{i}$ , $n_{i}$ $\in$ $N$ şi $a_{i}$ sunt vectorii barici, atunci:

$\widehat{H}(\vec{r})\psi(\vec{r})=E\psi(\vec{r})$ ,

$\widehat{H}(\vec{r}+\vec{a})\psi(\vec{r}+\vec{a})=E\psi(\vec{r}+\vec{a})=\hat{H}(\vec{r})\psi(\vec{r}+\vec{a})$ .

Rezultă că $\psi(\vec{r})$ şi $\psi(\vec{r}+\vec{a})$ sunt funcţii de undă pentru aceeaşi v.p. a lui $\widehat{H}$ . Relaţia între $\psi(\vec{r})$ şi $\psi(\vec{r}+\vec{a})$ se poate căuta în forma $\psi(\vec{r}+\vec{a})=\hat{c}(\vec{a})\psi(\vec{r})$ unde $\hat{c}(\vec{a})$ este o matrice gxg (g este gradul de degenerare al nivelului E). Două matrici de tip coloană , $\hat{c}(\vec{a})$ $\hat{c}(\vec{b})$ comută şi atunci sunt diagonalizabili simultan.
În plus, pentru elementele diagonale se respectă $c_{ii}(\vec{a})c_{ii}(\vec{b})=c_{ii}(\vec{a}+\vec{b})$ , i=1,2,….,g, cu soluţii de tipul $c_{ii}(a)=\exp^{ik_{i}a}$ . Rezultă că $\psi_{k}(\vec{r})=U_{k}(\vec{r})\exp^{i\vec{k}\vec{a}}$ , unde $\vec{k}$ este un vector real arbitrar şi funcţia $U_{k}(\vec{r})$ este periodică de perioadă $\vec{a}$ , $U_{k}(\vec{r}+\vec{a})=U_{k}(\vec{r})$ .
Afirmaţia că funcţiile proprii ale unui $\hat{H}$ periodic cristalin $\hat{H}(\vec{r}+\vec{a})=\hat{H}(\vec{r})$ se pot scrie $\psi_{k}(\vec{r})=U_{k}(\vec{r})\exp{i\vec{k}\vec{a}}$ cu $U_{k}(\vec{r}+\vec{a})=U_{k}(\vec{r})$ se cunoaşte ca teorema lui Bloch. În cazul continuu, $U_{k}$ trebuie să fie constant, pentru că o constantă este unica funcţie periodică pentru orice $\vec{a}$ . Vectorul $\vec{p}=\hbar\vec{k}$ se numeşte cuasi-impuls (prin analogie cu cazul continuu). Vectorul $\vec{k}$ nu este determinat în mod univoc, pentru că i se poate adăuga orice vector $\vec{g}$ pentru care $ga=2\pi{n}$ unde n $\in$ N.
Vectorul $\vec{g}$ se poate scrie $\vec{g}=\sum_{i=1}^{3}\vec{b_{i}}m_{i}$ unde $m_{i}$ sunt numere întregi şi $b_{i}$ sunt daţi de

$\vec{b_{i}}=2\pi\frac{\hat{a_{j}}\times\vec{a_{k}}}{\vec{a_{i}}(\vec{a_{j}}\times\vec{a_{k}})}$

pentru $i\neq{j}\neq{k}$ . $\vec{b_{i}}$ sunt vectorii barici ai reţelei cristaline.

Referinţe recomandate

1. E. Farhi, J. Goldstone, S. Gutmann, “How probability arises in quantum mechanics”, Annals of Physics 192, 368-382 (1989)

2. N.K. Tyagi în Am. J. Phys. 31, 624 (1963) dă o demostraţie foarte scurtă pentru principiul de incertitudine Heisenberg, pe baza căruia se afirmă că măsurarea simultană a doi operatori hermitici care nu comută produce o incertitudine relaţionată cu valoarea comutatorului lor.

3. H.N. Núñez-Yépez et al., “Simple quantum systems in the momentum representation”, physics/0001030 (Europ. J. Phys., 2000).

4. J.C. Garrison, “Quantum mechanics of periodic systems”, Am. J. Phys. 67, 196 (1999).

5. F. Gieres, “Dirac’s formalism and mathematical surprises in quantum mechanics”, quant-ph/9907069 (în engleză); quant-ph/9907070 (în franceză).

1N. Note

1. Pentru “crearea mecanicii cuantice…”, Werner Heisenberg a fost distins cu premiul Nobel în 1932 (primit în 1933). Articolul “Zür Quantenmechanik. II”, [“Asupra mecanicii cuantice.II”, Zf. f. Physik 35, 557-615 (1926) (ajuns la redacţie în ziua de 16 Noiembrie 1925) de M. Born, W. Heisenberg şi P. Jordan, se cunoaşte ca “lucrarea celor trei (oameni)” şi este considerat ca cel care a deschis cu adevărat vastele orizonturi ale mecanicii cuantice.

2. Pentru “interpretarea statistică a funcţiei de undă ” Max Born a primit premiul Nobel în 1954.

1P. Probleme

Problema 1.1: Se consideră doi operatori A şi B care prin ipoteză comută. În acest caz se poate deduce relaţia:

$e^{A}e^{B}=e^{(A+B)}e^{(1/2[A,B])}$ .

Soluţie

Definim un operator F(t), ca funcţie de variabilă reală t, prin: $F(t)=e^{(At)}e^{(Bt)}$ .
Atunci: $\frac{dF}{dt}=Ae^{At}e^{Bt}+e^{At}Be^{Bt}=(A+e^{At}Be^{-At})F(t)$ .
Acum, aplicînd formula $[A,F(B)]=[A,B]F^{{}^{\prime}}(B)$ , avem
$[e^{At},B]=t[A.B]e^{At}$ , şi deci: $e^{At}B=Be^{At}+t[A,B]e^{At}~,$
multiplicînd ambele părţi ale ecuaţiei ultime cu $\exp^{-At}$ şi substituind în prima ecuaţie, obţinem:

$\frac{dF}{dt}=(A+B+t[A,B])F(t)$ .

Operatorii A, B şi [A,B] comută prin ipoteză . Deci, putem integra ecuaţia diferenţială ca şi cum $A+B$ şi $[A,B]$ ar fi numere (scalare).
Vom avea deci:

$F(t)=F(0)e^{(A+B)t+1/2[A,B]t^{2}}$ .

Punînd $t=0$ , se vede că $F(0)=1$ , şi :

$F(t)=e^{(A+B)t+1/2[A,B]t^{2}}$ .

Punînd acum $t=1$ , obţinem rezultatul dorit.

Problema 1.2: Să se calculeze comutatorul $[X,D_{x}]$ .

Soluţie

Calculul se face aplicînd comutatorul unei funcţii arbitrare $\psi(\vec{r})$ :
$[X,D_{x}]\psi(\vec{r})=(x\frac{\partial}{\partial{x}}-\frac{\partial}{\partial{x}}x)\psi(\vec{r})=x\frac{\partial}{\partial{x}}\psi(\vec{r})-\frac{\partial}{\partial{x}}[x\psi(\vec{r})]\\ =x\frac{\partial}{\partial{x}}\psi(\vec{r})-\psi(\vec{r})-x\frac{\partial}{\partial{x}}\psi(\vec{r})=-\psi(\vec{r})$ .
Cum această relaţie se satisface pentru orice $\psi(\vec{r})$ , se poate deduce că : $[X,D_{x}]=-1$ .

Problema 1.3: Să se verifice că urma de matrice este invariantă la schimbări de baze ortonormale discrete.

Soluţie

Suma elementelor diagonale ale unei reprezentări matriceale de un operator (cuantic) A într-o bază arbitrară nu depinde de bază .
Se va obţine această propietate pentru cazul schimbării dintr-o bază ortonormală dicretă $\mid{u_{i}}>$ în alta ortonormal discretă $\mid{t_{k}}>$ . Avem:
$\sum_{i}<u_{i}\mid{A}\mid{u_{i}}>=\sum_{i}<u_{i}\mid\left(\sum_{k}\mid{t_{k}}><t_{k}\mid\right)A\mid{u_{i}}>$

(unde s-a folosit relaţia de completitudine pentru starea $t_{k}$ ). Partea dreaptă este egală cu:

$\sum_{i,j}<u_{i}\mid{t_{k}}><t_{k}\mid{A}\mid{u_{i}}>=\sum_{i,j}<t_{k}\mid{A}\mid{u_{i}}><u_{i}\mid{t_{k}}>$ ,

(este posibilă schimbarea ordinii în produsul de două numere scalare). Astfel, putem înlocui $\sum_{i}\mid{u_{i}}><u_{i}\mid$ cu unu (relaţia de completitudine pentru stările $\mid{u_{i}}>$ ), pentru a obţine în final:

\sum_{i}<u_{i}\mid{A}\mid{u_{i}}>=\sum_{k}<t_{k}\mid{A}\mid{t_{k}}>~.

Aşadar, s-a demonstrat proprietatea cerută de invarianţă pentru urmele matriceale.

Problema 1.4: Dacă pentru operatorul hermitic $N$ există operatorii hermitici $L$ şi $M$ astfel că : $[M,N]=0$ , $[L,N]=0$ , $[M,L]\neq 0$ , atunci funcţiile proprii ale lui $N$ sunt degenerate.

Soluţie

Fie $\psi(x;\mu,\nu)$ funcţiile proprii comune ale lui $M$ şi $N$ (fiind de comutator nul sunt observabile simultane). Fie $\psi(x;\lambda,\nu)$ funcţiile proprii comune ale lui $L$ şi $N$ (fiind de comutator nul sunt observabile simultane). Parametrii greci indică valorile proprii ale operatorilor corespunzători. Considerăm, pentru a simplifica, că $N$ are spectru discret. Atunci:

f(x)=\sum_{\nu}a_{\nu}\psi(x;\mu,\nu)=\sum_{\nu}b_{\nu}\psi(x;\lambda,\nu)~.

Se calculează acum elementul de matrice $<f|ML|f>$ :

<f|ML|f>=\int\sum_{\nu}\mu_{\nu}a_{\nu}\psi^{*}(x;\mu,\nu)\sum_{\nu^{{}^{\prime}}}\lambda_{\nu^{{}^{\prime}}}b_{\nu^{{}^{\prime}}}\psi(x;\lambda,\nu^{{}^{\prime}})dx~.

Dacă toate funcţiile proprii ale lui $N$ sunt diferite (nedegenerate) atunci $<f|ML|f>=\sum_{\nu}\mu_{\nu}a_{\nu}\lambda_{\nu}b_{\nu}$ . Dar acelaşi rezultat se obţine şi dacă se calculează $<f|LM|f>$ şi comuatorul ar fi zero. Prin urmare, unele funcţii proprii ale lui $N$ trebuie să fie degenerate.

2. BARIERE ŞI GROPI RECTANGULARE

Regiuni de potenţial constant

În cazul unui potenţial rectangular, $V(x)$ este o funcţie constantă $V(x)=V$ într-o regiune oarecare în spaţiu. Într-o astfel de regiune, ecuaţia Schrödinger poate fi scrisă :

\frac{d^{2}\psi(x)}{dx^{2}}+\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-V)\psi(x)=0

(1)

Distingem mai multe cazuri:

(i) $E>V$

Introducem constanta pozitivă $k$ , definită prin

k=\frac{\sqrt{2m(E-V)}}{\hbar}

(2)

Soluţia ecuaţiei (1) se poate atunci scrie:

\psi(x)=Ae^{ikx}+A^{\prime}e^{-ikx}

(3)

unde $A$ şi $A^{\prime}$ sunt constante complexe.

(ii) $E<V$

Această condiţie corespunde la regiuni de spaţiu care ar fi interzise pentru particulă din punctul de vedere al mişcării mecanice clasice. În acest caz, introducem constanta pozitivă $q$ definită prin:

q=\frac{\sqrt{2m(V-E)}}{\hbar}

(4)

şi soluţia lui (1) poate fi scrisă :

\psi(x)=Be^{qx}+B^{\prime}e^{-qx}

(5)

unde $B$ şi $B^{\prime}$ sunt constante complexe.

(iii) $E=V$

În acest caz special, $\psi(x)$ este o funcţie lineară de $x$ .

Comportamentul lui $\psi(x)$ la o discontinuitate a potenţialului

S-ar putea crede că in punctul $x=x_{1}$ , unde potenţialul $V(x)$ este discontinuu, funcţia de undă $\psi(x)$ se comportă mai ciudat, poate că în mod discontinuu, de exemplu. Aceasta nu se întîmplă : $\psi(x)$ şi $\frac{d\psi}{dx}$ sunt continue, şi numai a doua derivată prezintă discontinuitate în $x=x_{1}$ .

Viziune generală asupra calculului

Procedeul pentru determinarea stării staţionare în potenţiale rectangulare este deci următorul: în toate regiunile unde $V(x)$ este constant, scriem $\psi(x)$ în oricare dintre cele două forme (3) sau (5) în funcţie de aplicaţie; în continuare ‘lipim’ aceste funţii corespunzător cerinţei de continuitate pentru $\psi(x)$ şi $\frac{d\psi}{dx}$ în punctele unde $V(x)$ este discontinuu.

Examinarea cîtorva cazuri simple

Să facem calculul cantitativ pentru stările staţionare, conform metodei descrise.

Potenţial treaptă

[Uncaptioned image]

a. Cazul $E>V_{0}$ ; reflexie parţială

Să punem ec. (2) în forma:

	$\displaystyle k_{1}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\sqrt{2mE}}{\hbar}$		(6)
	$\displaystyle k_{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\sqrt{2m(E-V_{0})}}{\hbar}$		(7)

Soluţia ec. (1) are forma din ec. (3) în regiunile $I(x<0)$ şi $II(x>0)$ :

	$\displaystyle\psi_{I}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{1}e^{ik_{1}x}+A_{1}^{\prime}e^{-ik_{1}x}$
	$\displaystyle\psi_{II}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{2}e^{ik_{2}x}+A_{2}^{\prime}e^{-ik_{2}x}$

În regiunea I ec. (1) ia forma:

\displaystyle\psi^{\prime\prime}(x)+\frac{2mE}{\hbar^{2}}\psi(x)=\psi^{\prime\prime}(x)+k^{2}\psi(x)=0

iar în regiunea II:

\displaystyle\psi^{\prime\prime}(x)-\frac{2m}{\hbar^{2}}[V_{0}-E]\phi(x)=\psi^{\prime\prime}(x)-q^{2}\psi(x)=0

Dacă ne limităm la cazul unei particule incidente care ‘vine’ de la $x=-\infty$ , trebuie să alegem $A_{2}^{\prime}=0$ şi putem determina raporturile $A_{1}^{\prime}/A_{1}$ şi $A_{2}/A_{1}$ . Condiţiile de ‘lipire’ dau atunci:

•

$\psi_{I}=\psi_{II}$ , în $x=0:$

$A_{1}+A_{1}^{\prime}=A_{2}$ (8)
•

$\psi^{\prime}_{I}=\psi^{\prime}_{II}$ , în $x=0:$

$A_{1}ik_{1}-A_{1}^{\prime}ik_{1}=A_{2}ik_{2}$ (9)

Substituind $A_{1}$ şi $A_{1}^{\prime}$ din (8) în (9):

	$\displaystyle A_{1}^{\prime}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{A_{2}(k_{1}-k_{2})}{2k_{1}}$		(10)
	$\displaystyle A_{1}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{A_{2}(k_{1}+k_{2})}{2k_{1}}$		(11)

Egalarea constantei $A_{2}$ în (10) şi (11) implică :

\frac{A_{1}^{\prime}}{A_{1}}=\frac{k_{1}-k_{2}}{k_{1}+k_{2}}

(12)

şi din (11) obţinem:

\frac{A_{2}}{A_{1}}=\frac{2k_{1}}{k_{1}+k_{2}}

(13)

$\psi(x)$ este o superpoziţia de două unde. Prima (termenul în $A_{1}$ ) corespunde unei particule incidente, de moment $p=\hbar k_{1}$ , în propagare de la stînga la dreapta. A doua (termenul în $A_{1}^{\prime}$ ) corespunde unei particule reflectate, de impuls $-\hbar k_{1}$ , în propagare în sens opus. Cum deja am ales $A_{2}^{\prime}=0$ , $\psi_{II}(x)$ conţine o singură undă , care este asociată cu o particulă transmisă . (Se va arăta mai departe cum este posibil, folosind conceptul de curent de probabilitate, să definim coeficientul de transmisie T precum şi coeficientul de reflexie R pentru potenţialul treaptă ). Aceşti coeficienţi dau probabilitatea ca o particulă , sosind de la $x=-\infty$ , ar putea trece de potenţialul treaptă în $x=0$ sau se întoarce. Astfel obţinem:

R=|\frac{A_{1}^{\prime}}{A_{1}}|^{2}

(14)

iar pentru $T$ :

T=\frac{k_{2}}{k_{1}}|\frac{A_{2}}{A_{1}}|^{2}~.

(15)

Ţinînd cont de (12) şi (13), avem:

	$\displaystyle R$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 1-\frac{4k_{1}k_{2}}{(k_{1}+k_{2})^{2}}$		(16)
	$\displaystyle T$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{4k_{1}k_{2}}{(k_{1}+k_{2})^{2}}~.$		(17)

Este uşor de verificat că $R+T=1$ : este deci sigur că particula va fi transmisă sau reflectată . Contrar predicţiilor mecanicii clasice, particula incidentă are o probabilitate nenulă de a nu se întoarce.

Deasemenea este uşor de verificat, folosind (6), (7) şi (17), că dacă $E\gg V_{0}$ atunci $T\simeq 1$ : cînd energia particulei este suficient de mare în comparaţie cu înălţimea treptei, pentru particulă este ca şi cum obstacolul treaptă nu ar exista.

Considerînd soluţia în regiunea I:

\displaystyle\psi_{I}=A_{1}e^{ik_{1}x}+A_{1}^{\prime}e^{-ik_{1}x}

j=-\frac{i\hbar}{2m}(\phi^{*}\bigtriangledown\phi-\phi\bigtriangledown\phi^{*})

(18)

cu $A_{1}e^{ik_{1}x}$ şi conjugata sa $A_{1}^{*}e^{-ik_{1}x}$ :

	$\displaystyle j$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-\frac{i\hbar}{2m}[(A_{1}^{}e^{-ik_{1}x})(A_{1}ik_{1}e^{ik_{1}x})-(A_{1}e^{ik_{1}x})(-A_{1}^{}ik_{1}e^{-ik_{1}x})]$
	$\displaystyle j$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\hbar k_{1}}{m}\|A_{1}\|^{2}$

Acum cu $A^{\prime}_{1}e^{-ik_{1}x}$ şi conjugata sa $A_{1}^{*}e^{ik_{1}x}$ rezultă :

\displaystyle j=-\frac{\hbar k_{1}}{m}|A^{\prime}_{1}|^{2}~.

Dorim în continuare să verificăm proporţia de curent reflectat faţă de curentul incident (mai precis, dorim să verificăm probabilitatea ca particula să fie returnată ):

\displaystyle R=\frac{|j(\phi_{-})|}{|j(\phi_{+})|}=\frac{|-\frac{\hbar k_{1}}{m}|A^{\prime}_{1}|^{2}|}{|\frac{\hbar k_{1}}{m}|A_{1}|^{2}|}=|\frac{A^{\prime}_{1}}{A_{1}}|^{2}

(19)

Similar, proporţia de transmisie faţă de incidenţă (adică probabilitatea ca particula să fie transmisă ) este, ţinînd acum cont de soluţia din regiunea II:

\displaystyle T=\frac{|\frac{\hbar k_{2}}{m}|A_{2}|^{2}|}{|\frac{\hbar k_{1}}{m}|A_{1}|^{2}|}=\frac{k_{2}}{k_{1}}|\frac{A_{2}}{A_{1}}|^{2}

(20)

a. Cazul $E<V_{0}$ ; reflexie totală

În acest caz avem:

	$\displaystyle k_{1}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\sqrt{2mE}}{\hbar}$		(21)
	$\displaystyle q_{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\sqrt{2m(V_{0}-E)}}{\hbar}$		(22)

În regiunea $I(x<0)$ , soluţia ec. (1) [scrisă $\psi(x)^{\prime\prime}+k_{1}^{2}\psi(x)=0$ ] are forma dată în ec. (3):

\psi_{I}=A_{1}e^{ik_{1}x}+A_{1}^{\prime}e^{-ik_{1}x}

(23)

iar în regiunea $II(x>0)$ , aceeaşi ec. (1) [acum scrisă $\psi(x)^{\prime\prime}-q_{2}^{2}\psi(x)=0$ ] are forma ec. (5):

\psi_{II}=B_{2}e^{q_{2}x}+B_{2}^{\prime}e^{-q_{2}x}

(24)

Pentru ca soluţia să fie menţinută finită cînd $x\rightarrow+\infty$ , este necesar ca:

B_{2}=0

(25)

Condiţiile de ‘lipit’ în $x=0$ dau în acest caz:

•

$\psi_{I}=\psi_{II}$ , în $x=0:$

$A_{1}+A_{1}^{\prime}=B_{2}^{\prime}$ (26)
•

$\psi^{\prime}_{I}=\psi^{\prime}_{II}$ , în $x=0:$

$A_{1}ik_{1}-A_{1}^{\prime}ik_{1}=-B_{2}^{\prime}q_{2}$ (27)

Substituind $A_{1}$ şi $A_{1}^{\prime}$ din (26) în (27):

	$\displaystyle A_{1}^{\prime}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{B_{2}^{\prime}(ik_{1}+q_{2})}{2ik_{1}}$		(28)
	$\displaystyle A_{1}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{B_{2}^{\prime}(ik_{1}-q_{2})}{2ik1}$		(29)

Egalarea constantei $B_{2}^{\prime}$ în (28) şi (29) duce la:

\frac{A_{1}^{\prime}}{A_{1}}=\frac{ik_{1}+q_{2}}{ik_{1}-q_{2}}=\frac{k_{1}-iq_{2}}{k_{1}+iq_{2}},

(30)

astfel că din (29) avem:

\frac{B_{2}^{\prime}}{A_{1}}=\frac{2ik_{1}}{ik_{1}-q_{2}}=\frac{2k_{1}}{k_{1}-iq_{2}}

(31)

Coeficientul de reflexie $R$ este deci:

R=|\frac{A_{1}^{\prime}}{A_{1}}|^{2}=|\frac{k_{1}-iq_{2}}{k_{1}+iq_{2}}|^{2}=\frac{k_{1}^{2}+q_{2}^{2}}{k_{1}^{2}+q_{2}^{2}}=1

(32)

Ca în mecanica clasică , microparticula este întotdeauna reflectată (reflexie totală ). Totuşi, există o diferenţă importantă : datorită existenţei aşa-numitei unde evanescente $e^{-q_{2}x}$ , particula are o probabilitate nenulă de a se găsi ‘prezentă ’ în regiunea din spaţiu care este clasic interzisă . Această probabilitate descreşte exponenţial cu $x$ şi ajunge să fie neglijabilă cînd $x$ depăşeşte “zona” $1/q_{2}$ corespunzătoare undei evanescente. Să notăm şi că $A_{1}^{\prime}/A_{1}$ este complex. O anumită diferenţă de fază apare din cauza reflexiei, care, fizic, se datorează faptului că particula este ‘ frînată’ (încetinită cînd intră în regiunea $x>0$ . Nu există analogie pentru aceasta în mecanica clasică , ci doar în optica fizică .

Potenţiale tip barieră

[Uncaptioned image]

a. Cazul $E>V_{0}$ ; rezonanţe

Să punem aici ec. (2) în forma:

	$\displaystyle k_{1}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\sqrt{2mE}}{\hbar}$		(33)
	$\displaystyle k_{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\sqrt{2m(E-V_{0})}}{\hbar}$		(34)

Soluţia ec. (1) este ca în ec. (3) în regiunile $I(x<0)$ , $II(0<x<a$ ) şi $III(x>a):$

$\displaystyle\psi_{I}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{1}e^{ik_{1}x}+A_{1}^{\prime}e^{-ik_{1}x}$
$\displaystyle\psi_{II}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{2}e^{ik_{2}x}+A_{2}^{\prime}e^{-ik_{2}x}$
$\displaystyle\psi_{III}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{3}e^{ik_{1}x}+A_{3}^{\prime}e^{-ik_{1}x}$

Dacă ne limităm la cazul unei particule incidente care vine de la $x=-\infty$ , trebuie să alegem $A_{3}^{\prime}=0$ .

•

$\psi_{I}=\psi_{II}$ , în $x=0:$

$A_{1}+A_{1}^{\prime}=A_{2}+A_{2}^{\prime}$ (35)
•

$\psi^{\prime}_{I}=\psi^{\prime}_{II}$ , în $x=0:$

$A_{1}ik_{1}-A_{1}^{\prime}ik_{1}=A_{2}ik_{2}-A_{2}^{\prime}ik_{2}$ (36)
•

$\psi_{II}=\psi_{III}$ , în $x=a:$

$A_{2}e^{ik_{2}a}+A_{2}^{\prime}e^{-ik_{2}a}=A_{3}e^{ik_{1}a}$ (37)
•

$\psi^{\prime}_{II}=\psi^{\prime}_{III}$ , în $x=a:$

$A_{2}ik_{2}e^{ik_{2}a}-A_{2}^{\prime}ik_{2}e^{-ik_{2}a}=A_{3}ik_{1}e^{ik_{1}a}$ (38)

Condiţiile de continuitate în $x=a$ dau $A_{2}$ şi $A_{2}^{\prime}$ în funcţie de $A_{3}$ , şi cele din $x=0$ dau $A_{1}$ şi $A_{1}^{\prime}$ în funţie de $A_{2}$ şi $A_{2}^{\prime}$ (şi deci în funcţie de $A_{3}$ ). Acest procedeu este arătat în continuare.

Substituind $A_{2}^{\prime}$ din ec. (37) în (38):

A_{2}=\frac{A_{3}e^{ik_{1}a}(k_{2}+k_{1})}{2k_{2}e^{ik_{2}a}}

(39)

Substituind $A_{2}$ din ec. (37) în (38):

A_{2}^{\prime}=\frac{A_{3}e^{ik_{1}a}(k_{2}-k_{1})}{2k_{2}e^{-ik_{2}a}}

(40)

Substituind $A_{1}$ din ec. (35) în (36):

A_{1}^{\prime}=\frac{A_{2}(k_{2}-k_{1})-A_{2}^{\prime}(k_{2}+k_{1})}{-2k_{1}}

(41)

Substituind $A_{1}^{\prime}$ din ec. (35) în (36):

A_{1}=\frac{A_{2}(k_{2}+k_{1})-A_{2}^{\prime}(k_{2}-k_{1})}{2k_{1}}

(42)

Acum, substituind în (41) ecuaţiile (39) şi (40), avem:

A_{1}^{\prime}=i\frac{(k_{2}^{2}-k_{1}^{2})}{2k_{1}k_{2}}(\sin k_{2}a)e^{ik_{1}a}A_{3}

(43)

În final, substituind în (42) ecuaţiile (39) şi (40):

A_{1}=[\cos k_{2}a-i\frac{k_{1}^{2}+k_{2}^{2}}{2k_{1}k_{2}}\sin k_{2}a]e^{ik_{1}a}A_{3}

(44)

$A_{1}^{\prime}/A_{1}$ şi $A_{3}/A_{1}$ [raporturi care se obţin egalînd ecuaţiile (43) şi (44), şi respectiv separînd în ec. (44)] ne permit calculul coeficientului de reflexie $R$ precum şi a celui de transmisie $T$ pentru acest caz simplu de barieră , fiind aceştia daţi de:

R=|A_{1}^{\prime}/A_{1}|^{2}=\frac{(k_{1}^{2}-k_{2}^{2})^{2}\sin^{2}k_{2}a}{4k_{1}^{2}k_{2}^{2}+(k_{1}^{2}-k_{2}^{2})^{2}\sin^{2}k_{2}a},

(45)

T=|A_{3}/A_{1}|^{2}=\frac{4k_{1}^{2}k_{2}^{2}}{4k_{1}^{2}k_{2}^{2}+(k_{1}^{2}-k_{2}^{2})^{2}\sin^{2}k_{2}a},

(46)

Acum este uşor de verificar că $R+T=1$ .

b. Cazul $E<V_{0}$ ; efectul tunel

Acum, fie ecuaţiile (2) şi (4):

	$\displaystyle k_{1}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\sqrt{2mE}}{\hbar}$		(47)
	$\displaystyle q_{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\sqrt{2m(V_{0}-E)}}{\hbar}$		(48)

Soluţia ec. (1) are forma ec. (3) în regiunile $I(x<0)$ şi $III(x>a)$ , în timp ce în regiunea $II(0<x<a$ ) are forma ec. (5):

$\displaystyle\psi_{I}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{1}e^{ik_{1}x}+A_{1}^{\prime}e^{-ik_{1}x}$
$\displaystyle\psi_{II}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle B_{2}e^{q_{2}x}+B_{2}^{\prime}e^{-q_{2}x}$
$\displaystyle\psi_{III}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{3}e^{ik_{1}x}+A_{3}^{\prime}e^{-ik_{1}x}$

Condiţiile de ‘lipit’ în $x=0$ şi $x=a$ ne permit calculul coeficientului de transmisie al barierei. De fapt, nu este necesar a efectua încă odata calculul: este suficient de a face substituţia, în ecuaţia obţinută în primul caz din această secţiune $k_{2}$ cu $-iq_{2}$ .

Stări legate în groapă rectangulară

a. Groapă de adîncime finită

[Uncaptioned image]

În această parte ne limităm la studiul cazului $0<E<V_{0}$ (cazul $E>V_{0}$ este identic calculului din secţiunea precedentă , “barieră de potenţial”.

Pentru regiunile exterioare I $(x<0)$ şi III $(x>a)$ folosim ec. (4):

q=\frac{\sqrt{2m(V_{0}-E)}}{\hbar}

(49)

Pentru regiunea centrală II $(0<x<a)$ folosim ec. (2):

k=\frac{\sqrt{2m(E)}}{\hbar}

(50)

Soluţia ec. (1) are forma ec. (5) în regiunile exterioare şi în forma din ec. (3) în regiunea centrală :

$\displaystyle\psi_{I}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle B_{1}e^{qx}+B_{1}^{\prime}e^{-qx}$
$\displaystyle\psi_{II}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{2}e^{ikx}+A_{2}^{\prime}e^{-ikx}$
$\displaystyle\psi_{III}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle B_{3}e^{qx}+B_{3}^{\prime}e^{-qx}$

În regiunea $(0<x<a)$ ec. (1) are forma:

\psi(x)^{\prime\prime}+\frac{2mE}{\hbar^{2}}\psi(x)=\psi(x)^{\prime\prime}+k^{2}\psi(x)=0

(51)

şi în regiunile exterioare:

\psi(x)^{\prime\prime}-\frac{2m}{\hbar^{2}}[V_{0}-E]\phi(x)=\psi(x)^{\prime\prime}-q^{2}\psi(x)=0

(52)

Pentru că $\psi$ trebuie să fie finită în regiunea I, trebuie să avem:

B_{1}^{\prime}=0

(53)

Condiţiile de lipire dau:

$\psi_{I}=\psi_{II}$ , în $x=0:$

B_{1}=A_{2}+A^{\prime}_{2}

(54)

$\psi^{\prime}_{I}=\psi^{\prime}_{II}$ , în $x=0:$

B_{1}q=A_{2}ik-A^{\prime}_{2}ik

(55)

$\psi_{II}=\psi_{III}$ , în $x=a:$

A_{2}e^{ika}+A^{\prime}_{2}e^{-ika}=B_{3}e^{qa}+B^{\prime}_{3}e^{-qa}

(56)

$\psi^{\prime}_{II}=\psi^{\prime}_{III}$ , în $x=a:$

A_{2}ike^{ika}-A^{\prime}_{2}ike^{-ika}=B_{3}qe^{qa}-B^{\prime}_{3}qe^{-qa}

(57)

Substituind constantele $A_{2}$ şi $A^{\prime}_{2}$ din ec. (54) în ec. (55) obţinem, respectiv:

	$\displaystyle A^{\prime}_{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{B_{1}(q-ik)}{-2ik}$
	$\displaystyle A_{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{B_{1}(q+ik)}{2ik}$		(58)

Substituind constanta $A_{2}$ şi constanta $A^{\prime}_{2}$ din ec. (56) în ec. (57) obţinem, respectiv:

	$\displaystyle B^{\prime}_{3}e^{-qa}(ik+q)+B_{3}e^{qa}(ik-q)+A^{\prime}_{2}e^{-ika}(-2ik)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 0$
	$\displaystyle 2ikA_{2}e^{ika}+B^{\prime}_{3}e^{-qa}(-ik+q)+B_{3}E^{qa}(-ik-q)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 0$		(59)

Egalînd $B^{\prime}_{3}$ din ecuaţiile (59) şi ţinînd cont de ecuaţiile (58):

\frac{B_{3}}{B_{1}}=\frac{e^{-qa}}{4ikq}[e^{ika}(q+ik)^{2}-e^{-ika}(q-ik)^{2}]

(60)

Însă $\psi(x)$ trebuie să fie finită şi în regiunea III. Prin urmare, este necesar ca $B_{3}=0$ , şi deci:

[\frac{q-ik}{q+ik}]^{2}=\frac{e^{ika}}{e^{-ika}}=e^{2ika}

(61)

Deoarece $q$ şi $k$ depind de $E$ , ec. (1) poate fi satisfă cută pentru anumite valori ale lui $E$ . Condiţia ca $\psi(x)$ să fie finită în toate regiunile spaţiale impune cuantizarea energiei. Şi mai precis două cazuri sunt posibile:

(i) dacă :

\frac{q-ik}{q+ik}=-e^{ika}

(62)

Egalînd în ambii membri partea reală şi cea imaginară ,respectiv, rezultă :

\tan(\frac{ka}{2})=\frac{q}{k}

(63)

Punînd:

k_{0}=\sqrt{\frac{2mV_{0}}{\hbar}}=\sqrt{k^{2}+q^{2}}

(64)

obţinem:

\frac{1}{\cos^{2}(\frac{ka}{2})}=1+\tan^{2}(\frac{ka}{2})=\frac{k^{2}+q^{2}}{k^{2}}=(\frac{k_{0}}{k})^{2}

(65)

Ec.(63) este astfel echivalentă cu sistemul de ecuaţii:

	$\displaystyle\|\cos(\frac{ka}{2})\|$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{k}{k_{0}}$
	$\displaystyle\tan(\frac{ka}{2})$	$\displaystyle>$	$\displaystyle 0$		(66)

Nivelele de energie sunt determinate de către intersecţia unei linii drepte de înclinare $\frac{1}{k_{0}}$ cu primul set de cosinusoide întrerupte în figura 2.4. Astfel obţinem un număr de nivele de energie, ale căror funcţii de undă sunt pare. Acest lucru devine mai clar dacă substituim (62) în (58) şi (60). Este uşor de verificat că $B^{\prime}_{3}=B_{1}$ şi $A_{2}=A^{\prime}_{2}$ , astfel că $\psi(-x)=\psi(x)$ .

(ii) dacă :

\frac{q-ik}{q+ik}=e^{ika}

(67)

Un calcul de acelaşi tip ne duce la:

	$\displaystyle\|\sin(\frac{ka}{2})\|$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{k}{k_{0}}$
	$\displaystyle\tan(\frac{ka}{2})$	$\displaystyle<$	$\displaystyle 0$		(68)

Nivelele de energie sunt în acest caz determinate de către intersecţia aceleiaşi linii drepte cu al doilea set de cosinusoide întrerupte în figura 2.4. Nivelele astfel obţinute se află între cele găsite în (i). Se poate arăta uşor că funcţiile de undă corespunzătoare sunt impare.

[Uncaptioned image]

b. Groapă de adîncime infinită

În acest caz este convenabil să se pună $V(x)$ zero pentru $0<x<a$ şi infinit în tot restul axei. Punînd:

k=\sqrt{\frac{2mE}{\hbar^{2}}}

(69)

$\psi(x)$ trebuie să fie zero în afara intervalului $[0,a]$ , şi continuă în $x=0$ , cît şi în $x=a$ .

Acum, pentru $0\leq x\leq a$ :

\psi(x)=Ae^{ikx}+A^{\prime}e^{-ikx}

(70)

Pentru că $\psi(0)=0$ , se poate deduce că $A^{\prime}=-A$ , ceea ce ne conduce la:

\psi(x)=2iA\sin(kx)

(71)

În plus $\psi(a)=0$ , astfel că :

k=\frac{n\pi}{a}

(72)

unde $n$ este un întreg pozitiv arbitrar. Dacă normalizăm funcţia (71), ţinînd cont de (72), atunci obţinem funcţiile de undă staţionare:

\psi_{n}(x)=\sqrt{\frac{2}{a}}\sin(\frac{n\pi x}{a})

(73)

cu energiile:

E_{n}=\frac{n^{2}\pi^{2}\hbar^{2}}{2ma^{2}}

(74)

Cuantizarea nivelelor de energie este prin urmare extrem de simplă în acest caz: energiile staţionare sunt proporţionale cu pătratele numerelor naturale.

2P. Probleme

Problema 2.1: Potenţialul Delta atractiv

Să presupunem că avem un potenţial de forma:

\displaystyle V(x)=-V_{0}\delta(x);\qquad V_{0}>0;\qquad x\in\Re.

Funcţia de undă $\psi(x)$ corespunzătoare se presupune continuă .

a) Să se obţină stările legate ( $E<0$ ), dacă există , localizate în acest tip de potenţial.

b) Să se calculeze dispersia unei unde plane care ‘cade’ pe acest potenţial şi să se obţină coeficientul de reflexie

\displaystyle R=\frac{|\psi_{refl}|^{2}}{|\psi_{inc}|^{2}}|_{x=0}

unde $\psi_{refl}$ , $\psi_{inc}$ sunt unda reflectată şi respectiv cea incidentă .

Sugestie: Pentru a evalua comportamentul lui $\psi(x)$ în x=0, se recomandă integrarea ecuaţiei Schrödinger în intervalul ( $-\varepsilon,+\varepsilon$ ), după care se aplică limita $\varepsilon$ $\rightarrow$ $0$ .

Soluţie. a) Ecuaţia Schrödinger este:

\frac{d^{2}\psi(x)}{dx^{2}}+\frac{2m}{\hbar^{2}}(E+V_{0}\delta(x))\psi(x)=0

(75)

Departe de origine avem o ecuaţie diferenţială de forma

\frac{d^{2}}{dx^{2}}\psi(x)=-\frac{2mE}{\hbar^{2}}\psi(x).

(76)

Funcţiile de undă sunt prin urmare de forma

\psi(x)=Ae^{-qx}+Be^{qx}\qquad{\rm pentru}\qquad x>0\qquad{\rm sau}\qquad x<0,

(77)

cu $q=\sqrt{-2mE/\hbar^{2}}$ $\in\Re.$ Cum $|\psi|^{2}$ trebuie să fie integrabilă , nu putem accepta o parte care să crească exponenţial. În plus funcţia de undă trebuie să fie continuă în origine. Cu aceste condiţii,

	$\displaystyle\psi(x)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle Ae^{qx};\qquad(x<0),$
	$\displaystyle\psi(x)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle Ae^{-qx};\qquad(x>0).$		(78)

Întegrînd ecuaţia Schrödinger între $-\varepsilon$ şi $+\varepsilon$ , obţinem

-\frac{\hbar^{2}}{2m}[\psi^{\prime}(\varepsilon)-\psi^{\prime}(-\varepsilon)]-V_{0}\psi(0)=E\int^{+\varepsilon}_{-\varepsilon}\psi(x)dx\approx 2\varepsilon E\psi(0)

(79)

Introducînd acum resultatul (78) şi ţinînd cont de limita $\varepsilon\rightarrow 0$ , avem

-\frac{\hbar^{2}}{2m}(-qA-qA)-V_{0}A=0

(80)

sau $E=-m(V_{0}^{2}/2\hbar^{2})$ [ $-\frac{V_{0}^{2}}{4}$ în unităţi $\frac{\hbar^{2}}{2m}$ ]. În mod clar există o singură energie discretă . Constanta de normalizare se găseşte că este $A=\sqrt{mV_{0}/\hbar^{2}}$ . Funcţia de undă a stării legate se obţine $\psi_{o}=Ae^{V_{0}|x|/2}$ , cu $V_{0}$ în unităţi $\frac{\hbar^{2}}{2m}$ . b) Funcţia de undă pentru o undă plană este după cum se ştie

\psi(x)=Ae^{ikx},\qquad k^{2}=\frac{2mE}{\hbar^{2}}~.

(81)

Se mişcă de la stînga la dreapta şi se reflectă în potenţial. Dacă $B$ sau $C$ este amplitudinea undei reflectate sau transmise, respectiv, avem

	$\displaystyle\psi(x)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle Ae^{ikx}+Be^{-ikx};\qquad(x<0),$
	$\displaystyle\psi(x)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle Ce^{ikx};\qquad\qquad\qquad(x>0).$		(82)

Condiţiile de continuitate şi relaţia $\psi^{\prime}(\varepsilon)-\psi^{\prime}(-\varepsilon)=-f\psi(0)$ cu $f=2mV_{0}/\hbar^{2}$ produc

	$\displaystyle A+B$	$\displaystyle=$	$\displaystyle C\qquad\qquad\qquad B=-\frac{f}{f+2ik}A,$
	$\displaystyle ik(C-A+B)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-fC\qquad\qquad C=\frac{2ik}{f+2ik}A.$		(83)

Coeficientul de reflexie cerut este prin urmare

\displaystyle R=\frac{|\psi_{refl}|^{2}}{|\psi_{inc}|^{2}}|_{x=0}=\frac{|B|^{2}}{|A|^{2}}=\frac{m^{2}V_{0}^{2}}{m^{2}V_{0}^{2}+\hbar^{4}k^{2}}.

(84)

Dacă potenţialul este extrem de puternic ( $V_{0}\rightarrow\infty$ ) se vede că $R\rightarrow 1$ , adică unda este reflectată în totalitate.

Coeficientul de transmisie, pe de altă parte, este

\displaystyle T=\frac{|\psi_{trans}|^{2}}{|\psi_{inc}|^{2}}|_{x=0}=\frac{|C|^{2}}{|A|^{2}}=\frac{\hbar^{4}k^{2}}{m^{2}V_{0}^{2}+\hbar^{4}k^{2}}.

(85)

Dacă potenţialul este foarte puternic ( $V_{0}\rightarrow\infty$ ) atunci $T\rightarrow 0$ , adică , unda transmisă cade rapid de cealaltă parte a potenţialului.

Evident, $R+T=1$ cum era de aşteptat.

Problema 2.2: Particulă într-o groapă de potenţial finită 1D

Să se rezolve ecuaţia Schrödinger unidimensională pentru o groapă de potenţial finită descrisă prin condiţiile

V(x)=\left\{\begin{array}[]{ll}-V_{0}&\mbox{dac\u{a}\ $|x|\leq a$}\\ 0&\mbox{dac\u{a}\ $|x|>a$~.}\end{array}\right.

Să se considere numai stările legate ( $E<0$ ).

[Uncaptioned image]

Soluţie.

a) Funcţia de undă pentru $|x|<a$ şi $|x|>a$ .

Ecuaţia Schrödinger corespunzătoare este

-\frac{\hbar^{2}}{2m}\psi^{{}^{\prime\prime}}(x)+V(x)\psi(x)=E\psi(x)~.

(86)

Definim

q^{2}=-\frac{2mE}{\hbar^{2}},\qquad k^{2}=\frac{2m(E+V_{0})}{\hbar^{2}}

(87)

şi obţinem:

$\displaystyle{\rm 1)~pentru~~~x<-a:}\qquad\psi^{{}^{\prime\prime}}_{1}(x)-q^{2}\psi_{1}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 0,\ \psi_{1}=A_{1}e^{qx}+B_{1}e^{-qx};$
$\displaystyle{\rm 2)~pentru~-a\leq x\leq a:}~\psi^{{}^{\prime\prime}}_{2}(x)+k^{2}\psi_{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 0,\ \psi_{2}=A_{2}\cos(kx)+B_{2}\sin(kx);$
$\displaystyle{\rm 3)~pentru~~~x>a:~~}\qquad\psi^{{}^{\prime\prime}}_{3}(x)-q^{2}\psi_{3}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 0,\ \psi_{3}=B_{3}e^{qx}+B_{3}e^{-qx}.$

b) Formularea condiţiilor de frontieră .

Normalizarea stărilor legate cere ca soluţia să fie zero la infinit. Aceasta înseamnă că $B_{1}=A_{3}=0$ . În plus, $\psi(x)$ trebuie să fie continuu diferenţiabilă . Toate soluţiile particulare sunt fixate în aşa fel încît $\psi$ precum şi prima sa derivată $\psi^{\prime}$ sunt continue în acea valoare a lui x corespunzînd frontierei între zona interioară şi cea exterioară . A doua derivată $\psi^{\prime\prime}$ conţine saltul (discontinuitatea) impus de către potenţialul particular de tip ‘cutie’ al acestei ecuaţii Schrödinger. Toate acestea ne conduc la

	$\displaystyle\psi_{1}(-a)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\psi_{2}(-a),\qquad\psi_{2}(a)=\psi_{3}(a),$
	$\displaystyle\psi^{\prime}_{1}(-a)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\psi^{\prime}_{2}(-a),\qquad\psi^{\prime}_{2}(a)=\psi^{\prime}_{3}(a).$		(88)

c) Ecuaţiile de valori proprii.

Din (88) obţinem patru ecuaţii lineare şi omogene pentru coeficienţii $A_{1}$ , $A_{2}$ , $B_{2}$ şi $B_{3}$ :

$\displaystyle A_{1}e^{-qa}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{2}\cos(ka)-B_{2}\sin(ka),$
$\displaystyle qA_{1}e^{-qa}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{2}k\sin(ka)+B_{2}k\cos(ka),$
$\displaystyle B_{3}e^{-qa}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle A_{2}\cos(ka)+B_{2}\sin(ka),$
$\displaystyle-qB_{3}e^{-qa}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-A_{2}k\sin(ka)+B_{2}k\cos(ka).$	(89)

Adunînd şi scăzînd obţinem un sistem de ecuaţii mai uşor de rezolvat:

$\displaystyle(A_{1}+B_{3})e^{-qa}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 2A_{2}\cos(ka)$
$\displaystyle q(A_{1}+B_{3})e^{-qa}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 2A_{2}k\sin(ka)$
$\displaystyle(A_{1}-B_{3})e^{-qa}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-2B_{2}\sin(ka)$
$\displaystyle q(A_{1}-B_{3})e^{-qa}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 2B_{2}k\cos(ka).$	(90)

Dacă se presupune că $A_{1}+B_{3}\neq 0$ şi $A_{2}\neq 0$ , primele două ecuaţii dau

q=k\tan(ka).

(91)

care pus în ultimele două dă

A_{1}=B_{3};\qquad B_{2}=0.

(92)

De aici, ca rezultat, obţinem o soluţie simetrică , $\psi(x)=\psi(-x)$ , sau de paritate pozitivă .

Un calcul practic identic ne duce pentru $A_{1}-B_{3}\neq 0$ şi pentru $B_{2}\neq 0$ la

q=-k\cot(ka)\qquad y\qquad A_{1}=-B_{3};\qquad A_{2}=0.

(93)

Funcţia de undă astfel obţinută este antisimetrică , corespunzînd unei parităţi negative.

d) Soluţie calitativă a problemei de valori proprii.

Ecuaţia care leagă $q$ şi $k$ , pe care am obţinut-o deja, dă condiţii pentru autovalorile de energie. Folosind forma scurtă

\xi=ka,\qquad\eta=qa,

(94)

obţinem din definiţia (87)

\xi^{2}+\eta^{2}=\frac{2mV_{0}a^{2}}{\hbar^{2}}=r^{2}.

(95)

Pe de altă parte, folosind (91) şi (93) obţinem ecuaţiile

\displaystyle\eta=\xi\tan(\xi),\qquad\eta=-\xi\cot(\xi).

Astfel autovalorile de energie căutate pot fi obţinute construind intersecţia acestor două curbe cu cercul definit de (95), în planul $\xi$ - $\eta$ (vezi figura 2.6).

[Uncaptioned image]

Cel puţin o soluţie există pentru valori arbitrare ale parametrului $V_{0}$ , în cazul parităţii pozitive, pentru că funcţia tangentă intersectează originea. Pentru paritatea negativă , raza cercului trebuie să fie mai mare decît o anumită valoare minimă astfel că cele două curbe să se poată intersecta. Potenţialul trebuie să aibă o anumită adîncime relaţionată cu o scală spaţială dată $a$ şi o scală de masă dată $m$ , pentru a permite o soluţie de paritate negativă . Numărul de nivele de energie creşte cu $V_{0}$ , $a$ şi masa $m$ . Pentru cazul în care $mVa^{2}\rightarrow\infty$ , intersecţiile se află din

	$\displaystyle\tan(ka)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\infty\qquad\longrightarrow\qquad ka=\frac{2n-1}{2}\pi,$
	$\displaystyle-\cot(ka)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\infty\qquad\longrightarrow\qquad ka=n\pi,$		(96)

unde $n=1,2,3,\,\ldots$

sau combinînd:

k(2a)=n\pi.

(97)

Pentru spectrul de energie acest lucru înseamnă că

E_{n}=\frac{\hbar^{2}}{2m}(\frac{n\pi}{2a})^{2}-V_{0}.

(98)

Lărgind groapa de potenţial şi/sau masa particulei $m$ , diferenţa între două autovalori de energie vecine va descreşte. Nivelul cel mai de jos ( $n=1$ ) nu este localizat în $-V_{0}$ , ci un pic mai sus. Această diferenţă se numeşte energia de punct zero.

e) Formele funcţiilor de undă se arată în figura 2.7 pentru soluţiile discutate .

[Uncaptioned image]

Problema 2.3: Particulă în groapă rectangulară 1D infinită

Să se rezolve ecuaţia Schrödinger unidimensională pentru o particulă care se află intr-o groapă de potenţial infinită descrisă de:

V(x)=\left\{\begin{array}[]{ll}0&\mbox{pentru $x^{\prime}<x<x^{\prime}+2a$}\\ \infty&\mbox{pentru $x^{\prime}\geq x~~{\rm o}~~x\geq x^{\prime}+2a$.}\end{array}\right.

Soluţia în formă generală este

\psi(x)=A\sin(kx)+B\cos(kx)

(99)

unde

k=\sqrt{\frac{2mE}{\hbar^{2}}}~.

(100)

Cum $\psi$ trebuie să îndeplinească $\psi(x^{\prime})=\psi(x^{\prime}+2a)=0$ , se obţine:

	$\displaystyle A~\sin(kx^{\prime})~~~+~~~B~\cos(kx^{\prime})=0$		(101)
	$\displaystyle A\sin[k(x^{\prime}+2a)]+B\cos[k(x^{\prime}+2a)]=0~.$		(102)

Multiplicînd (101) cu $\sin[k(x^{\prime}+2a)]$ şi (102) cu $\sin(kx^{\prime})$ şi în continuare scăzînd ultimul rezultat din primul obţinem:

B[~~\cos(kx^{\prime})\sin[k(x^{\prime}+2a)]-\cos[k(x^{\prime}+2a)]\sin(kx^{\prime})~~]=0~.

(103)

sau prin intermediul unei identităţi trigonometrice:

B\sin(2ak)=0

(104)

Multiplicînd (101) cu $\cos[k(x^{\prime}+2a)]$ şi scăzînd (102) multiplicată cu $\cos(kx^{\prime})$ , se obţine:

A[~~\sin(kx^{\prime})\cos[k(x^{\prime}+2a)]-\sin[k(x^{\prime}+2a)]\cos(kx^{\prime})~~]=0~,

(105)

sau folosind aceeaşi identitate trigonometrică :

A\sin[k(-2ak)]=A\sin[k(2ak)]=0~.

(106)

Cum nu se ţine cont de soluţia trivială $\psi=0$ , atunci pe baza ecuaţiilor (104) şi (106) trebuie ca $\sin(2ak)=0$ , care are loc numai dacă $2ak=n\pi$ , cu $n$ un întreg. Conform celor anterioare $k=n\pi/2a$ şi cum $k^{2}=2mE/\hbar^{2}$ atunci rezultă că autovalorile sunt date de către expresia:

E=\frac{\hbar^{2}\pi^{2}n^{2}}{8a^{2}m}~.

(107)

Energia este cuantizată pentru că numai pentru fiecare $k_{n}=n\pi/2a$ le corespunde o energie $E_{n}=[n^{2}/2m][\pi\hbar/2a]^{2}$ .

Soluţia în forma generală :

\psi_{n}=A\sin(\frac{n\pi x}{2a})+B\cos(\frac{n\pi x}{2a}).

(108)

se poate normaliza:

1=\int_{x^{\prime}}^{x^{\prime}+2a}\psi\psi^{*}dx=a(A^{2}+B^{2})

(109)

ceea ce ne conduce la:

A=\pm\sqrt{1/a-B^{2}}~.

(110)

Substituind această valoare a lui $A$ în (101) se obţine:

B=\mp\frac{1}{\sqrt{a}}\sin(\frac{n\pi x^{\prime}}{2a})~.

(111)

Substituind acum aceasta valoare a lui $B$ în (110) se obţine:

A=\pm\frac{1}{\sqrt{a}}\cos(\frac{n\pi x^{\prime}}{2a})

(112)

Folosind semnele superioare pentru $A$ şi $B$ , prin substituirea valorilor acestora în (108) se obţine:

\psi_{n}=\frac{1}{\sqrt{a}}\sin(\frac{n\pi}{2a})(x-x^{\prime})~.

(113)

Utilizînd semnele inferioare pentru A şi B se obţine:

\psi_{n}=-\frac{1}{\sqrt{a}}\sin(\frac{n\pi}{2a})(x-x^{\prime}).

(114)

3. MOMENT CINETIC ŞI SPIN

Introducere

Din Mecanica Clasică se ştie că , momentul cinetic $\bf{l}$ pentru particulele macroscopice este dat de

{\bf l=r}\times{\bf p},

(1)

unde $\bf r$ şi $\bf p$ sunt respectiv vectorul de poziţie şi impulsul lineal.

Totuşi, în Mecanica Cuantică , există operatori de tip moment cinetic (OTMC) care nu obligatoriu se exprimă (numai) prin operatorii de coordonată $\hat{x}_{j}$ şi impuls $\hat{p}_{k}$ acţionînd (numai) asupra funcţiilor proprii de coordonate. Prin urmare, este foarte important să se stabilească , mai întîi de toate, relaţii de comutare generale pentru componentele OTMC.

În Mecanica Cuantică $\bf l$ se reprezintă prin operatorul

{\bf l}=-i\hbar{\bf r}\times\nabla,

(2)

ale cărui componente sunt operatori care satisfac următoarele reguli de comutare

[l_{x},l_{y}]=il_{z},\qquad[l_{y},l_{z}]=il_{x},\qquad[l_{z},l_{x}]=il_{y},

(3)

şi în plus, fiecare dintre ele comută cu pătratul momentului cinetic, adică

l^{2}=l^{2}_{x}+l^{2}_{y}+l^{2}_{z},\qquad[l_{i},l^{2}]=0,\qquad i=1,2,3.

(4)

Aceste relaţii, în afară de a fi corecte pentru momentul cinetic, se satisfac pentru importanta clasă OTMC a operatorilor de spin, care sunt lipsiţi de analogi în mecanica clasică .

Aceste relaţii de comutare sunt bazice pentru a obţine spectrul operatorilor menţionaţi, precum şi reprezentările lor diferenţiale.

Momentul cinetic orbital

Pentru un punct oarecare al unui spaţiu fix (SF), se poate introduce o funcţie $\psi(x,y,z)$ , pentru care, să considerăm două sisteme carteziene $\Sigma$ şi $\Sigma^{\prime}$ , unde $\Sigma^{\prime}$ se obţine prin rotaţia axei $z$ a lui $\Sigma$ .

În cazul general un SF se referă la un sistem de coordonate diferite de $\Sigma$ şi ${\Sigma}^{\prime}$ .

Acum, să comparăm valorile lui $\psi$ în două puncte ale SF cu aceleaşi coordonate (x,y,z) în $\Sigma$ şi ${\Sigma}^{\prime}$ , ceea ce este echivalent cu rotaţia vectorială

\psi(x^{\prime},y^{\prime},z^{\prime})=R\psi(x,y,z)

(5)

unde $R$ este matricea de rotaţie în R³

\left(\begin{array}[]{c}x^{\prime}\\ y^{\prime}\\ z^{\prime}\end{array}\right)=\left(\begin{array}[]{ccc}\cos\phi&-\sin\phi&0\\ \sin\phi&\cos\phi&0\\ 0&0&z\end{array}\right)\left(\begin{array}[]{c}x\\ y\\ z\end{array}\right),

(6)

atunci

R\psi(x,y,z)=\psi(x\cos\phi-y\sin\phi,x\sin\phi+y\cos\phi,z).

(7)

Pe de altă parte este important de amintit că funcţiile de undă nu depind de sistemul de coordonate şi că trasformarea la rotaţii în cadrul SF se face cu ajutorul operatorilor unitari şi deci pentru a stabili forma operatorului unitar $U^{\dagger}(\phi)$ care trece $\psi$ în $\psi^{\prime}$ , se consideră o rotaţie infinitezimală $d\phi$ , menţinînd numai termenii lineari în $d\phi$ atunci cînd se face dezvoltarea în serie Taylor a lui $\psi^{\prime}$ în jurul punctului $x$

$\displaystyle\vskip-20.0pt\psi(x^{\prime},y^{\prime},z^{\prime})$	$\displaystyle\approx$	$\displaystyle\psi(x+yd\phi,xd\phi+y,z),$	(8)
	$\displaystyle\approx$	$\displaystyle\psi(x,y,z)+d\phi\left(y\frac{\partial\psi}{\partial x}-x\frac{\partial\psi}{\partial y}\right),$
	$\displaystyle\approx$	$\displaystyle(1-id\phi l_{z})\psi(x,y,z),$

unde am folosit notaţia¹¹ 1 Demostraţia lui (8) se prezintă ca problema 3.1

l_{z}=\hbar^{-1}(\hat{x}\hat{p}_{y}-\hat{y}\hat{p}_{x}),

(9)

care, după cum se va vedea mai tîrziu, corespunde operatorului de proiecţie în $z$ al momentului cinetic de acord cu definiţia din (2) şi adăugînd factorul $\hbar^{-1}$ , astfel că rotaţiile de unghi $\phi$ finit se pot reprezenta ca exponenţiale de tipul:

\psi(x^{\prime},y^{\prime},z)=e^{il_{z}\phi}\psi(x,y,z),

(10)

unde

\hat{U}^{\dagger}(\phi)=e^{il_{z}\phi}.

(11)

Pentru a reafirma conceptul de rotaţie, să îl considerăm într-un tratament mai general cu ajutorul operatorului vectorial $\hat{\vec{A}}$ care acţionează asupra lui $\psi$ , presupunînd că $\hat{A}_{x}$ , $\hat{A}_{y}$ $\hat{A}_{z}$ au aceeaşi formă în $\Sigma$ şi $\Sigma^{\prime}$ , adică , valorile medii ale lui $\hat{\vec{A}}$ calculate în $\Sigma$ şi $\Sigma^{\prime}$ trebuie să fie egale cînd se văd din SF:

	$\displaystyle\int\psi^{}(\vec{r}^{\prime})(\hat{A}_{x}\hat{\imath}^{\prime}+\hat{A}_{y}\hat{\jmath}^{\prime}+\hat{A}_{z}\hat{k}^{\prime})\psi^{}(\vec{r}^{\prime})\,d\vec{r}$
	$\displaystyle\qquad=\int\psi^{}(\vec{r})(\hat{A}_{x}\hat{\imath}+\hat{A}_{y}\hat{\jmath}+\hat{A}_{z}\hat{k})\psi^{}(\vec{r})\,d\vec{r},$		(12)

unde

\hat{\imath}^{\prime}=\hat{\imath}\cos\phi+\hat{\jmath}\sin\phi,\qquad\hat{\jmath}^{\prime}=\hat{\imath}\sin\phi+\hat{\jmath}\cos\phi,\qquad\hat{k}^{\prime}=\hat{k}.

(13)

Prin urmare, dacă vom combina (10), (12) şi (13) obţinem

$\displaystyle e^{il_{z}\phi}\hat{A}_{x}e^{-il_{z}\phi}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{x}\cos\phi-\hat{A}_{y}\sin\phi,$
$\displaystyle e^{il_{z}\phi}\hat{A}_{y}e^{-il_{z}\phi}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{x}\sin\phi-\hat{A}_{y}\cos\phi,$
$\displaystyle e^{il_{z}\phi}\hat{A}_{z}e^{-il_{z}\phi}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{z}.$	(14)

Din nou considerînd rotaţii infinitezimale şi dezvoltînd părţile din stînga în (14) se pot determina relaţiile de comutare ale lui $\hat{A}_{x}$ , $\hat{A}_{y}$ şi $\hat{A}_{z}$ cu $\hat{l}_{z}$

[l_{z},A_{x}]=iA_{y},\qquad[l_{z},A_{y}]=-iA_{x},\qquad[l_{z},A_{z}]=0,

(15)

şi în acelaşi mod pentru $l_{x}$ şi $l_{y}$ .

Condiţiile bazice pentru a obţine aceste relaţii de comutare sunt

$\star$

FP se transformă ca în (7) cînd $\Sigma\rightarrow\Sigma^{\prime}$ .
$\star$

Componentele $\hat{A}_{x}$ , $\hat{A}_{y}$ , $\hat{A}_{z}$ au aceeaşi formă în $\Sigma$ şi $\Sigma^{\prime}$ .
$\star$

Vectorii valorilor medii ale lui $\hat{A}$ în $\Sigma$ şi $\Sigma^{\prime}$ coincid (sunt egale) pentru un observator din SF.

Deasemenea se poate folosi altă reprezentare în care $\psi(x,y,z)$ nu se schimbă cînd $\Sigma\rightarrow\Sigma^{\prime}$ şi operatorii vectoriali se transformă ca orice vectori. Pentru a trece la o astfel de representare cînd $\phi$ se roteşte în jurul lui $z$ se foloseşte operatorul $\hat{U}(\phi)$ , adică

e^{il_{z}\phi}\psi^{\prime}(x,y,z)=\psi(x,y,z),

(16)

şi deci

e^{-il_{z}\phi}\hat{\vec{A}}e^{il_{z}\phi}=\hat{\vec{A}}.

(17)

Utilizînd relaţiile date în (14) obţinem

$\displaystyle\hat{A}_{x}^{\prime}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{x}\cos\phi+\hat{A}_{y}\sin\phi=e^{-il_{z}\phi}\hat{A}_{x}e^{il_{z}\phi},$
$\displaystyle\hat{A}_{y}^{\prime}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-\hat{A}_{x}\sin\phi+\hat{A}_{y}\cos\phi=e^{-il_{z}\phi}\hat{A}_{y}e^{il_{z}\phi},$
$\displaystyle\hat{A}_{z}^{\prime}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle e^{-il_{z}\phi}\hat{A}_{z}e^{il_{z}\phi}.$	(18)

Pentru că transformările noii reprezentări se fac cu ajutorul operatorilor unitari, relaţiile de comutare nu se schimbă .

Observaţii

$\star$

Operatorul $\hat{A}^{2}$ este invariant la rotaţii, adică

$e^{-il_{z}\phi}\hat{A}^{2}e^{il_{z}\phi}=\hat{A}^{\prime 2}=\hat{A}^{2}~.$ (19)
$\star$

Rezultă că

$[\hat{l}_{i},\hat{A}^{2}]=0~.$ (20)
$\star$

Dacă operatorul Hamiltonian este de forma

$\hat{H}=\frac{1}{2m}\hat{p}^{2}+U(|\vec{r}|),$ (21)

atunci se menţine invariant la rotaţii produse în oricare axă care trece prin originea de coordonate

$[\hat{l}_{i},\hat{H}]=0~,$ (22)

unde $\hat{l}_{i}$ sunt integrale de mişcare.

Definiţie

Dacă $\hat{A}_{i}$ sunt componentele unui operator vectorial care acţionează asupra unei funcţii de undă dependentă numai de coordonate şi dacă există operatori $\hat{l}_{i}$ care satisfac următoarele relaţii de comutare:

[\hat{l}_{i},\hat{A}_{j}]=i\varepsilon_{ijk}\hat{A}_{k},\qquad[\hat{l}_{i},\hat{l}_{j}]=i\varepsilon_{ijk}\hat{l}_{k}~,

(23)

atunci, $\hat{l}_{i}$ se numesc componentele operatorului moment cinetic (orbital) şi putem să deducem pe baza lui (20) şi (23) că

[\hat{l}_{i},\hat{l}^{2}]=0.

(24)

Prin urmare, cele trei componente operatoriale asociate cu componentele unui moment cinetic clasic arbitrar satisfac relaţii de comutare de tipul (23), (24). Mai mult, se poate arăta că aceste relaţii conduc la proprietăţi geometrice specifice ale rotaţiilor într-un spaţiu euclidean tridimensional. Aceasta are loc dacă adoptăm un punct de vedere mai general şi definim un operator moment unghiular $\bf J$ (nu mai punem simbolul de operator) ca orice set de trei observabile $J_{x}$ , $J_{y}$ şi $J_{z}$ care îndeplinesc relaţiile de comutare:

[J_{i},J_{j}]=i\varepsilon_{ijk}J_{k}.

(25)

În plus, să introducem operatorul

{\bf J}^{2}=J^{2}_{x}+J^{2}_{y}+J^{2}_{z},

(26)

pătratul scalar al momentului unghiular $\bf J$ . Acest operator este hermitic pentru că $J_{x}$ , $J_{y}$ şi $J_{z}$ sunt hermitici şi se arată uşor că $\bf J^{2}$ comută cu cele trei componente ale lui $\bf J$

[{\bf J}^{2},J_{i}]=0.

(27)

Deoarece $\bf J^{2}$ comută cu fiecare dintre componente rezultă că există un sistem complet de FP, respectiv

{\bf J^{2}}\psi_{\gamma\mu}=f(\gamma^{2})\psi_{\gamma\mu},\qquad J_{i}\psi_{\gamma\mu}=g(\mu)\psi_{\gamma\mu},

(28)

unde, aşa cum se va arăta în continuare, FP-urile depind de doi subindici, care se vor determina odată cu forma funcţiilor $f(\gamma)$ şi $g(\mu)$ . Operatorii $J_{i}$ şi $J_{k}$ $(i\neq k)$ nu comută (între ei), adică , nu au FP în comun. Din motive atît fizice cît şi matematice, suntem interesaţi să determinăm funcţiile proprii comune ale lui ${\bf J^{2}}$ şi $J_{z}$ , adică vom lua $i=z$ în (28).

În loc de a folosi componentele $J_{x}$ şi $J_{y}$ ale momentului unghiular $\bf J$ , este mai convenabil să se introducă următoarele combinaţii lineare

J_{+}=J_{x}+iJ_{y},\qquad J_{-}=J_{x}-iJ_{y}.

(29)

Aceşti operatori nu sunt hermitici, aşa cum sunt operatorii $a$ şi $a^{\dagger}$ ai oscilatorului armonic (vezi capitolul 5), sunt numai adjuncţi. Se pot deduce uşor următoarele proprietăţi

[J_{z},J_{\pm}]=\pm J_{\pm},\qquad[J_{+},J_{-}]=2J_{z},

(30)

[J^{2},J_{+}]=[J^{2},J_{-}]=[J^{2},J_{z}]=0.

(31)

J_{z}(J_{\pm}\psi_{\gamma\mu})=\{J_{\pm}J_{z}+[J_{z},J_{\pm}]\}\psi_{\gamma\mu}=(\mu\pm 1)(J_{\pm}\psi_{\gamma\mu}).

(32)

Prin urmare $J_{\pm}\psi_{\gamma\mu}$ sunt FP ale lui $J_{z}$ corespunzătoare autovalorilor $\mu\pm 1$ , adică funcţiile respective sunt identice pînă la factorii constaţi (de determinat) $\alpha_{\mu}$ şi $\beta_{\mu}$ :

	$\displaystyle J_{+}\psi_{\gamma\mu-1}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\alpha_{\mu}\psi_{\gamma\mu},$
	$\displaystyle J_{-}\psi_{\gamma\mu}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\beta_{\mu}\psi_{\gamma\mu-1}.$		(33)

Pe de altă parte

\alpha^{*}_{\mu}=(J_{+}\psi_{\gamma\mu-1},\psi_{\gamma\mu})=(\psi_{\gamma\mu-1}J_{-}\psi_{\gamma\mu})=\beta_{\mu},

(34)

astfel că , luînd o fază de tipul $e^{ia}$ (cu $a$ real) pentru funcţia $\psi_{\gamma\mu}$ se poate face $\alpha_{\mu}$ real şi egal cu $\beta_{\mu}$ , ceea ce înseamnă

J_{+}\psi_{\gamma,\mu-1}=\alpha\mu\psi_{\gamma\mu},J_{-}\psi_{\gamma\mu}=\alpha\mu\psi_{\gamma,\mu-1},

(35)

şi deci

$\displaystyle\gamma$	$\displaystyle=$	$\displaystyle(\psi_{\gamma\mu},[J_{x}^{2}+J_{y}^{2}+J_{z}^{2}]\psi_{\gamma\mu})=\mu^{2}+a+b,$
$\displaystyle a$	$\displaystyle=$	$\displaystyle(\psi_{\gamma\mu},J_{x}^{2}\psi_{\gamma\mu})=(J_{x}\psi_{\gamma\mu},J_{x}\psi_{\gamma\mu})\geq 0,$
$\displaystyle b$	$\displaystyle=$	$\displaystyle(\psi_{\gamma\mu},J_{y}^{2}\psi_{\gamma\mu})=(J_{y}\psi_{\gamma\mu},J_{y}\psi_{\gamma\mu})\geq 0.$	(36)

Constanta de normalizare a oricărei funcţii de undă nu este negativă , ceea ce implică

\gamma\geq\mu^{2},

(37)

pentru $\gamma$ fix, valoarea lui $\mu$ are limite atît superioară cît şi inferioară (adică ia valori într-un interval finit).

Fie $\Lambda$ şi $\lambda$ aceste limite (superioarăşi inferiară de $\mu$ ) pentru un $\gamma$ dat

J_{+}\psi_{\gamma\Lambda}=0,\qquad J_{-}\psi_{\gamma\lambda}=0.

(38)

Utilizînd următoarele identităţi operatoriale

	$\displaystyle J_{-}J_{+}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle{\bf J^{2}}-J^{2}_{z}+J_{z}={\bf J^{2}}-J_{z}(J_{z}-1),$
	$\displaystyle J_{+}J_{-}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle{\bf J^{2}}-J^{2}_{z}+J_{z}={\bf J^{2}}-J_{z}(J_{z}+1),$		(39)

acţionînd asupra lui $\psi_{\gamma\Lambda}$ şi $\psi_{\gamma\lambda}$ se obţine

$\displaystyle\gamma-\Lambda^{2}-\Lambda$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 0,$
$\displaystyle\gamma-\lambda^{2}+\lambda$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 0,$
$\displaystyle(\lambda-\lambda+1)(\lambda+\lambda)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 0.$	(40)

În plus

\Lambda\geq\lambda\rightarrow\Lambda=-\lambda=J\rightarrow\gamma=J(J+1).

(41)

Pentru un $\gamma$ dat (fix) proiecţia momentului $\mu$ ia $2J+1$ valori care diferă printr-o unitate între $J$ şi $-J$ . De aceea, diferenţa $\Lambda-\lambda=2J$ trebuie să fie un număr întreg şi deci autovalorile lui $J_{z}$ numerotate prin $m$ sunt întregi

m=k,\qquad k=0,\pm 1,\pm 2,\,\ldots\,,

(42)

sau semiîntregi

m=k+{1\over 2},\qquad k=0,\pm 1,\pm 2,\,\ldots\,.

(43)

O stare de $\gamma=J(J+1)$ dată indică o degenerare de grad $g=2J+1$ faţă de autovalorile $m$ (aceasta pentru că $J_{i},~J_{k}$ comută cu $J^{2}$ dar nu comută între ele).

Prin “stare de moment unghiular $J$ ” se înţelege în majoritatea cazurilor, o stare cu $\gamma=J(J+1)$ care are valoarea maximă a momentului proiectat, respectiv $J$ . Este comun să se noteze aceste stări cu $\psi_{jm}$ sau de ket Dirac $|jm\rangle$ .

Să obţinem acum elementele de matrice ale lui $J_{x},~J_{y}$ în reprezentarea în care $J^{2}$ şi $J_{z}$ sunt diagonale. În acest caz, din (35) şi (39) se obţine că

	$\displaystyle J_{-}J_{+}\psi_{jm-1}=\alpha_{m}J_{-}\psi_{jm}=\alpha_{m}\psi_{jm-1},$
	$\displaystyle J(J+1)-(m-1)^{2}-(m-1)=\alpha_{m}^{2},$
	$\displaystyle\alpha_{m}=\sqrt{(J+m)(J-m+1)}.$		(44)

Combinînd (44) cu (35) se obţine

J_{+}\psi_{jm-1}=\sqrt{(J+m)(J-m+1)}\psi_{jm},

(45)

rezultă că elementul de matrice al lui $J_{+}$ este

\langle jm|J_{+}|jm-1\rangle=\sqrt{(J+m)(J-m+1)}\delta_{nm},

(46)

şi analog

\langle jn|J_{-}|jm\rangle=-\sqrt{(J+m)(J-m+1)}\delta_{nm-1}~.

(47)

În sfîrşit, din definiţiile (29) pentru $J_{+},\ J_{-}$ se obţine uşor

	$\displaystyle\langle jm\|J_{x}\|jm-1\rangle$	$\displaystyle=$	$\displaystyle{1\over 2}\sqrt{(J+m)(J-m+1)},$
	$\displaystyle\langle jm\|J_{y}\|jm-1\rangle$	$\displaystyle=$	$\displaystyle{-i\over 2}\sqrt{(J+m)(J-m+1)}~.$		(48)

Concluzii parţiale

$\alpha$

Proprietăţi ale autovalorilor lui $\bf J$ şi $J_{z}$
Dacă $j(j+1)\hbar^{2}$ şi $m\hbar$ sunt autovalori ale lui $\bf J$ şi $J_{z}$ asociate cu autovectorii $|kjm\rangle$ , atunci $j$ şi $m$ satisfac inegalitatea

$-j\leq m\leq j.$
$\beta$
Proprietăţi ale vectorului $J_{-}|kjm\rangle$
Fie $|kjm\rangle$ un eigenvector al lui $\bf J^{2}$ şi $J_{z}$ cu autovalorile $j(j+1)\hbar^{2}$ şi $m\hbar$
- –
  
  (i) Dacă $m=-j$ atunci $J_{-}|kj-j\rangle=0$ .
- –
  
  (ii) Dacă $m>-j$ atunci $J_{-}|kjm\rangle$ este un vector propriu nenul al lui $J^{2}$ şi $J_{z}$ cu autovalorile $j(j+1)\hbar^{2}$ şi $(m-1)\hbar$ .
$\gamma$
Proprietăţi ale vectorului $J_{+}|kjm\rangle$
Fie $|kjm\rangle$ un vector (ket) propriu al lui $\bf J^{2}$ şi $J_{z}$ cu autovalorile $j(j+1)\hbar$ şi $m\hbar$
- $\star$
  
  Dacă $m=j$ atunci $J_{+}|kjm\rangle=0.$
- $\star$
  
  Dacă $m<j$ atunci $J_{+}|kjm\rangle$ este un vector nenul al lui $\bf J^{2}$ şi $J_{z}$ cu autovalorile $j(j+1)\hbar^{2}$ şi $(m+1)\hbar$

\delta

Consecinţe ale proprietăţilor anterioare

$\displaystyle J_{z}\|kjm\rangle$	$\displaystyle=$	$\displaystyle m\hbar\|kjm\rangle,$
$\displaystyle J_{+}\|kjm\rangle$	$\displaystyle=$	$\displaystyle m\hbar\sqrt{j(j+1)-m(m+1)}\|kjm+1\rangle,$
$\displaystyle J_{-}\|kjm\rangle$	$\displaystyle=$	$\displaystyle m\hbar\sqrt{j(j+1)-m(m-1)}\|kjm+1\rangle.$

Aplicaţii ale momentului cinetic orbital

Am considerat pînă acum proprietăţile momentului cinetic derivate numai pe baza relaţiilor de comutare. Să ne întoarcem la momentul cinetic $\bf l$ al unei particule fără rotaţie intrinsecă şi să vedem cum se aplică teoria din secţiunea anterioară la cazul particular important

[\hat{l}_{i},\hat{p}_{j}]=i\varepsilon_{ijk}\hat{p}_{k}.

(49)

Mai întîi, $\hat{l}_{z}$ şi $\hat{p}_{j}$ au un sistem comun de funcţii proprii. Pe de altă parte, Hamiltonianul unei particule libere

\hat{H}=\left(\frac{\hat{\vec{p}}}{\sqrt{2m}}\right)^{2},

fiind pătratul unui operator vectorial are acelaşi sistem complet de FP cu $\hat{l^{2}}$ şi $\hat{l}_{z}$ . În plus, aceasta implică că particula liberă se poate găsi într-o stare cu $E$ , $l$ , $m$ bine determinate.

Valori proprii şi funcţii proprii ale lui $\bf l^{2}$ şi $\bf L_{z}$

Este mai convenabil să se lucreze cu coordonate sferice (sau polare), pentru că , aşa cum vom vedea, diferiţi operatori de moment cinetic acţionează numai asupra variabilelor unghiulare $\theta,\ \phi$ şi nu şi asupra variabilei $r$ . În loc de a caracteriza vectorul $r$ prin componentele carteziene $x,\ y,\ z$ să determinăm punctul corespunzător $M$ de rază vectoare $\bf r$ prin coordonatele sferice tridimensionale

x=r\cos\phi\sin\theta,\qquad y=r\sin\phi\sin\theta,\qquad z=r\cos\theta,

(50)

cu

r\geq 0,\qquad 0\leq\theta\leq\pi,\qquad 0\leq\phi\leq 2\pi.

Fie $\Phi(r,\theta,\phi)$ şi $\Phi^{\prime}(r,\theta,\phi)$ funcţiile de undă ale unei particule în $\Sigma$ şi $\Sigma^{\prime}$ în care rotaţia infinitezimală este dată prin $\delta\alpha$ în jurul lui $z$

	$\displaystyle\Phi^{\prime}(r,\theta,\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\Phi(r,\theta,\phi+\delta\alpha),$		(51)
		$\displaystyle=$	$\displaystyle\Phi(r,\theta,\phi)+\delta\alpha\frac{\partial\Phi}{\partial\phi},$		(51)

sau

\Phi^{\prime}(r,\theta,\phi)=(1+i\hat{l}_{z}\delta\alpha)\Phi(r,\theta,\phi).

(52)

Rezultă că

\frac{\partial\Phi}{\partial\phi}=i\hat{l_{z}}\Phi,\qquad\hat{l}_{z}=-i{\partial\over\partial\phi}.

(53)

Pentru o rotaţie infinitezimală în $x$

	$\displaystyle\Phi^{\prime}(r,\theta,\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\Phi+\delta\alpha\left(\frac{\partial\Phi}{\partial\theta}\frac{\partial\theta}{\partial\alpha}+\frac{\partial\Phi}{\partial\theta}\frac{\partial\phi}{\partial\alpha}\right),$		(54)
		$\displaystyle=$	$\displaystyle(1+i\hat{l}_{x}\delta\alpha)\Phi(r,\theta,\phi),$		(54)

însă într-o astfel de rotaţie

z^{\prime}=z+y\delta\alpha;\qquad z^{\prime}=z+y\delta\alpha;\qquad x^{\prime}=x

(55)

şi din (50) se obţine

	$\displaystyle r\cos(\theta+d\theta)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle r\cos\theta+r\sin\theta\sin\phi\delta\alpha,$
	$\displaystyle r\sin\phi\sin(\theta+d\theta)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle r\sin\theta\sin\phi+r\sin\theta\sin\phi-r\cos\theta\delta\alpha,$		(56)

adică

\sin\theta d\theta=\sin\theta\sin\phi\,\delta\alpha\rightarrow{d\theta\over d\alpha}=-\sin\phi,

(57)

şi

	$\displaystyle\cos\theta\sin\phi\,d\theta+\sin\theta\cos\phi\,d\phi$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-\cos\theta\,\delta\alpha,$
	$\displaystyle\cos\phi\sin\theta{d\phi\over d\alpha}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-\cos\theta-\cos\theta\sin\phi{d\theta\over d\alpha}~.$		(58)

Substituind (57) în (56) duce la

\frac{d\phi}{d\alpha}=-\cot\theta\cos\phi~.

(59)

Cu (56) şi (58) substituite în (51) şi comparînd părţile din dreapta din (51) se obţine

\hat{l}_{x}=i\left(\sin\phi{\partial\over\partial\theta}+\cot\theta\cos\phi{\partial\over\partial\phi}\right).

(60)

În cazul rotaţiei în $y$ , rezultatul este similar

\hat{l}_{y}=i\left(-\cos\phi{\partial\over\partial\theta}+\cot\theta\sin\phi{\partial\over\partial\phi}\right).

(61)

Folosind $\hat{l}_{x},\ \hat{l}_{y}$ se pot obţine deasemenea $\hat{l}_{\pm},\ \hat{l}^{2}$

$\displaystyle\hat{l}_{\pm}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\exp\left[\pm i\phi\left(\pm{\partial\over\partial\theta}+i\cot\theta{\partial\over\partial\phi}\right)\right],$
$\displaystyle\hat{l}^{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{l}_{-}\hat{l}_{+}+\hat{l}^{2}+\hat{l}_{z},$	(62)
	$\displaystyle=$	$\displaystyle-\left[{1\over\sin^{2}\theta}{\partial^{2}\over\partial\phi^{2}}+{1\over\sin\theta}{\partial\over\partial\theta}\bigg(\sin\theta{\partial\over\partial\theta}\bigg)\right].$	(62)

Din (62) se vede că $\hat{l}^{2}$ este identic pînă la o constantă cu partea unghiulară a operatorului Laplace la o rază fixă

\nabla^{2}f={1\over r^{2}}{\partial\over\partial r}\left(r^{2}{\partial f\over\partial r}\right)+{1\over r^{2}}\left[{1\over\sin\theta}{\partial\over\partial\theta}\left(\sin\theta{\partial f\over\partial\theta}\right)+{1\over\sin^{2}\theta}{\partial^{2}\over\partial\phi^{2}}\right].

(63)

Funcţii proprii ale lui $l_{z}$

	$\displaystyle\hat{l}_{z}\Phi_{m}=m\Phi=-i{\partial\Phi_{m}\over\partial\phi},$
	$\displaystyle\Phi_{m}={1\over\sqrt{2\pi}}e^{im\phi}.$		(64)

Condiţii de hermiticitate ale lui $\hat{l}_{z}$

\int_{0}^{2\pi}f^{*}\hat{l}_{z}g\,d\phi=\left(\int_{0}^{2\pi}g^{*}\hat{l}_{z}f\,d\phi\right)^{*}+f^{*}g(2\pi)-f^{*}g(0).

(65)

Rezultă că $\hat{l}_{z}$ este hermitic în clasa de funcţii pentru care

f^{*}g(2\pi)=f^{*}g(0).

(66)

Funcţiile proprii $\Phi_{m}$ ale lui $\hat{l}_{z}$ aparţin clasei integrabile ${\cal L}^{2}(0,2\pi)$ şi îndeplinesc (66), cum se întîmplă pentru orice funcţie care se poate dezvolta în $\Phi_{m}(\phi)$

	$\displaystyle F(\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\sum^{k}a_{k}e^{ik\phi},\qquad k=0,\pm 1,\pm 2,\,\ldots\,,$
	$\displaystyle G(\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\sum^{k}b_{k}e^{ik\phi},\qquad k=\pm 1/2,\pm 3/2,\pm 5/2\,\ldots\,,$		(67)

cu $k$ numai întregi sau numai semiîntregi, dar nu pentru combinaţii de $F(\phi)$ şi $G(\phi)$ .

Alegerea corectă a lui $m$ se bazează în FP comune ale lui $\hat{l}_{z}$ şi $\hat{l}^{2}$ .

Armonice sferice

În reprezentarea $\{\bf\vec{r}\}$ , funcţiile proprii asociate cu autovalorile $l(l+1)\hbar^{2}$ , ale lui $\bf l^{2}$ şi $m\hbar$ ale lui $l_{z}$ sunt soluţii ale ecuaţiilor diferenţiale parţiale

	$\displaystyle-\left({\partial^{2}\over\partial\theta^{2}}+{1\over\tan\theta}{\partial\over\partial\theta}+{1\over\sin^{2}\theta}{\partial^{2}\over\partial\phi^{2}}\right)\psi(r,\theta,\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle l(l+1)\hbar^{2}\psi(r,\theta,\phi),$
	$\displaystyle-i{\partial\over\partial\phi}\psi(r,\theta,\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle m\hbar\psi(r,\theta,\phi).$		(68)

Considerînd că rezultatele generale obţinute sunt aplicabile la cazul momentului cinetic, ştim că $l$ este un întreg sau semiîntreg şi că pentru $l$ fixaţi $m$ poate lua numai valorile

-l,-l+1,\,\dots\,,l-1,l.

În (68), $r$ nu apare în operatorul diferenţial, aşa că se poate considera ca un parametru şi se poate ţine cont numai de dependenţa în $\theta,\ \phi$ a lui $\psi$ . Se foloseşe notaţia $Y_{lm}(\theta,\phi)$ pentru o astfel de funcţie proprie comună a lui $\bf l^{2}$ şi $l_{z}$ , corespunzătoare autovalorilor $l(l+1)\hbar^{2},m\hbar$ şi se numeşte armonică sferică .

	$\displaystyle{\bf l^{2}}Y_{lm}(\theta,\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle l(l+1)\hbar^{2}Y_{lm}(\theta,\phi),$
	$\displaystyle l_{z}Y_{lm}(\theta,\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle m\hbar Y_{lm}(\theta,\phi).$		(69)

Pentru a fi cît mai riguroşi, trebuie să introducem un indice adiţional cu scopul de a distinge între diferite soluţii ale lui (69), care corespund aceleaşi perechi de valori $l,\ m$ . Într-adevăr, după cum se va vedea mai departe, aceste ecuaţii au o soluţie unică (pînă la un factor constant) pentru fiecare pereche de valori permise ale lui $l,\ m$ ; aceasta pentru că subindicii $l,\ m$ sunt suficienţi în contextul respectiv. Soluţiile $Y_{lm}(\theta,\,\phi)$ au fost găsite prin metoda separării variabilelor în coordonate sferice (vezi capitolul Atomul de hidrogen)

\psi_{lm}(r,\theta,\phi)=f(r)\psi_{lm}(\theta,\phi),

(70)

unde $f(r)$ este o funcţie de $r$ , care apare ca o constantă de integrare din punctul de vedere al ecuaţiilor diferenţiale parţiale din (68). Faptul că $f(r)$ este arbitrară arată că $\bf L^{2}$ şi $l_{z}$ nu formează un set complet de observabile²² 2 Prin definiţie, operatorul hermitic A este o observabilă dacă acest sistem ortogonal de vectori reprezintă o bază în spaţiul configuraţiilor de stări. în spaţiul $\varepsilon_{r}$ ³³ 3 Fiecare stare cuantică a particulei este caracterizată printr-o stare vectorială aparţinînd unui spaţiu vectorial abstract $\varepsilon_{r}$ . al funcţiilor de $\vec{r}$ (sau de $r,\theta,\phi$ ).

Cu obiectivul de a normaliza $\psi_{lm}(r,\theta,\phi)$ , este convenabil să se normalizeze $Y_{lm}(\theta,\phi)$ şi $f(r)$ în mod separat:

	$\displaystyle\int_{0}^{2\pi}d\phi\int_{0}^{\pi}\sin\theta\|\psi_{lm}(\theta,\phi)\|^{2}d\theta$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 1,$		(71)
	$\displaystyle\int_{0}^{\infty}r^{2}\|f(r)\|^{2}dr$	$\displaystyle=$	$\displaystyle 1.$		(72)

Valorile perechii $l,\ m$

( $\alpha$ ): $l,\ m$ trebuie să fie întregi
Folosind $l_{z}={\hbar\over i}{\partial\over\partial\phi}$ , putem scrie (69) după cum urmează

{\hbar\over i}{\partial\over\partial\phi}Y_{lm}(\theta,\phi)=m\hbar Y_{lm}(\theta,\phi),

(73)

care arată că

Y_{lm}(\theta,\phi)=F_{lm}(\theta,\phi)e^{im\phi}.

(74)

Dacă permitem ca $0\leq\phi<2\pi$ , atunci putem acoperi tot spaţiul pentru că funcţia trebuie să fie continuă în orice zonă , astfel că

Y_{lm}(\theta,\phi=0)=Y_{lm}(\theta,\phi=2\pi),

(75)

ceea ce implică

e^{im\pi}=1.

(76)

Aşa cum s-a văzut, $m$ este un întreg sau semiîntreg; în cazul aplicaţiei la momentul cinetic orbital, $m$ trebuie să fie un întreg. ( $e^{2im\pi}$ ar fi $-1$ dacă $m$ ar fi semiîntreg).

( $\beta$ ): Pentru o valoare dată a lui $l$ , toate armonicele sferice $Y_{lm}$ corespunzătoare se pot obţine prin metode algebrice folosind

l_{+}Y_{ll}(\theta,\phi)=0,

(77)

care combinată cu ec. (62) pentru $l_{+}$ duce la

\left({d\over d\theta}-l\cot\theta\right)F_{ll}(\theta)=0.

(78)

Această ecuaţie poate fi integrată imediat dacă notăm relaţia

\cot\theta d\theta=\frac{d(\sin\theta)}{\sin\theta}~.

(79)

Soluţia sa generală este

F_{ll}=c_{l}(\sin\theta)^{l},

(80)

unde $c_{l}$ este o constantă de normalizare.

Rezultă că pentru orice valoare pozitivă sau zero a lui $l$ , există o funcţie $Y_{ll}(\theta,\phi)$ care este (cu un factor constant asociat)

Y^{ll}(\theta,\phi)=c_{l}(\sin\theta)^{l}e^{il\phi}.

(81)

Folosind acţiunea lui $l_{-}$ în mod repetat se poate construi tot setul de funcţii $Y_{ll-1}(\theta,\phi),\,\dots\,,Y_{l0}(\theta,\phi),$ $\dots\,,Y_{l-l}(\theta,\phi)$ . În continuare, vedem modul în care se corespund aceste funcţii cu perechea de autovalori $l(l+1)\hbar,m\hbar$ (unde $l$ este un întreg pozitiv arbitrar sau zero şi $m$ este alt întreg astfel că $l\leq m\leq l$ ). Pe baza lui (78) ajungem la concluzia că orice funcţie proprie $Y_{lm}(\theta,\phi)$ , poate fi obţinută în mod neambiguu din $Y_{ll}$ .

Proprietăţi ale armonicelor sferice

$\alpha\$ Relaţii de recurenţă
Urmînd rezultatele generale avem

l_{\pm}Y_{lm}(\theta,\phi)=\hbar\sqrt{l(l+1)-m(m\pm 1)}Y_{lm\pm 1}(\theta,\phi).

(82)

Folosind expresia (62) pentru $l_{\pm}$ şi faptul că $Y_{lm}(\theta,\phi)$ este produsul între o funcţie dependentă numai de $\theta$ şi $e^{\pm i\phi}$ , obţinem

e^{\pm i\phi}\left(\frac{\partial}{\partial\theta}-m\cot\theta\right)Y_{lm}(\theta,\phi)=\sqrt{l(l+1)-m(m\pm 1)}Y_{lm\pm 1}(\theta,\phi)

(83)

$\beta\$ Ortonormare şi relaţii de completitudine
Ecuaţia (68) determină numai armonicele sferice pînă la un factor constant. Acum vom alege acest factor astfel ca să avem ortonormalizarea funcţiilor $Y_{lm}(\theta,\phi)$ (ca funcţii de variabilele unghiulare $\theta,\ \phi$ )

\int^{2\pi}_{0}d\phi\int^{\pi}_{0}\sin\theta\,d\theta Y^{*}_{lm}(\theta,\phi)Y_{lm}(\theta,\phi)=\delta_{l^{\prime}l}\delta_{m^{\prime}m}.

(84)

În plus, orice funcţie continuă de $\theta,\ \phi$ pot fi expresate cu ajutorul armonicelor sferice, adică

f(\theta,\phi)=\sum^{\infty}_{l=0}\sum^{l}_{m=-l}c_{lm}Y_{lm}(\theta,\phi),

(85)

unde

c_{lm}=\int^{2\pi}_{0}d\phi\int^{\pi}_{0}\sin\theta\,d\theta\,Y^{*}_{lm}(\theta,\phi)f(\theta,\phi).

(86)

Rezultatele (85), (86) sunt consecinţa definirii armonicele sferice ca bază ortonormală completă în spaţiul $\varepsilon_{\Omega}$ a funcţiilor de $\theta,\ \phi$ . Relaţia de completitudine este

	$\displaystyle\sum^{\infty}_{l=0}\sum^{l}_{m=l}Y_{lm}(\theta,\phi)Y^{*}_{lm}(\theta^{\prime},\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\delta(\cos\theta-\cos\theta^{\prime})\delta(\phi,\phi),$		(87)
		$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{1}{\sin\theta}\delta(\theta-\theta^{\prime})\delta(\phi,\phi).$		(87)

‘Funcţia’ $\delta(\cos\theta-\cos\theta^{\prime})$ apare pentru că integrala peste variabila $\theta$ se efectuează folosind elementul diferenţial $\sin\theta\,d\theta=-d(\cos\theta)$ .

Operatorul de paritate $\cal P$ în cazul armonicelor sferice

Comportamentul lui ${\cal P}$ în trei dimensiuni este destul de asemănător celui într-o singură dimensiune, respectiv, cînd se aplică unei funcţii $\psi(x,y,z)$ de coordonate carteziene îi modifică numai semnul fiecăreia dintre coordonate

{\cal P}\psi(x,y,z)=\psi(-x,-y,-z).

(88)

$\cal P$ are proprietăţile unui operator hermitic şi în plus este un operator unitar precum şi proiector deoarece ${\cal P}^{2}$ este un operator identitate

	$\displaystyle\langle\psi(\bf{r})\|{\cal P}\|\psi(\bf{r})\rangle=\langle\psi(\bf{r})\|\psi(\bf{-r})\rangle=\langle\psi(\bf{-r})\|\psi(\bf{r})\rangle,$
	$\displaystyle{\cal P}^{2}\|\bf{r}\rangle={\cal P}({\cal P}\|\bf{r}\rangle=\cal{P}\|-\bf{r}\rangle=\|\bf{r}\rangle$		(89)

şi deci

{\cal P}^{2}=\hat{1},

(90)

pentru care valorile proprii sunt $P=\pm 1$ . FP-urile se numesc pare dacă $P=1$ şi impare dacă $P=-1$ . În mecanica cuantică nerelativistă , operatorul $\hat{H}$ pentru un sistem conservativ este invariant la transformări unitare discrete

{\cal P}\hat{H}{\cal P}={\cal P}^{-1}\hat{H}{\cal P}=\hat{H}.

(91)

Astfel $\hat{H}$ comută cu $\cal P$ şi deci paritatea stării este constantă de mişcare. Deasemenea $\cal P$ comută cu operatorii $\hat{l}$ şi $\hat{l}_{\pm}$

[{\cal P},\hat{l}_{i}]=0,\qquad[{\cal P},\hat{l}_{\pm}]=0.

(92)

Dacă $\psi$ este FP a tripletei ${\cal P},\ \hat{l}$ şi $\hat{l}_{z}$ , din (92) rezultă că parităţile stărilor care diferă numai în $\hat{l}_{z}$ coincid. În felul acesta se identifică paritatea unei particule de moment unghiular $\hat{l}$ .

În coordonate sferice, pentru acest operator vom considera următoarea substituţie

r\rightarrow r,\qquad\theta\rightarrow\pi-\theta\qquad\phi\rightarrow\pi+\phi.

(93)

Prin urmare, dacă folosim o bază standard în spaţiul funcţiilor de undă a unei particule fără ‘rotaţie proprie’, partea radială a funcţiilor $\psi_{klm}(\vec{r})$ din bază nu este modificată de către operatorul paritate. Doar armonicele sferice se schimbă . Transformările (93) se traduc trigonometric în:

\sin(\pi-\theta)\rightarrow\sin\theta,\qquad\cos(\pi-\theta)\rightarrow-\cos\theta\qquad e^{im(\pi+\phi}\rightarrow(-1)^{m}e^{im\phi}

(94)

şi în aceste condiţii, funcţia $Y_{ll}(\theta,\phi)$ se transformă în

Y_{ll}(\phi-\theta,\pi+\phi)=(-1)^{l}Y_{ll}(\theta,\phi)~.

(95)

Din (95) rezultă că paritatea lui $Y_{ll}$ este $(-1)^{l}$ . Pe de altă parte, $l_{-}$ (ca şi $l_{+}$ este invariant la transformările:

{\partial\over\partial(\pi-\theta)}\rightarrow-{\partial\over\partial\theta},\quad{\partial\over\partial(\pi+\phi)}\rightarrow{\partial\over\partial\phi}\quad e^{i(\pi+\phi)}\rightarrow-e^{i\phi}\quad{\rm cot}(\pi-\theta)\rightarrow-{\rm cot}\theta~.

(96)

Cu alte cuvinte $l_{\pm}$ sunt pari. Prin urmare, deducem că paritatea oricărei armonice sferice este $(-1)^{l}$ , adică este invariantă la schimbări azimutale:

Y_{lm}(\phi-\theta,\pi+\phi)=(-1)^{l}Y_{lm}(\theta,\phi).

(97)

Aşadar, armonicele sferice sunt funcţii de paritate bine definită , independentă de $m$ , pară dacă $l$ este par şi impară dacă $l$ este impar.

Operatorul de spin

Unele particule, posedă nu numai moment cinetic în raport cu axe exterioare ci şi un moment propriu, care se cunoaşte ca spin şi pe care îl vom nota cu $\hat{S}$ . Acest operator nu este relaţionat cu rotaţii normale faţă de axe ‘reale’ în spaţiu, dar respectă relaţii de comutare de acelaşi tip ca ale momentului cinetic orbital, respectiv

[\hat{S}_{i},\hat{S}_{j}]=i\varepsilon_{ijk}\hat{S}_{k}~,

(98)

odată cu următoarele proprietăţi:

(1).

Pentru spin, se satisfac toate formulele de la (23) pînă la (48) ale momentului cinetic.
(2).

Spectrul proiecţiilor de spin, este o secvenţă de numere întregi sau semiîntregi care diferă printr-o unitate.
(3).

Valorile proprii ale lui $\hat{S}^{2}$ sunt

$\hat{S}^{2}\psi_{s}=S(S+1)\psi_{s}.$ (99)
(4).

Pentru un $S$ dat, componentele $S_{z}$ pot să ia numai $2S+1$ valori, de la $-S$ la $+S$ .
(5).

FP-urile particulelor cu spin, pe lîngă dependenţa de $\vec{r}$ şi/sau $\vec{p}$ , depind de o variabilă discretă (proprie spinului) $\sigma$ , care denotă proiecţia spinului pe axa $z$ .
(6).

FP-urile $\psi(\vec{r},\sigma)$ ale unei particule cu spin se pot dezvolta în FP-uri cu proiecţii date ale spinului $S_{z}$ , adică

$\psi(\vec{r},\sigma)=\sum_{\sigma=-S}^{S}\psi_{\sigma}(\vec{r})\chi(\sigma),$ (100)

unde $\psi_{\sigma}(\vec{r})$ este partea orbitală şi $\chi(\sigma)$ este partea spinorială .
(7).

Funcţiile de spin (spinorii) $\chi(\sigma_{i})$ sunt ortogonale pentru orice pereche $\sigma_{i}\neq\sigma_{k}$ . Funcţiile $\psi_{\sigma}(\vec{r})\chi(\sigma)$ din suma (100) sunt componentele unei FP a unei particule cu spin.
(8).

Funcţia $\psi_{\sigma}(\vec{r})$ se numeşte parte orbitală a spinorului, sau mai scurt orbital.
(9)

Normalizarea spinorilor se face în felul următor

$\sum_{\sigma=-S}^{S}||\psi_{\sigma}(\vec{r})||=1.$ (101)

Relaţiile de comutare permit să se stabilească forma concretă a operatorilor (matricelor) de spin care acţionează în spaţiul FP-urilor operatorului proiecţiei spinului.

Multe particule ‘elementare’, cum ar fi electronul, neutronul, protonul, etc. au spin $1/2$ şi de aceea proiecţia spinului lor ia numai două valori, respectiv $S_{z}=\pm 1/2$ (în unităţi $\hbar$ ). Fac parte din clasa fermionilor, datorită statisticii pe care o prezintă cînd formează sisteme de multe corpuri.

Pe de altă parte, matricele $S_{x},\ S_{y},\ S_{z}$ în spaţiul FP-urilor lui $\hat{S}^{2},\ \hat{S}_{z}$ sunt

	$\displaystyle S_{x}={1\over 2}\left(\begin{array}[]{cc}0&1\\ 1&0\end{array}\right),\qquad$		$\displaystyle S_{y}={1\over 2}\left(\begin{array}[]{cc}0&-i\\ i&0\end{array}\right),$
	$\displaystyle S_{z}={1\over 2}\left(\begin{array}[]{cc}1&0\\ 0&-1\end{array}\right),\qquad$		$\displaystyle S^{2}={3\over 4}\left(\begin{array}[]{cc}1&0\\ 0&1\end{array}\right).$

Definiţia matricelor Pauli

Matricele

\sigma_{i}=2S_{i}

(112)

se numesc matricele (lui) Pauli. Sunt matrici hermitice şi au aceeaşi ecuaţie caracteristică

\lambda^{2}-1=0,

(113)

şi prin urmare, autovalorile lui $\sigma_{x},\ \sigma_{y}$ şi $\sigma_{z}$ sunt

\lambda=\pm 1.

(114)

Algebra acestor matrici este următoarea:

\sigma_{i}^{2}=\hat{I},\qquad\sigma_{k}\sigma_{j}=-\sigma_{j}\sigma_{k}=i\sigma_{z},\qquad\sigma_{j}\sigma_{k}=i\sum_{l}\varepsilon_{jkl}\sigma_{l}.+\delta_{jk}I~.

(115)

În cazul în care sistemul cu spin are simetrie sferică

\psi_{1}(r,+\textstyle{1\over 2}),\qquad\psi_{1}(r,-\textstyle{1\over 2})~,

(116)

sunt soluţii diferite datorită proiecţiilor $S_{z}$ diferite. Valoarea probabilităţii uneia sau alteia dintre proiecţii este determinată de modulul pătrat $||\psi_{1}||^{2}$ sau $||\psi_{2}||^{2}$ în aşa fel că

||\psi_{1}||^{2}+||\psi_{2}||^{2}=1.

(117)

Cum FP ale lui $S_{z}$ are două componente, atunci

\chi_{1}=\left(\begin{array}[]{c}1\\ 0\end{array}\right),\qquad\chi_{2}=\left(\begin{array}[]{c}0\\ 1\end{array}\right),

(118)

astfel că FP a unei particule de spin $1/2$ se poate scrie ca o matrice de o columnă

\psi=\psi_{1}\chi_{1}+\psi_{2}\chi_{2}=\left(\begin{array}[]{c}\psi_{1}\\ \psi_{2}\end{array}\right).

(119)

În continuare, orbitalii vor fi substituiţi prin numere datorită faptului că ne interesează numai partea de spin.

Transformările la rotaţii ale spinorilor

Fie $\psi$ funcţia de undă a unui sistem cu spin în $\Sigma$ . Să determinăm probabilitatea proiecţiei spinului într-o direcţie arbitrară în spaţiul tridimensional (3D) care se poate alege ca axă $z^{\prime}$ a lui $\Sigma^{\prime}$ . Cum am văzut deja pentru cazul momentului cinetic, există două metode de abordare şi soluţionare a acestei probleme:

(

\alpha

)

$\psi$ nu se schimbă cînd $\Sigma\rightarrow\Sigma^{\prime}$ şi operatorul $\hat{\Lambda}$ se transformă ca un vector. Trebuie să găsim FP-urile proiecţiilor $S^{\prime}_{z}$ şi să dezvoltăm $\psi$ în aceste FP-uri. Pătratele modulelor coeficienţilor dau rezultatul

$\displaystyle\hat{S}_{x}^{\prime}=\hat{S}_{x}\cos\phi+\hat{S}_{y}\sin\phi$	$\displaystyle=$	$\displaystyle e^{-il\phi}\hat{S}_{x}e^{il\phi},$
$\displaystyle\hat{S}_{y}^{\prime}=-\hat{S}_{x}\sin\phi+\hat{S}_{y}\cos\phi$	$\displaystyle=$	$\displaystyle e^{-il\phi}\hat{S}_{y}e^{il\phi},$
$\displaystyle\hat{S}_{z}^{\prime}=-\hat{S}_{z}=e^{il\phi}\hat{S}_{z},$			(120)

cu rotaţii infinitezimale şi din relaţiile de comutare pentru spin se poate găsi

\hat{l}=\hat{S}_{z},

(121)

unde $\hat{l}$ este generatorul infinitezimal.

(

\beta

)

A doua reprezentare este:
$\hat{S}$ nu se schimbă cînd $\Sigma\rightarrow\Sigma^{\prime}$ şi componentele lui $\psi$ se schimbă . Transformarea la această reprezentare se face cu o transformare unitară de forma

	$\displaystyle\hat{V}^{\dagger}\hat{S}^{\prime}\hat{V}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{\Lambda},$
	$\displaystyle\left(\begin{array}[]{c}\psi_{1}^{\prime}\\ \psi_{2}^{\prime}\end{array}\right)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{V}^{\dagger}\left(\begin{array}[]{c}\psi_{1}\\ \psi_{2}\end{array}\right)~.$

Pe baza lui (111) şi (113) rezultă că

	$\displaystyle\hat{V}^{\dagger}e^{-i\hat{S}_{z}\phi}\hat{S}e^{i\hat{S}_{z}\phi}\hat{V}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{S},$
	$\displaystyle\hat{V}^{\dagger}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle e^{i\hat{S}_{z}\phi},$		(127)

şi din (114) se obţine

\left(\begin{array}[]{c}\psi_{1}^{\prime}\\ \psi_{2}^{\prime}\end{array}\right)=e^{i\hat{S}_{z}\phi}\left(\begin{array}[]{c}\psi_{1}\\ \psi_{2}\end{array}\right)~.

(128)

Folosind forma concretă a lui $\hat{S}_{z}$ şi proprietăţile matricelor Pauli se obţine forma concretă $\hat{V}^{\dagger}_{z}$ , astfel că

\hat{V}^{\dagger}_{z}(\phi)=\left(\begin{array}[]{cc}e^{{i\over 2}\phi}&0\\ 0&e^{{-i\over 2}\phi}\end{array}\right).

(129)

Un rezultat al lui Euler

Se poate ajunge la orice sistem de referinţă $\Sigma^{\prime}$ de orientare arbitrară faţă de $\Sigma$ prin numai trei rotaţii, prima de unghi $\phi$ în jurul axei $z$ , următoarea rotaţie de unghi $\theta$ în jurul noii axe de coordonate $x^{\prime}$ şi ultima de unghi $\psi_{a}$ în jurul lui $z^{\prime}$ . Acest rezultat important aparţine lui Euler.

Parametrii $(\varphi,\theta,\psi_{a})$ se numesc unghiurile (lui) Euler

\hat{V}^{\dagger}(\varphi,\theta,\psi_{a})=\hat{V}^{\dagger}_{z^{\prime}}(\psi_{a})\hat{V}^{\dagger}_{x^{\prime}}(\theta)\hat{V}^{\dagger}_{z}(\varphi).

(130)

Matricele $\hat{V}^{\dagger}_{z}$ sunt de forma (116), în timp ce $\hat{V}^{\dagger}_{x}$ este de forma

\hat{V}^{\dagger}_{x}(\varphi)=\left(\begin{array}[]{cc}\cos{\theta\over 2}&i\sin{\theta\over 2}\\ i\sin{\theta\over 2}&\cos{\theta\over 2}\end{array}\right),

(131)

astfel că

\hat{V}^{\dagger}(\varphi,\theta,\psi_{a})=\left(\begin{array}[]{cc}e^{i{\varphi+\psi_{a}\over 2}}\cos{\theta\over 2}&ie^{i{\psi_{a}-\varphi\over 2}}\sin{\theta\over 2}\\ ie^{i{\varphi-\psi_{a}\over 2}}\sin{\theta\over 2}&e^{-i{\varphi+\psi_{a}\over 2}}\cos{\theta\over 2}\end{array}\right).

(132)

Rezultă deci că prin rotaţia lui $\Sigma$ , componentele funcţiei spinoriale se transformă după cum urmează

	$\displaystyle\psi^{\prime}_{1}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\psi_{1}e^{i{\varphi+\psi_{a}\over 2}}\cos{\theta\over 2}+i\psi_{2}e^{i{\psi_{a}-\varphi\over 2}}\sin{\theta\over 2},$
	$\displaystyle\psi^{\prime}_{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle i\psi_{1}e^{i{\varphi-\psi_{a}\over 2}}\sin{\theta\over 2}+\psi_{2}e^{-i{\varphi+\psi_{a}\over 2}}\cos{\theta\over 2}.$		(133)

Din (120) se poate vedea că unei rotaţii în $E_{3}$ îi corespunde o transformare lineară în $E_{2}$ , spaţiul euclidean bidimensional, relaţionată cu cele două componente ale funcţiei spinoriale. Rotaţia în $E_{3}$ nu implică o rotaţie în $E_{2}$ , ceea ce înseamnă

\langle\Phi^{\prime}|\psi^{\prime}\rangle=\langle\Phi|\psi\rangle=\Phi^{*}_{1}\psi_{1}+\Phi^{*}_{2}\psi_{2}.

(134)

Din (119) se obţine că (121) nu se satisface, totuşi există o invarianţă în transformările (119) în spaţiul $E_{2}$ al funcţiilor spinoriale,

\{\Phi|\psi\}=\psi_{1}\Phi_{2}-\psi_{2}\Phi_{1}.

(135)

Transformările lineare care menţin invariante astfel de forme bilineare se numesc binare.

O mărime fizică cu două componente pentru care o rotaţie a sistemului de coordonate este o transformare binară se numeşte spin de ordinul întîi sau pe scurt spin.

Spinorii unui sistem de doi fermioni

Funcţiile proprii ale lui ${}_{i}\hat{s}^{2}\ _{i}\hat{s}_{z}$ , cu $i=1,2$ au următoarea formă

i|+\rangle=\left(\begin{array}[]{c}1\\ 0\end{array}\right)_{i},\qquad i|-\rangle=\left(\begin{array}[]{c}0\\ 1\end{array}\right)_{i}.

(136)

Un operator foarte folosit într-un sistem de doi fermioni este spinul total

\hat{S}=_{1}\hat{S}+_{2}\hat{S}

(137)

Spinorii lui $\hat{s}^{2}\ \hat{s}_{z}$ sunt ket-uri $|\hat{S},\sigma\rangle$ , care sunt combinaţii lineare ale spinorilor ${}_{i}\hat{s}^{2}\ _{i}\hat{s}_{z}$

	$\displaystyle\|++\rangle=\left(\begin{array}[]{c}1\\ 0\end{array}\right)_{1}\left(\begin{array}[]{c}1\\ 0\end{array}\right)_{1},$		$\displaystyle\qquad\|+-\rangle=\left(\begin{array}[]{c}1\\ 0\end{array}\right)_{1}\left(\begin{array}[]{c}0\\ 1\end{array}\right)_{2},$
	$\displaystyle\|-+\rangle=\left(\begin{array}[]{c}0\\ 1\end{array}\right)_{2}\left(\begin{array}[]{c}1\\ 0\end{array}\right)_{1},$		$\displaystyle\qquad\|--\rangle=\left(\begin{array}[]{c}0\\ 1\end{array}\right)_{2}\left(\begin{array}[]{c}0\\ 1\end{array}\right)_{2}.$

Funcţiile spinoriale din (125) se consideră ortonormalizate. În $E_{n}$ ket-ul $|++\rangle$ este de $S_{z}=1$ şi în acelaşi timp este funcţie proprie a operatorului

\hat{S}=_{1}\hat{s}^{2}+2(_{1}\hat{s})(_{2}\hat{s})+_{2}\hat{s}^{2}.

(156)

După cum se poate vedea din

	$\displaystyle\hskip-30.0pt\hat{S}^{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\|++\rangle=\textstyle{3\over 2}\|++\rangle+2(_{1}\hat{s}_{x}\cdot_{2}\hat{s}_{x}+_{1}\hat{s}_{y}\cdot_{2}\hat{s}_{y}+_{1}\hat{s}_{z}\cdot_{2}\hat{s}_{z})\|++\rangle,\hskip-30.0pt$		(157)
	$\displaystyle\hskip-30.0pt\hat{S}^{2}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\|++\rangle=2\|++\rangle=1(1+1)\|++\rangle.\hskip-30.0pt$		(158)

Dacă se introduce operatorul

\hat{S}_{-}=_{1}\hat{s}_{-}+_{2}\hat{s}_{-},

(159)

se obţine că

[\hat{S}_{-},\hat{S}^{2}]=0.

(160)

Atunci $(\hat{S}_{-})^{k}|1,1\rangle$ se poate scrie în funcţie de FP-urile operatorului $\hat{S}^{2}$ , respectiv

\hat{S}_{-}|1,1\rangle=\hat{S}_{-}|++\rangle=\sqrt{2}|+-\rangle+\sqrt{2}|-+\rangle.

(161)

Rezultă că $S_{z}=0$ în starea $\hat{S}_{-}|1,1\rangle$ . Pe de altă parte, din condiţia de normalizare avem

	$\displaystyle\|1,0\rangle=\textstyle{1\over\sqrt{2}}(\|+-\rangle+\|-+\rangle)$		(162)
	$\displaystyle\hat{S}_{-}\|1,0\rangle=\|--\rangle+\|--\rangle=\alpha\|1,-1\rangle.$		(163)

Din condiţia de normalizare

|1,-1\rangle=|-,-\rangle.

(164)

Există încă o singură combinaţie linear independentă de funcţii de tip (125) diferită de $|1,1\rangle,\ |1,0\rangle$ y $|1,-1\rangle$ , respectiv

	$\displaystyle\psi_{4}=\textstyle{1\over\sqrt{2}}(\|+-\rangle-\|-+\rangle),$		(165)
	$\displaystyle\hat{S}_{z}\psi_{4}=0,\qquad\hat{S}^{2}\psi_{4}.$		(166)

Prin urmare

\psi_{4}=|0,0\rangle.

(167)

$\psi_{4}$ descrie starea unui sistem de doi fermioni cu spinul total egal zero. Acest tip de stare se numeşte singlet. Pe de altă parte, starea a doi fermioni de spin total egal unu se poate numi triplet avînd un grad de degenerare $g=3$ .

Moment unghiular total

Momentul unghiular total este un operator care se introduce ca suma momentului unghiular orbital şi de spin, respectiv

\hat{J}=\hat{l}+\hat{S},

(168)

unde $\hat{l}$ şi $\hat{S}$ , aşa cum am văzut, acţionează în spaţii diferite, dar pătratele lui $\hat{l}$ şi $\hat{S}$ comută cu $\hat{J}$ , adică

[\hat{J}_{i},\hat{J}_{j}]=i\varepsilon_{ijk}\hat{J}_{k},\qquad[\hat{J}_{i},\hat{l}^{2}]=0,\qquad[\hat{J}_{i},\hat{S}^{2}]=0,

(169)

Din (139) rezultă că $\hat{l}^{2}$ şi $\hat{S}^{2}$ au un sistem comun de FP-uri cu $\hat{J}^{2}$ şi $\hat{J}_{z}$ .

Să determinăm spectrul proiecţiilor lui $\hat{J}_{z}$ pentru un fermion. Starea de proiecţie de $\hat{J}_{z}$ maxim se poate scrie

	$\displaystyle\bar{\psi}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\psi_{ll}\left(\begin{array}[]{c}1\\ 0\end{array}\right)=\|l,l,+\rangle$
	$\displaystyle\hat{\jmath}_{z}\psi$	$\displaystyle=$	$\displaystyle(l+\textstyle{1\over 2})\bar{\psi},\rightarrow j=l+\textstyle{1\over 2}.$		(173)

Introducem operatorul $\hat{J}_{-}$ definit prin

\hat{J}_{-}=\hat{l}_{-}+\hat{S}_{-}=\hat{l}_{-}+\left(\begin{array}[]{cc}0&0\\ 1&0\end{array}\right).

(174)

Pe baza normalizării $\alpha=\sqrt{(J+M)(J-M+1)}$ se obţine

\hat{J}_{-}\psi_{ll}\left(\begin{array}[]{c}1\\ 0\end{array}\right)=\sqrt{2l}|l,l-1,+\rangle+|l,l-1,-\rangle,

(175)

astfel că valoarea proiecţiei lui $\hat{j}_{-}$ în $\hat{j}_{-}\bar{\psi}$ va fi

\hat{\jmath}_{z}=(l-1)+\textstyle{1\over 2}=l-\textstyle{1\over 2}~.

(176)

Rezultă că $\hat{\jmath}_{-}$ micşorează cu o unitate acţiunea lui $\hat{J}_{z}$ .

În cazul general avem

\hat{\jmath}_{-}^{k}=\hat{l}_{-}^{k}+k\hat{l}_{-}^{k-1}\hat{S}_{-}~.

(177)

Se observă că (145) se obţine din dezvoltarea binomială considerînd în plus că $\hat{s}^{2}_{-}$ şi toate puterile superioare ale lui $\hat{s}$ sunt zero.

\hat{\jmath}_{-}^{k}|l,l,+\rangle=\hat{l}_{-}^{k}|l,l,+\rangle+k\hat{l}_{-}^{k-1}|l,l,-\rangle.

(178)

Ştim că

(\hat{l}_{-})^{k}\psi_{l,l}=\textstyle{\sqrt{\frac{k!(2l)!}{(2l-k)!}}\psi_{l,l-k}}

şi folosind-o se obţine

\hat{\jmath}_{-}^{k}|l,l,+\rangle=\textstyle{\sqrt{\frac{k!(2l)!}{(2l-k)!}}}|l,l-k,+\rangle+\textstyle{\sqrt{\frac{(k+1)!(2l)!}{(2l-k+1)!}}}k|l,l-k+1,-\rangle~.

(179)

Notăm acum $m=l-k$

\hat{\jmath}_{-}^{l-m}|l,l,+\rangle=\textstyle{\sqrt{\frac{(l-m)!(2l)!}{(l+m)!}}}|l,m,+\rangle+\textstyle{\sqrt{\frac{(l-m-1)!(2l)!}{(2l+m+1)!}}}(l-m)|l,m+1,-\rangle.

(180)

Valorile proprii ale proiecţiei momentului unghiular total sunt date de secvenţa de numere care diferă printr-o unitate de la $j=l+{1\over 2}$ pînă la $j=l-{1\over 2}$ . Toate aceste stări aparţin aceleaşi funcţii proprii a lui $\hat{J}$ ca şi $|l,l,+\rangle$ pentru că $[\hat{J}_{-},\hat{J}^{2}]=0$

	$\displaystyle\hat{J}^{2}\|l,l,+\rangle$	$\displaystyle=$	$\displaystyle(\hat{l}^{2}+2\hat{l}\hat{S}+\hat{S}^{2})\|l,l,+\rangle,$		(181)
		$\displaystyle=$	$\displaystyle[l(l+1)+2l\textstyle{1\over 2}+\textstyle{3\over 4}]\|l,l,+\rangle$		(181)

unde $j(j+1)=(l+{1\over 2})(l+{3\over 2})$ .

În partea dreaptă a lui (149) o contribuţie diferită de zero dă numai $j=\hat{l}_{z}\hat{S}_{z}$ . Atunci FP-urile obţinute corespund perechii $j=l+{1\over 2}$ , $m_{j}=m+{1\over 2}$ şi sunt de forma

|l+{1\over 2},m+{1\over 2}\rangle=\sqrt{l+m+1\over 2l+1}|l,m,+\rangle+\sqrt{l-m\over 2l+1}|l,m+1,-\rangle.

(182)

Numărul total de stări linear independente este

N=(2l+1)(2s+1)=4l+2,

(183)

din care în (150) s-au construit (2j+1)=2l+3. Restul de $2l-1$ funcţii proprii se pot obţine din condiţia de ortonormalizare:

|l-\textstyle{1\over 2},m-\textstyle{1\over 2}\rangle=\sqrt{l-m\over 2l+1}|l,m,+\rangle-\sqrt{l+m+1\over 2l+1}|l,m+1,-\rangle.

(184)

Dacă două subsisteme sunt în interacţiune în aşa fel încît fiecare moment unghiular $\hat{j}_{i}$ se conservă , atunci FP-urile operatorului moment unghiular total

\hat{J}=\hat{\jmath}_{1}+\hat{\jmath}_{2},

(185)

se pot obţine printr-o procedură asemănătoare celei anterioare. Pentru valori proprii fixe ale lui $\hat{\jmath}_{1}$ şi $\hat{\jmath}_{2}$ există $(2j_{1}+1)(2j_{2}+1)$ FP-uri ortonormalizate ale proiecţiei momentului unghiular total $\hat{J}_{z}$ , iar cea care corespunde valorii maxime a proiecţiei $\hat{J}_{z}$ , adică $M_{J}=j_{1}+j_{2}$ , se poate construi în mod unic şi prin urmare $J=j_{1}+j_{2}$ este valoarea maximă a momentului unghiular total al sistemului. Aplicînd operatorul $\hat{J}=\hat{\jmath}_{1}+\hat{\jmath}_{2}$ în mod repetat funcţiei

|j_{1}+j_{2},j_{1}+j_{2},j_{1}+j_{2}\rangle=|j_{1},j_{1}\rangle\cdot|j_{2},j_{2}\rangle,

(186)

se pot obţine toate cele $2(j_{1}+j_{2})+1$ FP ale lui $\hat{J}=j_{1}+j_{2}$ cu diferiţi $M$ :

-(j_{1}+j_{2})\leq M\leq(j_{1}+j_{2}).

De exemplu, FP pentru $M=j_{1}+j_{2}-1$ este:

|j_{1}+j_{2},j_{1}+j_{2}-1,j_{1},j_{2}\rangle=\sqrt{j_{1}\over j_{1}+j_{2}}|j_{1},j_{1}-1,j_{2},j_{2}\rangle+\sqrt{j_{2}\over j_{1}+j_{2}}|j_{1},j_{1},j_{2},j_{2}-1\rangle.

(187)

Aplicînd în continuare de mai multe ori operatorul $\hat{J}_{-}$ se pot obţine cele $2(j_{1}+j_{2}-1)-1$ funcţii ale lui $J=j_{1}+j_{2}-1$ .

Se poate demonstra că

|j_{1}-j_{2}|\leq J\leq j_{1}+j_{2}

astfel că

\sum_{{\rm min}\ J}^{{\rm max}\ J}(2J+1)=(2J_{1}+1)(2J_{2}+1)

(188)

şi deci

|J,M,j_{1},j_{2}\rangle=\sum_{m_{1}+m_{2}=M}(j_{1}m_{1}j_{2}m_{2}|JM)|j_{1},m_{1},j_{2},m_{2}\rangle~,

(189)

unde coeficienţii $(j_{1}m_{1}j_{2}m_{2}|JM)$ determină contribuţia diferitelor funcţii $|j_{1},m_{1},j_{2},m_{2}\rangle$ în funcţiile proprii ale lui $\hat{J^{2}}$ , $\hat{J_{z}}$ de valori proprii $J(J+1)$ , $M$ şi sunt numiţi coeficienţii Clebsch-Gordan.

Referinţe:

1. H.A. Buchdahl, “Remark concerning the eigenvalues of orbital angular momentum”,

Am. J. Phys. 30, 829-831 (1962)

3N. Notă: 1. Operatorul corespunzător vectorului Runge-Lenz din problema Kepler clasică se scrie

\hat{\vec{A}}=\frac{{\bf\hat{r}}}{r}+\frac{1}{2}\Bigg[(\hat{l}\times\hat{p})-(\hat{p}\times\hat{l})\Bigg]~.

unde s-au folosit unităţi atomice şi s-a considerat $Z=1$ (atomul de hidrogen). Acest operator comută cu Hamiltonianul atomului de hidrogen $\hat{H}=\frac{\hat{p^{2}}}{2}-\frac{1}{r}$ , adică este integrală de mişcare cuantică . Componentele sale au comutatori de tipul $[A_{i},A_{j}]=-2i\epsilon_{ijk}l_{k}\cdot H$ , iar comutatorii componentelor Runge-Lenz cu componentele momentului cinetic sunt de tipul $[l_{i},A_{j}]=i\epsilon_{ijk}A_{k}$ , adică respectă condiţiile (23). De demonstrat toate aceste relaţii poate fi un exerciţiu util.

3P. Probleme

Problema 3.1

Să se arate că orice operator de translaţie, pentru care $\psi(y+a)=T_{a}\psi(y)$ , se poate scrie ca un operator exponenţial şi să se aplice acest rezultat pentru $y=\vec{r}$ şi pentru rotaţia finită $\alpha$ în jurul axei $z$ .
Soluţie
Demonstraţia se obţine dezvoltînd $\psi(y+a))$ în serie Taylor în vecinătatea infinitezimală a punctului $x$ , adică în puteri ale lui $a$

\psi(y+a)=\sum_{n=0}^{\infty}\frac{a^{n}}{n!}\frac{d^{n}}{dx^{n}}\psi(x)

Observăm că

\sum_{n=0}^{\infty}\frac{a^{n}\frac{d^{n}}{dx^{n}}}{n!}=e^{a\frac{d}{dx}}

şi deci $T_{a}=e^{a\frac{d}{dx}}$ în cazul 1D. În 3D, $y=\vec{r}$ şi $a\rightarrow\vec{a}$ . Rezultatul este $T_{\vec{a}}=e^{\vec{a}\cdot\vec{\nabla}}$ .

Pentru rotaţia finită $\alpha$ în jurul lui $z$ avem $y=\phi$ şi $a=\alpha$ . Rezultă

T_{\alpha}=R_{\alpha}=e^{\alpha\frac{d}{d\phi}}~.

O altă formă exponenţială a rotaţiei în $z$ este cea în funcţie de operatorul moment cinetic aşa cum s-a comentat în acest capitol. Fie $x^{\prime}=x+dx$ , şi considerînd numai primul ordin al seriei Taylor

$\displaystyle\psi(x^{\prime},y^{\prime},z^{\prime})$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\psi(x,y,z)+(x^{\prime}-x)\frac{\partial}{\partial x^{\prime}}\psi(x^{\prime},y^{\prime},z^{\prime})\bigg\|_{\vec{r^{\prime}}=\vec{r}}$
		$\displaystyle+(y^{\prime}-y)\frac{\partial}{\partial y^{\prime}}\psi(x^{\prime},y^{\prime},z^{\prime})\bigg\|_{\vec{r^{\prime}}=\vec{r}}$
		$\displaystyle+(z^{\prime}-z)\frac{\partial}{\partial z^{\prime}}\psi(x^{\prime},y^{\prime},z^{\prime})\bigg\|_{\vec{r^{\prime}}=\vec{r}}\,.$

Ţinînd cont de faptul că

	$\displaystyle\frac{\partial}{\partial x^{\prime}_{i}}\psi(\vec{r}^{\prime})\bigg\|_{\vec{r}^{\prime}}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\partial}{\partial x_{i}}\psi(\vec{r}),$
	$\displaystyle x^{\prime}=x-yd\phi,\qquad y^{\prime}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle y+xd\phi,\qquad z^{\prime}=z,$

se poate reduce seria din trei dimensiuni la numai două

$\displaystyle\psi(\vec{r}^{\prime})$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\psi(\vec{r})+(x-yd\phi-x)\frac{\partial\psi(\vec{r})}{\partial x}+(y+xd\phi-y)\frac{\partial\psi(\vec{r})}{\partial y^{\prime}},$
	$\displaystyle=$	$\displaystyle\psi(\vec{r})-yd\phi\frac{\partial\psi(\vec{r})}{\partial x}+xd\phi x\frac{\partial\psi(\vec{r})}{\partial y},$
	$\displaystyle=$	$\displaystyle\left[1-d\phi\left(-x\frac{\partial}{\partial y}+y\frac{\partial}{\partial x}\right)\right]\psi(\vec{r})~.$

Cum $i\hat{l}_{z}=\left(x\frac{\partial}{\partial y}-y\frac{\partial}{\partial x}\right)$ rezultă că $R=\left[1-d\phi\left(x\frac{\partial}{\partial y}-y\frac{\partial}{\partial x}\right)\right]~.$ Continuînd în ordinul doi se poate arăta că se obţine $\textstyle{1\over 2!}(i\hat{l}_{z}d\phi)^{2}$ şi aşa mai departe. Prin urmare, $R$ poate fi scris ca exponenţială

R=e^{i\hat{l}_{z}d\phi}.

Problema 3.2

Să se arate că pe baza expresiilor date în (14) se poate ajunge la (15).

Soluţie
Să considerăm numai termenii lineari în dezvoltarea în serie Taylor (rotaţii infinitezimale)

e^{i\hat{l}_{z}d\phi}=1+i\hat{l}_{z}d\phi+\textstyle{1\over 2!}(i\hat{l}_{z}d\phi)^{2}+\ldots\,,

şi deci

$\displaystyle(1+i\hat{l}_{z}d\phi)\hat{A}_{x}(1-i\hat{l}_{z}d\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{x}-\hat{A}_{x}d\phi,$
$\displaystyle(\hat{A}_{x}+i\hat{l}_{z}d\phi\hat{A}_{x})(1-i\hat{l}_{z}d\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{x}-\hat{A}_{x}d\phi,$
$\displaystyle\hat{A}_{x}-\hat{A}_{x}i\hat{l}_{z}d\phi+i\hat{l}_{z}d\phi\hat{A}_{x}+\hat{l}_{z}d\phi\hat{A}_{x}\hat{l}_{z}d\phi$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{x}-\hat{A}_{x}d\phi,$
$\displaystyle i(\hat{l}_{z}\hat{A}_{x}-\hat{A}_{x}\hat{l}_{z})d\phi$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-\hat{A}_{y}d\phi.$

Ajungem uşor la concluzia că

[\hat{l}_{z},\hat{A}_{x}]=i\hat{A}_{y}~.

Deasemenea, $[\hat{l}_{z},\hat{A}_{y}]=i\hat{A}_{x}$ se obţine din:

$\displaystyle(1+i\hat{l}_{z}d\phi)\hat{A}_{y}(1-i\hat{l}_{z}d\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{x}d\phi-\hat{A}_{y},$
$\displaystyle(\hat{A}_{y}+i\hat{l}_{z}d\phi\hat{A}_{y})(1-i\hat{l}_{z}d\phi)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{x}d\phi-\hat{A}_{y},$
$\displaystyle\hat{A}_{y}-\hat{A}_{y}i\hat{l}_{z}d\phi+i\hat{l}_{z}d\phi\hat{A}_{y}+\hat{l}_{z}d\phi\hat{A}_{y}\hat{l}_{z}d\phi$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{A}_{x}d\phi-\hat{A}_{y},$
$\displaystyle i(\hat{l}_{z}\hat{A}_{y}-\hat{A}_{y}\hat{l}_{z})d\phi$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-\hat{A}_{x}d\phi.$

Problema 3.3

Să se determine operatorul $\frac{d\hat{\sigma}_{x}}{dt}$ pe baza Hamiltonianului unui electron cu spin aflat într-un cîmp magnetic de inducţie $\vec{B}$ .

Soluţie
Hamiltonianul în acest caz este $\hat{H}(\hat{{\bf p}},\hat{{\bf r}},\hat{{\bf\sigma}})=\hat{H}(\hat{{\bf p}},\hat{{\bf r}})+\hat{{\bf\sigma}}\cdot\vec{{\bf B}}$ , unde ultimul termen este Hamiltonianul Zeeman pt. electron. Cum $\hat{\sigma}_{x}$ comută cu impulsurile şi coordonatele, aplicarea ecuaţiei de mişcare Heisenberg conduce la:

\frac{d\hat{\sigma}_{x}}{dt}=\frac{i}{\hbar}[\hat{H},\hat{\sigma}_{x}]=-\frac{i}{\hbar}\frac{e\hbar}{2m_{e}}((\hat{\sigma}_{y}B_{y}+\hat{\sigma}_{z}B_{z})\hat{\sigma}_{x}-\hat{\sigma}_{x}(\hat{\sigma}_{y}B_{y}+\hat{\sigma}_{z}B_{z}))

Folosind $[\sigma_{x},\sigma_{y}]=i\sigma_{z}$ , rezultă :

\frac{d\hat{\sigma}_{x}}{dt}=\frac{e}{m_{e}}(\hat{\sigma}_{y}B_{z}-\hat{\sigma}_{z}B_{y})=\frac{e}{m_{e}}(\vec{\sigma}\times\vec{B})_{x}~.

4. METODA WKB

Pentru a studia potenţiale mai realiste decît cele de bariere şi gropi rectangulare, este necesar de multe ori să se folosească metode care să permită rezolvarea ecuaţiei Schrödinger pentru clase generale de potenţiale şi care să fie o bună aproximare a soluţiilor exacte.

Scopul diferitelor metode de aproximare este să ofere soluţii suficient de bune şi simple, care să permită în acest fel înţelegerea comportamentului sistemului în formă cuasianalitică .

În cadrul mecanicii cuantice, una dintre cele mai vechi şi eficiente metode a fost dezvoltată în mod aproape simultan de către G. Wentzel, H. A. Kramers şi L. Brillouin în 1926, de la al căror nume derivă acronimul WKB sub care este cunoscută această metodă (corect este JWKB, vezi nota 4N).

Este important de menţionat că metoda WKB se aplică mai ales ecuaţiilor Schrödinger 1D şi există dificultăţi serioase în generalizările la dimensiuni superioare.

Pentru a rezolva ecuaţia Schrödinger

-\frac{\hbar^{2}}{2m}\frac{d^{2}\psi}{dy^{2}}+u(y)\psi=E\psi

(1)

presupunem că potenţialul are forma:

u(y)=u_{0}f\Big(\frac{y}{a}\Big)

(2)

şi facem schimbul de variabilă :

\xi^{2}=\frac{\hbar^{2}}{2mu_{0}a^{2}}

(3)

\eta=\frac{E}{u_{0}}

(4)

x=\frac{y}{a}~.

(5)

Din ecuaţia $(5)$ obţinem:

\frac{d}{dx}=\frac{dy}{dx}\frac{d}{dy}=a\frac{d}{dy}

(6)

\frac{d^{2}}{dx^{2}}=\frac{d}{dx}\Big(a\frac{d}{dy}\Big)=\Big(a\frac{d}{dx}\Big)\Big(a\frac{d}{dx}\Big)=a^{2}\frac{d^{2}}{dy^{2}}

(7)

şi ec. Schrödinger se scrie:

-\xi^{2}\frac{d^{2}\psi}{dx^{2}}+f(x)\psi=\eta\psi~.

(8)

Multiplicînd cu $-1/\xi^{2}$ şi definind $r(x)=\eta-f(x)$ , este posibil să o scriem în forma:

\frac{d^{2}\psi}{dx^{2}}+\frac{1}{\xi^{2}}r(x)\psi=0~.

(9)

Pentru a rezolva (9) se propune următoarea soluţie:

\psi(x)=\exp\Bigg[\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}{q(x)dx}\Bigg]~.

(10)

Aşadar:

\frac{d^{2}{\psi}}{dx^{2}}=\frac{d}{dx}\bigg(\frac{d\psi}{x}\bigg)=\frac{d}{dx}\Bigg\{\frac{i}{\xi}q(x)\exp\Bigg[{\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}q(x)dx\Bigg]}\Bigg\}

\Longrightarrow\frac{d^{2}\psi}{dx^{2}}=\frac{i}{\xi}\Bigg\{\frac{i}{\xi}q^{2}(x)\exp\Bigg[\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}q(x)dx\Bigg]+\frac{\partial{q(x)}}{\partial{x}}\exp\Bigg[\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}q(x)dx\Bigg]\Bigg\}~.

Factorizînd $\psi$ avem:

\frac{d^{2}\psi}{dx^{2}}=\Bigg[-\frac{1}{\xi^{2}}q^{2}(x)+\frac{i}{\xi}\frac{dq(x)}{dx}\Bigg]\psi~.

(11)

Neglijînd pe moment dependenţa în $x$ , ecuaţia Schrödinger se poate scrie :

\Bigg[-\frac{1}{\xi^{2}}q^{2}+\frac{i}{\xi}\frac{\partial{q}}{\partial{x}}+\frac{1}{\xi^{2}}r\Bigg]\psi=0

(12)

şi cum în general $\psi\neq 0$ , avem:

i\xi\frac{dq}{dx}+r-q^{2}=0~,

(13)

care este o ecuaţie diferenţială lineară de tip Riccati, a cărei soluţii se caută în forma unei serii de puteri ale lui $\xi$ cu presupunerea că $\xi$ este foarte mic.

Mai exact seria se propune de forma:

q(x)=\sum^{\infty}_{n=0}(-i\xi)^{n}q_{n}(x)~.

(14)

Substituind-o în Riccati obţinem:

i\xi\sum_{n=0}^{\infty}(-i\xi)^{n}\frac{dq_{n}}{dx}+r(x)-\sum_{\mu=0}^{\infty}(-i\xi)^{\mu}q_{\mu}\sum_{\nu=0}^{\infty}(-i\xi)^{\nu}q_{\nu}=0~.

(15)

Printr-o rearanjare a termenilor obţinem:

\sum_{n=0}^{\infty}(-1)^{n}(i\xi)^{n+1}\frac{dq_{n}}{dx}+r(x)-\sum_{\mu=0}^{\infty}\sum_{\nu=0}^{\infty}(-i\xi)^{\mu+\nu}q_{\mu}q_{\nu}=0~.

(16)

Seriile duble au următoarea proprietate:

\sum_{\mu=0}^{\infty}\sum_{\nu=0}^{\infty}{a_{\mu\nu}}=\sum_{n=0}^{\infty}\sum_{m=0}^{n}{a_{m,n-m}}~,

unde: $\mu=n-m\quad,\nu=m$ .

În acest fel:

\sum_{n=0}^{\infty}(-1)^{n}(i\xi)^{n+1}\frac{dq_{n}}{dx}+r(x)-\sum_{n=0}^{\infty}\sum_{m=0}^{n}(-i\xi)^{n-m+m}q_{m}q_{n-m}=0~.

(17)

Să vedem explicit cîţiva termeni în fiecare din seriile din ecuaţia (17):

\sum_{n=0}^{\infty}(-1)^{n}(i\xi)^{n+1}\frac{dq_{n}}{dx}=i\xi\frac{dq_{0}}{dx}+\xi^{2}\frac{dq_{1}}{dx}-i\xi^{3}\frac{dq_{2}}{dx}+\dots

(18)

\sum_{n=0}^{\infty}\sum_{m=0}^{n}(-i\xi)^{n}q_{m}q_{n-m}=q^{2}_{0}-i2{\xi}q_{0}q_{1}+\dots

(19)

Pentru ca ambele serii să conţină pe $i\xi$ în primul termen trebuie să le scriem:

\sum_{n=1}^{\infty}(-1)^{n-1}(i\xi)^{n}\frac{dq_{n-1}}{dx}+r(x)-q_{0}^{2}-\sum_{n=1}^{\infty}\sum_{m=0}^{n}(-i\xi)^{n}q_{m}q{n-m}=0~,

ceea ce ne conduce la:

\sum_{n=1}^{\infty}\Bigg[-(-i\xi)^{n}\frac{dq_{n-1}}{dx}-\sum_{m=0}^{n}(-i\xi)^{n}q_{m}q_{n-m}\Bigg]+\Bigg[r(x)-q_{0}^{2}\Bigg]=0~.

(20)

Pentru ca această ecuaţie să se satisfacă avem condiţiile:

r(x)-q_{0}^{2}=0\quad\Rightarrow\quad q_{0}=\pm\sqrt{r(x)}

(21)

-(-i\xi)^{n}\frac{dq_{n-1}}{dx}-\sum_{m=0}^{n}(-i\xi)^{n}q_{m}q_{n-m}=0\quad

\Rightarrow\quad\quad\frac{dq_{n-1}}{dx}=-\sum_{m=0}^{n}q_{m}q_{n-m}\quad\quad{n\geq 1}~.

(22)

Aceasta ultima este o relaţie de recurenţă care apare în metoda WKB. Este momentul să amintim că am definit $r(x)=\eta-f(x),\quad\eta=\frac{E}{u_{0}}\quad\&\quad{f(x)=\frac{u}{u_{0}}}$ şi cu ajutorul ec. $(21)$ obţinem:

q_{0}=\pm\sqrt{\eta-f(x)}=\pm\sqrt{\frac{E}{u_{0}}-\frac{u}{u_{0}}}=\pm\sqrt{\frac{2m(E-u)}{2mu_{0}}}~,

(23)

care ne indică natura clasică a impulsului WKB a particulei de energie $E$ în potenţialul $u$ şi în unităţi $\sqrt{2mu_{0}}$ . Astfel:

q_{0}=p(x)=\sqrt{\eta-f(x)}

nu este un operator. Dacă aproximăm pînă la ordinul doi, obţinem:

q(x)=q_{0}-i{\xi}q_{1}-\xi^{2}q_{2}

şi folosind relaţia de recurenţă WKB (22) calculăm $q_{1}$ şi $q_{2}$ :

\frac{dq_{0}}{dx}=-2q_{0}q_{1}\quad\Rightarrow\quad q_{1}=-\frac{1}{2}\frac{\frac{dq_{0}}{dx}}{q_{0}}=-\frac{1}{2}\frac{d}{dx}(\ln|{q_{0}}|)

\Rightarrow\quad q_{1}=-\frac{1}{2}\frac{d}{dx}(\ln|p(x)|)

(24)

\frac{dq_{1}}{dx}=-2q_{0}q_{2}-q_{1}^{2}\quad\Rightarrow\quad q_{2}=-\frac{\frac{dq_{1}}{dx}-q_{1}^{2}}{2q_{0}}~.

(25)

Din ecuaţia $(24)$ , ne dăm seama că mărimea $q_{1}$ este panta cu semnul schimbat a lui $\ln|q_{0}|$ ; cînd $q_{0}$ este foarte mic, $q_{1}\ll 0\quad\Rightarrow\quad-\xi{q_{1}}\gg 0$ şi prin urmare seria diverge. Pentru a evita acest lucru se impune următoarea condiţie WKB:

|q_{0}|\gg|-\xi{q_{1}}|=\xi|{q_{1}}|~.

Este important de observat că această condiţie WKB nu se satisface pentru acele puncte $x_{k}$ unde:

q_{0}(x_{k})=p(x_{k})=0~.

Dar $q_{0}=p=\sqrt{\frac{2m(E-u)}{2mu_{0}}}$ şi deci ecuaţia precedentă ne conduce la:

E=u(x_{k})~.

(26)

În mecanica clasică punctele $x_{k}$ care satisfac (26) se numesc puncte de întoarcere pentru că în ele are loc schimbarea sensului de mişcare a particulei macroscopice.

În baza acestor argumente, putem să spunem despre $q_{0}$ că este o soluţie clasică a problemei examinate şi că mărimile $q_{1}$ & $q_{2}$ sunt respectiv prima şi a doua corecţie cuantică în problema WKB.

Pentru a obţine funcţiile de undă vom considera numai soluţia clasică şi prima corecţie cuantică a problemei pe care le substituim în forma WKB a lui $\psi$ :

\psi=\exp\Bigg[\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}{q(x)dx}\Bigg]=\exp\Bigg[\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}(q_{0}-i\xi{q_{1}})dx\Bigg]

\Rightarrow\quad\psi=\exp\Bigg(\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}q_{0}dx\Bigg)\cdot\exp\Bigg(\int_{a}^{x}q_{1}dx\Bigg)~.

Pentru al doilea factor avem:

\exp\Bigg(\int_{a}^{x}q_{1}dx\Bigg)=\exp\Bigg[-\frac{1}{2}\int_{a}^{x}\frac{d}{dx}(\ln|p(x)|)dx\Bigg]=

\quad\quad\quad\quad\quad\quad\quad=\exp\Bigg[-\frac{1}{2}(\ln|p(x)|)\Big|_{a}^{x}\Bigg]=\frac{A}{\sqrt{p(x)}}~,

cu $A$ o constantă , în timp ce pentru primul factor se obţine:

\exp\Bigg(\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}q_{0}dx\Bigg)=\exp\Bigg[\pm\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}p(x)dx\Bigg]~.

Astfel putem scrie $\psi$ în următoarea formă :

\psi^{\pm}=\frac{1}{\sqrt{p(x)}}\exp\Bigg[\pm\frac{i}{\xi}\int_{a}^{x}p(x)dx\Bigg]~,

(27)

care sunt cunoscute ca soluţii WKB ale ecuaţiei Schrödinger unidimensionale. Soluţia generală WKB în regiunea în care condiţia WKB se satisface se scrie:

\psi=a_{+}\psi^{+}+a_{-}\psi^{-}~.

(28)

Aşa cum deja s-a menţionat, nu există soluţie WKB în punctele de întoarcere, ceea ce ridică problema modului în care se face trecerea de la $\psi(x<x_{k})$ la $\psi(x>x_{k})$ . Rezolvarea acestei dificultăţi se face prin introducerea formulelor de conexiune WKB.

Formulele de Conexiune

Deja s-a văzut că soluţiile WKB sunt singulare în punctele de întoarcere clasică ; totuşi aceste soluţii sunt corecte la stînga şi la dreapta acestor puncte $x_{k}$ . Ne întrebăm deci cum schimbăm $\psi(x<x_{k})$ în $\psi(x>x_{k})$ în aceste puncte. Răspunsul este dat de aşa numitele formule de conexiune.

Din teoria ecuaţiilor diferenţiale ordinare şi pe baza analizei de funcţii de variabilă complexă se poate demonstra că formulele de conexiune există şi că sunt următoarele:

\psi_{1}(x)=\frac{1}{\left[-r(x)\right]^{\frac{1}{4}}}\exp\left(-\int_{x}^{x_{k}}\sqrt{-r(x)}dx\right)\rightarrow

\rightarrow\frac{2}{\left[r(x)\right]^{\frac{1}{4}}}\cos\left(\int_{x_{k}}^{x}\sqrt{r(x)}dx-\frac{\pi}{4}\right)~,

(29)

unde $\psi_{1}(x)$ are numai comportament atenuant exponenţial pentru $x<x_{k}$ . Prima formulă de conexiune arată că funcţia $\psi(x)$ , care la stînga punctului de întoarcere se comportă atenuant exponenţial, trece în dreapta acelui punct într-o cosinusoidă de fază $\phi=\frac{\pi}{4}$ şi de amplitudine dublă faţă de amplitudinea exponenţialei.

În cazul unei funcţii $\psi(x)$ mai generale, respectiv o funcţie care să aibă un comportament exponenţial crescător şi atenuant, formula de conexiune corespunzătoare este:

\sin\left(\phi+\frac{\pi}{4}\right)\frac{1}{\left[-r(x)\right]^{\frac{1}{4}}}\exp\left(\int_{x}^{x_{k}}\sqrt{-r(x)}dx\right)\leftarrow

\leftarrow\frac{1}{\left[r(x)\right]^{\frac{1}{4}}}\cos\left(\int_{x_{k}}^{x}\sqrt{r(x)}dx+\phi\right)~,

(30)

cu condiţia ca $\phi$ să nu ia o valoare prea apropiată de $-\frac{\pi}{4}$ . Motivul este că dacă $\phi=-\frac{\pi}{4}$ , funcţia sinus se anulează . Această a doua formulă de conexiune significă că o funcţie care se comportă ca o cosinusoidă la dreapta unui punct de întoarcere trece în partea sa stînga ca o exponenţială crescătoare cu amplitudinea modulată de către o sinusoidă .

Pentru a studia detaliile procedurii de obţinere a formulelor de conexiune se poate consulta expunerea din cartea Mathematical Methods of Physics de J. Mathews & R.L. Walker.

Estimarea erorii introduse de aproximaţia WKB

Am găsit soluţia ecuaţiei Schrödinger în orice regiune unde se satisface condiţia WKB. Totuşi, soluţiile WKB diverg în punctele de întoarcere aşa cum am semnalat. Vom analiza, deşi superficial, această problematică cu scopul de a propune formulele de conexiune într-o vecinătate redusă a punctelor de întoarcere.

Să presupunem că $x=x_{k}$ este un punct de întoarcere, unde avem: $q_{0}(x_{k})=p(x_{k})=0\quad\Rightarrow\quad E=u(x_{k})$ . La stînga lui $x_{k}$ , adică în semidreapta $x<x_{k}$ , vom presupune că $E<u(x)$ , astfel că în această regiune soluţia WKB este:

\psi(x)=\frac{a}{\left[\frac{u(x)-E}{u_{0}}\right]^{\frac{1}{4}}}\exp\left(-\frac{1}{\xi}\int_{x}^{x_{k}}\sqrt{\frac{u(x)-E}{u_{0}}}dx\right)\quad+

\quad\quad+\quad\frac{b}{\left[\frac{u(x)-E}{u_{0}}\right]^{\frac{1}{4}}}\exp\left(\frac{1}{\xi}\int_{x}^{x_{k}}\sqrt{\frac{u(x)-E}{u_{0}}}dx\right)~.

(31)

În acelaşi mod, la dreapta lui $x_{k}$ ( în semidreapta $x>x_{k}$ ) presupunem $E>u(x)$ . În consecinţă soluţia WKB în această zonă este:

\psi(x)=\frac{c}{\left[\frac{E-u(x)}{u_{0}}\right]^{\frac{1}{4}}}\exp\left(\frac{i}{\xi}\int_{x_{k}}^{x}\sqrt{\frac{E-u(x)}{u_{0}}}dx\right)\quad+

\quad\quad\quad\quad+\quad\frac{d}{\left[\frac{E-u(x)}{u_{0}}\right]^{\frac{1}{4}}}\exp\left(-\frac{i}{\xi}\int_{x_{k}}^{x}\sqrt{\frac{E-u(x)}{u_{0}}}dx\right)~.

(32)

Dacă $\psi(x)$ este o funcţie reală , va avea această proprietate atît la dreapta cît şi la stînga lui $x_{k}$ . Vom numi acest fapt “condiţia de realitate”, care înseamnă că dacă $a,b\in\Re$ , atunci $c=d^{*}$ .

Problema noastră este de a conecta aproximaţiile din cele două laturi ale lui $x_{k}$ pentru ca ele să se refere la aceeaşi soluţie. Aceasta înseamnă a găsi $c$ şi $d$ dacă se cunosc $a$ şi $b$ , precum şi viceversa. Pentru a efectua această conexiune, trebuie să utilizăm o soluţie aproximată , care să fie corectă de-a lungul unui drum care leagă regiunile din cele două laturi ale lui $x_{k}$ , unde soluţiile WKB să fie deasemenea corecte.

Cel mai comun este să se recurgă la o metodă propusă de către Zwann şi Kemble care constă în a ieşi de pe axa reală în vecinătatea lui $x_{k}$ , pe un contur în jurul lui $x_{k}$ în planul complex. Pe acest contur se consideră că soluţiile WKB continuă să fie corecte. În această prezentare vom folosi această metodă , dar numai cu scopul de a obţine un mijloc de a estima erorile în aproximaţia WKB.

Estimarea erorilor este întotdeauna importantă pentru soluţiile aproximate prin diferite metode şi în plus în cazul WKB aproximaţia se face pe intervale mari ale axei reale, ceea ce poate duce la acumularea erorilor şi la eventuale artefacte datorate şifturilor de fază astfel introduse.

Să definim funcţiile WKB asociate în felul următor:

W_{\pm}=\frac{1}{\left[\frac{E-u(x)}{u_{0}}\right]^{\frac{1}{4}}}\exp\left(\pm\frac{i}{\xi}\int_{x_{k}}^{x}\sqrt{\frac{E-u(x)}{u_{0}}}dx\right)~,

(33)

pe care le considerăm ca funcţii de variabilă complexă . Vom folosi tăieturi pentru a evita discontinuităţile din zerourile lui $r(x)=\frac{E-u(x)}{u_{0}}$ . Aceste funcţii satisfac o ecuaţie diferenţială care se poate obţine diferenţiindu-le în raport cu $x$ , conducînd la:

W_{\pm}^{\prime}=\left(\pm\frac{i}{\xi}\sqrt{r}-\frac{1}{4}\frac{r^{\prime}}{r}\right)W_{\pm}

W_{\pm}^{\prime\prime}+\left[\frac{r}{\xi^{2}}+\frac{1}{4}\frac{r^{\prime\prime}}{r}-\frac{5}{16}\left(\frac{r^{\prime}}{r}\right)^{2}\right]W_{\pm}=0~.

(34)

Să notăm:

s(x)=\frac{1}{4}\frac{r^{\prime\prime}}{r}-\frac{5}{16}\left(\frac{r^{\prime}}{r}\right)^{2}~,

(35)

atunci $W_{\pm}$ sunt soluţii exacte ale ecuaţiei:

W_{\pm}^{\prime\prime}+\left[\frac{1}{\xi^{2}}r(x)+s(x)\right]W_{\pm}=0~,

(36)

dar satisfac numai aproximativ ecuaţia Schrödinger, care este regulară în $x=x_{k}$ în timp ce ecuaţia pentru funcţiile WKB asociate este singulară în acel punct.

Vom defini funcţiile $\alpha_{\pm}(x)$ care să satisfacă următoarele două relaţii:

\psi(x)=\alpha_{+}(x)W_{+}(x)+\alpha_{-}(x)W_{-}(x)

(37)

\psi^{\prime}(x)=\alpha_{+}(x)W_{+}^{\prime}(x)+\alpha_{-}(x)W_{-}^{\prime}(x)~,

(38)

unde $\psi(x)$ este soluţie a ecuaţiei Schrödinger. Rezolvînd ecuaţiile anterioare pentru $\alpha_{\pm}$ avem:

\alpha_{+}=\frac{\psi W_{-}^{\prime}-\psi^{\prime}W_{-}}{W_{+}W_{-}^{\prime}-W_{+}^{\prime}W_{-}}\qquad\qquad\alpha_{-}=-\frac{\psi W_{+}^{\prime}-\psi^{\prime}W_{+}}{W_{+}W_{-}^{\prime}-W_{+}^{\prime}W_{-}}~,

unde numărătorul este exact Wronskianul lui $W_{+}$ şi $W_{-}$ . Nu este dificil de demonstrat că acesta ia valoarea $-\frac{2}{\xi}i$ , astfel că $\alpha_{\pm}$ se simplifică la forma:

\alpha_{+}=\frac{\xi}{2}i\left(\psi W_{-}^{\prime}-\psi^{\prime}W_{-}\right)

(39)

\alpha_{-}=\frac{-\xi}{2}i\left(\psi W_{+}^{\prime}-\psi^{\prime}W_{+}\right)~.

(40)

Efectuînd derivata în $x$ în ecuaţiile $(39)$ şi $(40)$ , avem:

\frac{d\alpha_{\pm}}{dx}=\frac{\xi}{2}i\left(\psi^{\prime}W_{\mp}^{\prime}+\psi W_{\mp}^{\prime\prime}-\psi^{\prime\prime}W_{\mp}-\psi^{\prime}W_{\mp}^{\prime}\right)~.

(41)

În paranteze, primul şi al patrulea termen se anulează ; amintim că :

\psi^{\prime\prime}+\frac{1}{\xi^{2}}r(x)\psi=0\quad\&\quad W_{\pm}^{\prime\prime}+\left[\frac{1}{\xi^{2}}r(x)+s(x)\right]W_{\pm}=0

şi deci putem scrie ecuaţia $(41)$ în forma:

\frac{d\alpha_{\pm}}{dx}=\frac{\xi}{2}i\left[-\psi\left(\frac{r}{\xi^{2}}+s\right)W_{\mp}+\frac{r}{\xi^{2}}\psi W_{\mp}\right]

\frac{d\alpha_{\pm}}{dx}=\mp\frac{\xi}{2}is(x)\psi(x)W_{\mp}(x)~,

(42)

care în baza ecuaţiilor $(33)$ şi $(37)$ devine:

\frac{d\alpha_{\pm}}{dx}=\mp\frac{\xi}{2}i\frac{s(x)}{\left[r(x)\right]^{\frac{1}{2}}}\left[\alpha_{\pm}+\alpha_{\mp}\exp\left(\mp\frac{2}{\xi}i\int_{x_{k}}^{x}\sqrt{r(x)}dx\right)\right]~.

(43)

Ecuaţiile $(42)$ şi $(43)$ se folosesc pentru a estima eroarea care se comite în aproximaţia WKB în cazul unidimensional.

Motivul pentru care $\frac{d\alpha_{\pm}}{dx}$ se poate considera ca măsură a erorii WKB este că în ecuaţiile $(31)$ şi $(32)$ constantele $a$ , $b$ şi $c$ , $d$ , respectiv, ne dau numai soluţii $\psi$ aproximative, în timp ce funcţiile $\alpha_{\pm}$ introduse în ecuaţiile $(37)$ şi $(38)$ produc soluţii $\psi$ exacte. Din punct de vedere geometric derivata dă panta dreptei tangente la aceste funcţii şi indică măsura în care $\alpha_{\pm}$ deviază faţă de constantele $a$ , $b$ , $c$ şi $d$ .

4N. Notă: Articolele (J)WKB originale sunt următoarele:

G. Wentzel, “Eine Verallgemeinerung der Wellenmechanik”, [“O generalizare a mecanicii ondulatorii”],

Zeitschrift für Physik 38, 518-529 (1926) [primit 18 June 1926]

L. Brillouin, “La mécanique ondulatoire de Schrödinger: une méthode générale de resolution par approximations successives”, [“Mecanica ondulatorie a lui Schrödinger: o metodă generală de rezolvare prin aproximări succesive”],

Comptes Rendus Acad. Sci. Paris 183, 24-26 (1926) [primit 5 July 1926]

H.A. Kramers, “Wellenmechanik und halbzahlige Quantisierung”, [“Mecanica ondulatorie şi cuantizarea semiîntreagă ”],

Zf. Physik 39, 828-840 (1926) [primit 9 Sept. 1926]

H. Jeffreys, “On certain approx. solutions of linear diff. eqs. of the second order”, [“Asupra unor soluţii aproximative a ecuaţiilor diferenţiale lineare de ordinul doi”],

Proc. Lond. Math. Soc. 23, 428-436 (1925)

4P. Probleme

Problema 4.1

Să se folosească metoda WKB pentru o particulă de energie $E$ care se mişcă într-un potenţial $u(x)$ de forma arătată în figura 4.1.

[Uncaptioned image]

Soluţie

Ecuaţia Schrödinger corespunzătoare este:

\frac{d^{2}\psi}{dx^{2}}+\frac{2m}{\hbar^{2}}\left[E-u(x)\right]\psi=0~.

(44)

După cum putem vedea:

r(x)=\frac{2m}{\hbar^{2}}\left[E-u(x)\right]\qquad\left\{\begin{array}[]{ll}\mbox{este pozitiv\u{a}\ pentru $a<x<b$}\\ \mbox{este negativ\u{a}\ pentru $x<a,x>b$.}\end{array}\right.

Dacă $\psi(x)$ corespunde zonei în care $x<a$ , la trecerea în intervalul $a<x<b$ , formula de conexiune este dată de ecuaţia $(29)$ şi ne spune că :

\psi(x)\approx\frac{A}{\left[E-u\right]^{\frac{1}{4}}}\cos\left(\int_{a}^{x}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}\right)

(45)

unde $A$ este o constantă arbitrară .

Cînd $\psi(x)$ corespunde zonei $x>b$ , la trecerea în intervalul $a<x<b$ avem în mod similar:

\psi(x)\approx-\frac{B}{\left[E-u\right]^{\frac{1}{4}}}\cos\left(\int_{x}^{b}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}\right)~,

(46)

unde $B$ este o constantă arbitrară . Motivul pentru care formula de conexiune este din nou ecuaţia (29), se înţelege examinînd ce se întîmplă cînd particula ajunge la al doilea punct clasic de întoarcere $x=b$ . Acesta produce inversia direcţiei de mişcare şi atunci particula apare ca venind de la dreapta spre stînga. Cu alte cuvinte, ne găsim în prima situaţie (de la stînga la dreapta) numai că văzută într-o oglindă în punctul $x=a$ .

Aceste două expresii trebuie să fie aceleaşi independent de constantele $A$ şi $B$ , astfel că :

\cos\left(\int_{a}^{x}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}\right)=-\cos\left(\int_{x}^{b}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}\right)\\

\Rightarrow\cos\left(\int_{a}^{x}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}\right)+\cos\left(\int_{x}^{b}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}\right)=0~.

(47)

Amintind că :

\cos A+\cos B=2\cos\left(\frac{A+B}{2}\right)\cos\left(\frac{A-B}{2}\right)~,

ecuaţia $(47)$ se scrie:

2\cos\left[\frac{1}{2}\left(\int_{a}^{x}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}+\int_{x}^{b}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}\right)\right]\cdot

\cdot\cos\left[\frac{1}{2}\left(\int_{a}^{x}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}-\int_{x}^{b}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx+\frac{\pi}{4}\right)\right]=0~,

(48)

ceea ce implică pentru argumentele acestor cosinusoide că sunt multipli întregi de $\frac{\pi}{2}$ ; argumentul celui de-a doua cosinusoide nu ne duce la nici un rezultat netrivial, aşa că ne fixăm atenţia numai asupra argumentului primei cosinusoide, care este esenţial pentru obţinerea unui rezultat important:

\frac{1}{2}\left(\int_{a}^{x}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}+\int_{x}^{b}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{4}\right)=\frac{n}{2}\pi\quad\mbox{pt. n impar}

\Rightarrow\quad\quad\int_{a}^{b}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx-\frac{\pi}{2}=n\pi

\Rightarrow\quad\quad\int_{a}^{b}\sqrt{\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)}dx=(n+\frac{1}{2})\pi

\Rightarrow\quad\quad\int_{a}^{b}\sqrt{2m(E-u)}dx=(n+\frac{1}{2})\pi\hbar~.

(49)

Acest rezultat este foarte similar regulilor de cuantizare Bohr - Sommerfeld.

Amintim că postulatul lui Bohr stabileşte că momentul unghiular al unui electron care se mişcă pe o ‘orbită permisă ’ în jurul nucleului atomic este cuantizată şi valoarea sa este: $L=n\hbar$ , $n=1,2,3,\dots$ . Amintim deasemenea că regulile de cuantizare Wilson - Sommerfeld stabilesc că orice coordonată a unui sistem fizic care variază periodic în timp trebuie să satisfacă condiţia cuantică : $\oint p_{q}dq=n_{q}h$ ; unde $q$ este o coordonată periodică , $p_{q}$ este impulsul asociat acesteia, $n_{q}$ este un număr întreg şi $h$ este constanta lui Planck. Se vede că rezultatul obţinut în aproximaţia WKB este cu adevărat foarte asemănător.

Problema 4.2

Să se estimeze eroarea care se comite în soluţia WKB într-un punct $x_{1}\neq x_{k}$ , cu $x_{k}$ un punct clasic de întoarcere, pentru ecuaţia diferenţială $y^{\prime\prime}+xy=0$ . Soluţia acestei probleme este importantă în studiul cîmpurilor uniforme, aşa cum sunt cele gravitaţionale sau cele electrice produse de plăci plane încărcate.

Soluţie:
Pentru această ecuaţie diferenţială avem:

\xi=1,\qquad r(x)=x\qquad\&\qquad s(x)=-\frac{5}{16}x^{-2}~.

$r(x)=x$ are un singur zero în $x_{k}=0$ , astfel că pentru $x\gg 0$ :

W_{\pm}=x^{-\frac{1}{4}}\exp\left(\pm i\int_{0}^{x}\sqrt{x}dx\right)=x^{-\frac{1}{4}}\exp\left(\pm\frac{2}{3}ix^{\frac{3}{2}}\right)~.

(50)

Derivînd $W_{\pm}$ pînă la a doua derivată în $x$ , ne dăm seama că se satisface următoarea ecuaţie diferenţială :

W_{\pm}^{\prime\prime}+(x-\frac{5}{16}x^{-2})W_{\pm}=0~.

(51)

Soluţia exactă $y(x)$ a acestei ecuaţii diferenţiale o scriem ca o combinaţie lineară de $W_{\pm}$ , aşa cum s-a indicat în secţiunea corespondentă estimării erorii în aproximaţia WKB; amintim că s-a propus o combinaţie lineară de forma:

y(x)=\alpha_{+}(x)W_{+}(x)+\alpha_{-}(x)W_{-}(x)

Pentru $x$ mari, o soluţie generală a ecuaţiei noastre diferenţiale se poate scrie în aproximaţia WKB în forma:

y(x)=Ax^{-\frac{1}{4}}\cos\left(\frac{2}{3}x^{\frac{3}{2}}+\delta\right)\qquad\mbox{c\^{\i}nd}\quad x\rightarrow\infty~,

(52)

astfel că $\alpha_{+}\rightarrow\frac{A}{2}e^{i\delta}$ şi $\alpha_{-}\rightarrow\frac{A}{2}e^{-i\delta}$ pentru $x\rightarrow\infty$ . Vrem să calculăm eroarea datorată acestei soluţii WKB. O măsură a acestei erori este devierea lui $\alpha_{+}$ şi a lui $\alpha_{-}$ faţă de constantele $A$ . Pentru aceasta folosim ecuaţia:

\frac{d\alpha_{\pm}}{dx}=\mp\frac{\xi}{2}i\frac{s(x)}{\sqrt{r(x)}}\left[\alpha_{\pm}+\alpha_{\mp}\exp\left(\mp 2i\int_{x_{k}}^{x}\sqrt{r(x)}dx\right)\right]

şi efectuînd substituţiile corespunzătoare avem:

\frac{d\alpha_{\pm}}{dx}=\mp\frac{i}{2}\left(-\frac{5}{16}x^{-2}\right)x^{-\frac{1}{2}}\left[\frac{A}{2}e^{\pm i\delta}+\frac{A}{2}e^{\mp i\delta}\exp\left(\mp 2i\frac{2}{3}x^{\frac{3}{2}}\right)\right]~.

(53)

Ştim că $\Delta\alpha_{\pm}$ reprezintă schimbările pe care le prezintă $\alpha_{\pm}$ cînd $x$ variază între $x_{1}$ şi $\infty$ , ceea ce ne permite calculul prin intermediul lui:

\frac{\Delta\alpha_{\pm}}{A/2}=\frac{2}{A}\int_{x_{1}}^{\infty}\frac{d\alpha_{\pm}}{dx}dx=\qquad\qquad\qquad\qquad\qquad\qquad\qquad\qquad\quad

=\pm i\frac{5}{32}e^{\pm i\delta}\left[\frac{2}{3}x_{1}^{-\frac{3}{2}}+e^{\mp 2i\delta}\int_{x_{1}}^{\infty}x^{-\frac{5}{2}}\exp\left(\mp i\frac{4}{3}x^{\frac{3}{2}}\right)dx\right]~.

(54)

Al doilea termen din paranteze este mai puţin important decît primul pentru că exponenţiala complexă oscilează între $1$ şi $-1$ şi deci $x^{-\frac{5}{2}}<x^{-\frac{3}{2}}$ . Prin urmare:

\frac{\Delta\alpha_{\pm}}{A/2}\approx\pm\frac{5}{48}ie^{\pm i\delta}x_{1}^{-\frac{3}{2}}

(55)

şi cum putem vedea eroarea care se introduce este într-adevăr mică dacă tinem cont şi de faptul că exponenţiala complexă oscilează între $-1$ şi $1$ , iar $x_{1}^{-\frac{3}{2}}$ este deasemenea mic.

5. OSCILATORUL ARMONIC (OA)

Soluţia ecuaţiei Schrödinger pentru OA

Oscilatorul armonic (OA) poate fi considerat ca o paradigmă a Fizicii. Utilitatea sa apare în marea majoritate a domeniilor, de la fizica clasică pînă la electrodinamica cuantică şi teorii ale obiectelor colapsate gravitaţional.
Din mecanica clasică ştim că multe potenţiale complicate pot fi aproximate în vecinătatea poziţiilor de echilibru printr-un potenţial OA

V(x)\sim\frac{1}{2}V^{\prime\prime}(a)(x-a)^{2}~.

(1)

Acesta este un caz unidimensional. Pentru acest caz, funcţia Hamiltoniană clasică a unei particule de masă m, oscilînd cu frecvenţa $\omega$ are următoarea formă :

H=\frac{p^{2}}{2m}+\frac{1}{2}m\omega^{2}x^{2}

(2)

şi Hamiltonianul cuantic corespunzător în spaţiul de configuraţii este :

\hat{H}=\frac{1}{2m}(-i\hbar\frac{d}{dx})^{2}+\frac{1}{2}m\omega^{2}x^{2}

(3)

\hat{H}=-\frac{\hbar^{2}}{2m}\frac{d^{2}}{dx^{2}}+\frac{1}{2}m\omega^{2}x^{2}~.

(4)

Dat faptul că potenţialul este independent de timp, FP $\Psi_{n}$ şi autovalorile $E_{n}$ se determină cu ajutorul ecuaţiei Schrödinger independentă de timp :

\hat{H}\Psi_{n}=E_{n}\Psi_{n}~.

(5)

Considerînd Hamiltonianul pentru OA , ecuaţia Schrödinger pentru acest caz este :

\frac{d^{2}\Psi}{dx^{2}}+\Bigg[\frac{2mE}{\hbar^{2}}-\frac{m^{2}\omega^{2}}{\hbar^{2}}x^{2}\Bigg]\Psi=0~.

(6)

Am suprimat subindicii lui $E$ şi $\Psi$ pentru că nu au nici o importanţă aici. Definind:

k^{2}=\frac{2mE}{\hbar^{2}}

(7)

\lambda=\frac{m\omega}{\hbar}~,

(8)

ecuaţia Schrödinger devine:

\frac{d^{2}\Psi}{dx^{2}}+[k^{2}-\lambda^{2}x^{2}]\Psi=0~,

(9)

cunoscută ca ecuaţia diferenţială Weber în matematică .
Vom face în continuare transformarea:

y=\lambda x^{2}~.

(10)

În general, cu schimbul de variabilă de la $x$ la $y$ , operatorii diferenţiali iau forma:

\frac{d}{dx}=\frac{dy}{dx}\frac{d}{dy}

(11)

\frac{d^{2}}{dx^{2}}=\frac{d}{dx}(\frac{dy}{dx}\frac{d}{dy})=\frac{d^{2}y}{dx^{2}}\frac{d}{dy}+(\frac{dy}{dx})^{2}\frac{d^{2}}{dy^{2}}~.

(12)

Aplicînd această regulă evidentă transformării propuse obţinem următoarea ecuaţie diferenţială în variabila $y$ :

y\frac{d^{2}\Psi}{dy^{2}}+\frac{1}{2}\frac{d\Psi}{dy}+[\frac{k^{2}}{4\lambda}-\frac{1}{4}y]\Psi=0~,

(13)

sau, definind :

\kappa=\frac{k^{2}}{2\lambda}=\frac{\bar{k}^{2}}{2m\omega}=\frac{E}{\hbar\omega}~,

(14)

obţinem:

y\frac{d^{2}\Psi}{dy^{2}}+\frac{1}{2}\frac{d\Psi}{dy}+[\frac{\kappa}{2}-\frac{1}{4}y]\Psi=0~.

(15)

Să trecem la rezolvarea acestei ecuaţii, efectuînd mai întîi analiza sa asimptotică în limita $y\rightarrow\infty$ . Pentru aceasta. se rescrie ecuaţia anterioară în forma :

\frac{d^{2}\Psi}{dy^{2}}+\frac{1}{2y}\frac{d\Psi}{dy}+[\frac{\kappa}{2y}-\frac{1}{4}]\Psi=0~.

(16)

Observăm că în limita $y\rightarrow\infty$ ecuaţia se comportă astfel:

\frac{d^{2}\Psi_{\infty}}{dy^{2}}-\frac{1}{4}\Psi_{\infty}=0~.

(17)

Această ecuaţie are ca soluţie:

\Psi_{\infty}(y)=A\exp{\frac{y}{2}}+B\exp{\frac{-y}{2}}~.

(18)

Eliminăm $\exp{\frac{y}{2}}$ luînd $A=0$ pentru că diverge în limita $y\rightarrow\infty$ şi rămînem cu exponenţiala atenuată . Putem sugera acum că $\Psi$ are următoarea forma:

\Psi(y)=\exp{\frac{-y}{2}}\psi(y)~.

(19)

Substituind-o în ecuaţia diferenţială pentru $y$ ( ec. $15$ ) se obţine:

y\frac{d^{2}\psi}{dy^{2}}+(\frac{1}{2}-y)\frac{d\psi}{dy}+(\frac{\kappa}{2}-\frac{1}{4})\psi=0~.

(20)

Ceea ce am obţinut este ecuaţia hipergeometrică confluentă ⁴⁴ 4 Deasemenea cunoscută ca ecuaţia diferenţială Kummer. :

z\frac{d^{2}y}{dz^{2}}+(c-z)\frac{dy}{dz}-ay=0~.

(21)

Soluţia generală a acestei ecuaţii este :

y(z)=A\hskip 5.69046pt_{1}F_{1}(a;c,z)+B\hskip 5.69046ptz^{1-c}\hskip 2.84544pt_{1}F_{1}(a-c+1;2-c,z)~,

(22)

unde funcţia hipergeometrică confluentă este definită prin :

{}_{1}F_{1}(a;c,z)=\sum_{n=0}^{\infty}\frac{(a)_{n}x^{n}}{(c)_{n}n!}~.

(23)

Comparînd acum ecuaţia noastră, cu ecuaţia hipergeometrică confluentă, se observă că soluţia generală a primei este :

\psi(y)=A\hskip 5.69046pt_{1}F_{1}(a;\frac{1}{2},y)+B\hskip 5.69046pty^{\frac{1}{2}}\hskip 5.69046pt_{1}F_{1}(a+\frac{1}{2};\frac{3}{2},y)

(24)

unde

a=-(\frac{\kappa}{2}-\frac{1}{4})~.

(25)

Dacă menţinem aceste soluţii în forma în care se prezintă , condiţia de normalizare pentru funcţia de undă nu se satisface, pentru că din comportamentul asimptotic al funcţiei hipergeometrice confluente ⁵⁵ 5 Comportamentul asimptotic pentru $\mid x\mid\rightarrow\infty$ este: ${}_{1}F_{1}(a;c,z)\rightarrow\frac{\Gamma(c)}{\Gamma(c-a)}e^{-ia\pi}x^{-a}+\frac{\Gamma(c)}{\Gamma(a)}e^{x}x^{a-c}~.$ rezultă ( considerînd numai comportamentul dominant exponenţial ) :

\Psi(y)=e^{\frac{-y}{2}}\psi(y)\rightarrow\hskip 8.5359ptconst.\hskip 5.69046pte^{\frac{y}{2}}y^{a-\frac{1}{2}}~.

(26)

Această ultimă aproximaţie ne duce la o divergenţă în integrala de normalizare, care fizic este inacceptabilă . Ceea ce se face în acest caz, este să se impună condiţia de terminare a seriei ⁶⁶ 6 Condiţia de truncare a seriei pentru funcţia hipergeometrică confluentă ${}_{1}F_{1}(a;c,z)$ este $a=-n$ , cu $n$ un întreg nenegativ ( adică , include zero ). , adică , seria are numai un număr finit de termeni fiind deci un polinom de grad $n$ .
Observăm astfel că faptul de a cere ca integrala de normalizare să fie finită (după cum ştim condiţie obligatorie pentru semnificaţia fizică în termeni de probabilităţi), ne conduce la truncarea seriei, fapt care în acelaşi timp produce cuantizarea energiei.
Considerăm în continuare cele două cazuri posibile :

$1)\hskip 11.38092pta=-n\hskip 8.5359pt$ şi $B=0$

\frac{\kappa}{2}-\frac{1}{4}=n~.

(27)

FP-urile sunt date de:

\Psi_{n}(x)=D_{n}\exp{\frac{-\lambda x^{2}}{2}}\hskip 2.84544pt_{1}F_{1}(-n;\frac{1}{2},\lambda x^{2})

(28)

şi energia este:

E_{n}=\hbar\omega(2n+\frac{1}{2})~.

(29)

$2)\hskip 11.38092pta+\frac{1}{2}=-n\hskip 8.5359pt$ şi $A=0$

\frac{\kappa}{2}-\frac{1}{4}=n+\frac{1}{2}~.

(30)

FP-urile sunt acum:

\Psi_{n}(x)=D_{n}\exp{\frac{-\lambda x^{2}}{2}}\hskip 5.69046ptx\hskip 5.69046pt_{1}F_{1}(-n;\frac{3}{2},\lambda x^{2})~,

(31)

iar energiile staţionare sunt:

E_{n}=\hbar\omega[(2n+1)+\frac{1}{2}]~.

(32)

Polinoamele obţinute în urma acestei truncări a seriei hipergeometrice se numesc polinoame Hermite şi se pot scrie ca următoarele funcţii hipergeometrice :

H_{2n}(\eta)=(-1)^{n}\frac{(2n)!}{n!}\hskip 5.69046pt_{1}F_{1}(-n;\frac{1}{2},\eta^{2})

(33)

H_{2n-1}(\eta)=(-1)^{n}\frac{2(2n+1)!}{n!}\hskip 5.69046pt\eta\hskip 5.69046pt_{1}F_{1}(-n;\frac{3}{2},\eta^{2})~.

(34)

Putem acum combina rezultatele obţinute ( pentru că unele ne dau valorile pare şi altele pe cele impare ) într-o singură expresie pentru autovalori şi funcţii proprii :

\Psi_{n}(x)=D_{n}\exp{\frac{-\lambda x^{2}}{2}}H_{n}(\sqrt{\lambda}x)

(35)

E_{n}=(n+\frac{1}{2})\hbar\omega\hskip 28.45274ptn=0,1,2~\ldots

(36)

Spectrul de energie al OA este echidistant, adică , există aceeaşi diferenţă $\hbar\omega$ între oricare două nivele. Altă observaţie pe care o putem face, este în legătură cu valoarea minimă de energie pe care o are oscilatorul; poate în mod surprinzător este diferită de zero; acesta se consideră un rezultat pur cuantic, pentru că dispare dacă $\hbar\rightarrow 0$ . Se cunoaşte ca energia de punct zero şi faptul că este diferită de zero , este o caracteristică a tuturor potenţialelor confinante .

Constanta de normalizare poate fi calculată uşor şi are valoarea:

D_{n}=\Bigg[\sqrt{\frac{\lambda}{\pi}}\frac{1}{2^{n}n!}\Bigg]^{\frac{1}{2}}~.

(37)

Prin urmare se obţin funcţiile proprii normalizate ale OA unidimensional :

\Psi_{n}(x)=\Bigg[\sqrt{\frac{\lambda}{\pi}}\frac{1}{2^{n}n!}\Bigg]^{\frac{1}{2}}\hskip 5.69046pt\exp(\frac{-\lambda x^{2}}{2})\hskip 5.69046ptH_{n}(\sqrt{\lambda}x)~.

(38)

Operatori de creare $\hat{a}^{\dagger}$ şi anihilare $\hat{a}$

Există o altă formă de a trata oscilatorul armonic faţă de cea convenţională de a rezolva ecuaţia Schrödinger. Este vorba de metoda algebrică sau metoda operatorilor de scară , o metodă foarte eficientă care se poate aplica cu mult succes a multe probleme de mecanică cuantică de spectru discret.
Definim doi operatori nehermitici $a$ şi $a^{\dagger}$ :

a=\sqrt{\frac{m\omega}{2\hbar}}(x+\frac{ip}{m\omega})

(39)

a^{\dagger}=\sqrt{\frac{m\omega}{2\hbar}}(x-\frac{ip}{m\omega})~.

(40)

Aceşti operatori sunt cunoscuţi ca operator de anihilare şi operator de creare, respectiv (justificarea acestor denumiri se va vedea mai departe, deşi se poate spune că vine din teoria cuantică a cîmpurilor ).
Să calculăm acum comutatorul acestor doi operatori:

[a,a^{\dagger}]=\frac{m\omega}{2\hbar}[x+\frac{ip}{m\omega},x-\frac{ip}{m\omega}]=\frac{1}{2\hbar}(-i[x,p]+i[p,x])=1~,

(41)

unde am folosit comutatorul:

[x,p]=i\hbar~.

(42)

Prin urmare operatorii de creare şi anihilare nu comută , satisfăcînd relaţiile de comutare :

[a,a^{\dagger}]=1~.

(43)

Să definim deasemenea importantul operator de număr $\hat{N}$ :

\hat{N}=a^{\dagger}a~.

(44)

Acest operator este hermitic după cum se poate demonstra uşor folosind $(AB)^{\dagger}=B^{\dagger}A^{\dagger}$ :

\hat{N}^{\dagger}=(a^{\dagger}a)^{\dagger}=a^{\dagger}(a^{\dagger})^{\dagger}=a^{\dagger}a=\hat{N}~.

(45)

Considerînd acum că :

a^{\dagger}a=\frac{m\omega}{2\hbar}(x^{2}+\frac{p^{2}}{m^{2}\omega^{2}})+\frac{i}{2\hbar}[x,p]=\frac{\hat{H}}{\hbar\omega}-\frac{1}{2}

(46)

observăm că Hamiltonianul se scrie într-o formă simplă în funcţie de operatorul de număr :

\hat{H}=\hbar\omega(\hat{N}+\frac{1}{2})~.

(47)

Operatorul de număr are acest nume datorită faptului că autovalorile sale sunt exact subindicii funcţiei de undă asupra căreia acţionează :

\hat{N}\mid n>=n\mid n>~,

(48)

unde am folosit notaţia:

\mid\Psi_{n}>\hskip 5.69046pt=\hskip 5.69046pt\mid n>~.

(49)

Aplicînd acest fapt lui $(47)$ avem :

\hat{H}\mid n>=\hbar\omega(n+\frac{1}{2})\mid n>~.

(50)

Dar ştim din ecuaţia Schrödinger că $\hat{H}\mid n>=E\mid n>$ pe baza căreia rezultă că autovalorile energetice sunt date de :

E_{n}=\hbar\omega(n+\frac{1}{2})~.

(51)

Acest rezultat este identic (cum şi trebuia să fie ) cu rezultatul $(36)$ .
În continuare să arătăm de ce operatorii $a$ şi $a^{\dagger}$ au numele pe care le au. Pentru aceasta să calculăm comutatorii:

[\hat{N},a]=[a^{\dagger}a,a]=a^{\dagger}[a,a]+[a^{\dagger},a]a=-a~,

(52)

rezultate care se obţin din $[a,a]=0$ şi $(43)$ . Similar, să calculăm:

[\hat{N},a^{\dagger}]=[a^{\dagger}a,a^{\dagger}]=a^{\dagger}[a,a^{\dagger}]+[a^{\dagger},a^{\dagger}]a=a^{\dagger}~.

(53)

Cu aceşti doi comutatori putem să scriem:

$\displaystyle\hat{N}(a^{\dagger}\mid n>)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle([\hat{N},a^{\dagger}]+a^{\dagger}\hat{N})\mid n>$	(54)
	$\displaystyle=$	$\displaystyle(a^{\dagger}+a^{\dagger}\hat{N})\mid n>$
	$\displaystyle=$	$\displaystyle a^{\dagger}(1+n)\mid n>=(n+1)a^{\dagger}\mid n>~.$

Cu un procedeu similar se obţine deasemenea:

\hat{N}(a\mid n>)=([\hat{N},a]+a\hat{N})\mid n>=(n-1)a\mid n>~.

(55)

Expresia $(54)$ implică că se poate considera ket-ul $a^{\dagger}\mid n>$ ca eigenket al operatorului de număr , unde autovaloarea incrementă cu unu, adică , a fost produsă o cuantă de energie prin acţiunea lui $a^{\dagger}$ asupra ket-ului. Aceasta explică numele de operator de creare (creaţie). Comentarii urmînd aceeaşi linie de raţionament acelaşi tip de concluzie rezultă pentru operatorul $a$ , ceea ce îi dă numele de operator de anihilare ( o cuantă de energie este eliminată cînd acţionează acest operator ).
Ecuaţia $(54)$ deasemenea implică proporţionalitatea ket-urilor $a^{\dagger}\mid n>$ şi $\mid n+1>$ :

a^{\dagger}\mid n>=c\mid n+1>~,

(56)

unde $c$ este o constantă care trebuie determinată . Considerînd în plus că :

(a^{\dagger}\mid n>)^{\dagger}=<n\mid a=c^{*}<n+1\mid~,

(57)

putem realiza următorul calcul:

<n\mid a(a^{\dagger}\mid n>)=c^{*}<n+1\mid(c\mid n+1>)

(58)

<n\mid aa^{\dagger}\mid n>=c^{*}c<n+1\mid n+1>

(59)

<n\mid aa^{\dagger}\mid n>=\mid c\mid^{2}~.

(60)

Dar din relaţia de comutare pentru operatorii $a$ şi $a^{\dagger}$ :

[a,a^{\dagger}]=aa^{\dagger}-a^{\dagger}a=aa^{\dagger}-\hat{N}=1~,

(61)

avem că :

aa^{\dagger}=\hat{N}+1

(62)

Substituind în $(60)$ :

<n\mid\hat{N}+1\mid n>=<n\mid n>+<n\mid\hat{N}\mid n>=n+1=\mid c\mid^{2}~.

(63)

Cerînd $c$ să fie real şi pozitiv ( prin convenţie ), obţinem următoarea valoare:

c=\sqrt{n+1}~.

(64)

Cu aceasta avem relaţia:

a^{\dagger}\mid n>=\sqrt{n+1}\mid n+1>~.

(65)

Urmînd acelaşi procedeu se poate ajunge la o relaţie pentru operatorul de anihilare :

a\mid n>=\sqrt{n}\mid n-1>~.

(66)

Să arătăm acum că valorile lui $n$ trebuie să fie întregi nenegativi. Pentru aceasta, recurgem la cerinţa de pozitivitate a normei, aplicînd-o în special vectorului de stare $a\mid n>$ . Această condiţie ne spune că produsul interior (intern) al acestui vector cu adjunctul său ( $(a\mid n>)^{\dagger}=<n\mid a^{\dagger}$ ) trebuie să fie mai mare sau egală cu zero :

(<n\mid a^{\dagger})\cdot(a\mid n>)\geq 0~.

(67)

Dar această relaţie nu este decît :

<n\mid a^{\dagger}a\mid n>=<n\mid\hat{N}\mid n>=n\geq 0~.

(68)

Prin urmare $n$ nu poate fi negativ şi trebuie să fie întreg pentru că dacă nu ar fi prin aplicarea consecutivă a operatorului de anihilare ne-ar duce la valori negative ale lui $n$ , ceea ce este în contradicţie cu ce s-a spus anterior.
Este posibil să se exprime starea $n$ $(\mid n>)$ direct în funcţie de starea bază $(\mid 0>)$ folosind operatorul de creare. Să vedem cum se face această iteraţie importantă :

	$\displaystyle\mid 1>=a^{\dagger}\mid 0>$		(69)
	$\displaystyle\mid 2>=[\frac{a^{\dagger}}{\sqrt{2}}]\mid 1>=[\frac{(a^{\dagger})^{2}}{\sqrt{2!}}]\mid 0>$		(70)
	$\displaystyle\mid 3>=[\frac{a^{\dagger}}{\sqrt{3}}]\mid 2>=[\frac{(a^{\dagger})^{3}}{\sqrt{3!}}]\mid 0>$		(71)

⋮

\displaystyle\mid n>=[\frac{(a^{\dagger})^{n}}{\sqrt{n!}}]\mid 0>

(72)

Putem deasemenea aplica această metodă pentru a obţine FP-urile în spaţiul configuraţiilor. Pentru a realiza acest lucru, vom pleca din starea bază :

a\mid 0>=0~.

(73)

În reprezentarea $x$ avem:

\hat{a}\Psi_{0}(x)=\sqrt{\frac{m\omega}{2\hbar}}(x+\frac{ip}{m\omega})\Psi_{0}(x)=0~.

(74)

Amintindu-ne forma pe care o ia operatorul impuls în reprezentarea $x$ , putem ajunge la o ecuaţie diferenţială pentru funcţia de undă a stării fundamentale; să introducem deasemenea următoarea definiţie $x_{0}=\sqrt{\frac{\hbar}{m\omega}}$ , cu care avem :

(x+x_{0}^{2}\frac{d}{dx})\Psi_{0}=0

(75)

Această ecuaţie se poate rezolva uşor, şi prin normalizare ( integrala sa de la $-\infty$ la $\infty$ trebuie să fie pusă egală cu unu ), ajungem la funcţia de undă a stării fundamentale :

\Psi_{0}(x)=(\frac{1}{\sqrt{\sqrt{\pi}x_{0}}})e^{-\frac{1}{2}(\frac{x}{x_{0}})^{2}}

(76)

Restul de FP, care descriu stările excitate ale OA , se pot obţine folosind operatorul de creaţie. Procedeul este următorul:

	$\displaystyle\Psi_{1}=a^{\dagger}\Psi_{0}=(\frac{1}{\sqrt{2}x_{0}})(x-x_{0}^{2}\frac{d}{dx})\Psi_{0}$		(77)
	$\displaystyle\Psi_{2}=\frac{1}{\sqrt{2}}(a^{\dagger})^{2}\Psi_{0}=\frac{1}{\sqrt{2!}}(\frac{1}{\sqrt{2}x_{0}})^{2}(x-x_{0}^{2}\frac{d}{dx})^{2}\Psi_{0}~.$		(78)

Continuînd, se poate arăta prin inducţie că :

\Psi_{n}=\frac{1}{\sqrt{\sqrt{\pi}2^{n}n!}}\hskip 5.69046pt\frac{1}{x_{0}^{n+\frac{1}{2}}}\hskip 5.69046pt(x-x_{0}^{2}\frac{d}{dx})^{n}\hskip 5.69046pte^{-\frac{1}{2}(\frac{x}{x_{0}})^{2}}~.

(79)

Evoluţia temporală a oscilatorului

În această secţiune vom ilustra prin intermediul OA modul în care se lucrează cu reprezentarea Heisenberg în care stările sunt fixate în timp şi se permite evoluţia temporală a operatorilor. Vom considera operatorii ca funcţii de timp şi vom obţine în mod concret cum evoluţionează operatorii de poziţie , impuls, $a$ şi $a^{\dagger}$ în timp pentru cazul OA. Ecuaţiile de mişcare Heisenberg pentru $p$ şi $x$ sunt :

	$\displaystyle\frac{d\hat{p}}{dt}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-\frac{\partial}{\partial\hat{x}}V({\bf\hat{x})}$		(80)
	$\displaystyle\frac{d\hat{x}}{dt}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\hat{p}}{m}~.$		(81)

De aici rezultă că ecuaţiile de mişcare pentru $x$ y $p$ în cazul OA sunt:

	$\displaystyle\frac{d\hat{p}}{dt}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-m\omega^{2}\hat{x}$		(82)
	$\displaystyle\frac{d\hat{x}}{dt}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\hat{p}}{m}~.$		(83)

Prin urmare, dispunem de o pereche de ecuaţii cuplate , care sunt echivalente unei perechi de ecuaţii pentru operatorii de creaţie şi anihilare, care însă nu sunt cuplate. În mod explicit :

	$\displaystyle\frac{da}{dt}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\sqrt{\frac{m\omega}{2\hbar}}\frac{d}{dt}(\hat{x}+\frac{i\hat{p}}{m\omega})$		(84)
	$\displaystyle\frac{da}{dt}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\sqrt{\frac{m\omega}{2\hbar}}(\frac{d\hat{x}}{dt}+\frac{i}{m\omega}\frac{d\hat{p}}{dt})~.$		(85)

Substituind $(82)$ şi $(83)$ în $(85)$ :

\frac{da}{dt}=\sqrt{\frac{m\omega}{2\hbar}}(\frac{\hat{p}}{m}-i\omega\hat{x})=-i\omega a~.

(86)

Similar, se poate obţine o ecuaţie diferenţială pentru operatorul de creaţie :

\frac{da^{\dagger}}{dt}=i\omega a^{\dagger}

(87)

Ecuaţiile diferenţiale pe care le-am obţinut pentru evoluţia temporală a operatorilor de creaţie şi anihilare , pot fi integrate imediat, dînd evoluţia explicită a acestor operatori:

	$\displaystyle a(t)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle a(0)e^{-i\omega t}$		(88)
	$\displaystyle a^{\dagger}(t)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle a^{\dagger}(0)e^{i\omega t}~.$		(89)

Se poate remarca din aceste rezultate şi din ecuaţiile $(44)$ şi $(47)$ că atît Hamiltonianul ca şi operatorul de număr , nu depind de timp, aşa cum era de aşteptat.
Cu cele două rezultate anterioare , putem să obţinem operatorii de poziţie şi impuls ca funcţii de timp, pentru că sunt daţi în funcţie de operatorii de creaţie şi anihilare:

	$\displaystyle\hat{x}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\sqrt{\frac{\hbar}{2m\omega}}(a+a^{\dagger})$		(90)
	$\displaystyle\hat{p}$	$\displaystyle=$	$\displaystyle i\sqrt{\frac{m\hbar\omega}{2}}(a^{\dagger}-a)~.$		(91)

Substituind-i se obţine:

	$\displaystyle\hat{x}(t)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle\hat{x}(0)\cos{\omega t}+\frac{\hat{p}(0)}{m\omega}\sin{\omega t}$		(92)
	$\displaystyle\hat{p}(t)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle-m\omega\hat{x}(0)\sin{\omega t}+\hat{p}(0)\cos{\omega t}~.$		(93)

Evoluţia temporală a acestor operatori este aceeaşi ca în cazul ecuaţiilor clasice de mişcare.
Astfel, am arătat forma explicită de evoluţie a patru operatori bazici în cazul OA , arătînd modul în care se lucrează în reprezentarea Heisenberg.

OA tridimensional

La începutul analizei noastre a OA cuantic am făcut comentarii în legătură cu importanţa pentru fizică a OA . Dacă vom considera un analog tridimensional, ar trebui să considerăm o dezvoltare Taylor în trei variabile⁷⁷ 7 Este posibil să se exprime dezvoltarea Taylor în jurul lui ${\bf r_{0}}$ ca un operator exponenţial : $e^{[(x-x_{o})+(y-y_{o})+(z-z_{o})](\frac{\partial}{\partial x}+\frac{\partial}{\partial y}+\frac{\partial}{\partial z})}\hskip 2.84544ptf({\bf r_{o}})~.$ reţinînd termeni numai pînă în ordinul doi inclusiv, ceea ce obţinem este o formă cuadratică (în cazul cel mai general). Problema de rezolvat în această aproximaţie nu este chiar atît de simplă cum ar părea dintr-o primă examinare a potenţialului corespunzător :

V(x,y,z)=ax^{2}+by^{2}+cz^{2}+dxy+exz+fyz~.

(94)

Există însă multe sisteme care posedă simetrie sferică sau pentru care aproximaţia acestei simetrii este satisfăcătoare. În acest caz:

V(x,y,z)=K(x^{2}+y^{2}+z^{2})~,

(95)

ceea ce este echivalent cu a spune că derivatele parţiale secunde ( nemixte ) iau toate aceeaşi valoare ( în cazul anterior reprezentate prin $K$ ). Putem adăuga că această este o bună aproximaţie în cazul în care valorile derivatelor parţiale secunde mixte sunt mici în comparaţie cu cele nemixte.
Cînd se satisfac aceste condiţii şi potenţialul este dat de $(95)$ spunem că sistemul este un OA tridimensional sferic simetric.
Hamiltonianul pentru acest caz este de forma:

\hat{H}=\frac{-\hbar^{2}}{2m}\bigtriangledown^{2}+\frac{m\omega^{2}}{2}r^{2}~,

(96)

unde Laplaceanul este dat în coordonate sferice şi $r$ este variabila sferică radială .
Fiind vorba de un potenţial independent de timp, energia se conservă ; în plus dată simetria sferică , momentul cinetic deasemenea se conservă . Avem deci două mărimi conservate, ceea ce ne permite să spunem că fiecăreia îi corespunde un număr cuantic. Putem să presupunem că funcţiile de undă depind de două numere cuantice (deşi în acest caz vom vedea că apare încă unul ). Cu aceste comentarii, ecuaţia de interes este :

\hat{H}\Psi_{nl}=E_{nl}\Psi_{nl}~.

(97)

Laplaceanul în coordonate sferice este :

\bigtriangledown^{2}=\frac{\partial^{2}}{\partial r^{2}}+\frac{2}{r}\frac{\partial}{\partial r}-\frac{\hat{L}^{2}}{\hbar^{2}r^{2}}

(98)

şi rezultă din faptul cunoscut :

\hat{L}^{2}=-\hbar^{2}[\frac{1}{\sin{\theta}}\frac{\partial}{\partial\theta}(\sin{\theta}\frac{\partial}{\partial\theta})+\frac{1}{\sin{\theta}^{2}}\frac{\partial^{2}}{\partial\varphi^{2}}]~.

(99)

Funcţiile proprii ale lui $\hat{L}^{2}$ sunt armonicele sferice, respectiv:

\hat{L}^{2}Y_{lm_{l}}(\theta,\varphi)=-\hbar^{2}l(l+1)Y_{lm_{l}}(\theta,\varphi)

(100)

Faptul că armonicele sferice poartă numărul cuantic $m_{l}$ face ca acesta să fie introdus în funcţia de undă $\Psi_{nlm_{l}}$ .
Pentru a realiza separarea variabilelor şi funcţiilor se propune substituţia:

\Psi_{nlm_{l}}(r,\theta,\varphi)=\frac{R_{nl}(r)}{r}Y_{lm_{l}}(\theta,\varphi)~.

(101)

Odată introdusă în ecuaţia Schrödinger va separa partea spaţială de cea unghiulară ; ultima se identifică cu un operator proporţional cu operatorul moment cinetic pătrat, pentru care funcţiile proprii sunt armonicele sferice, în timp ce în partea spaţială obţinem ecuaţia :

R_{nl}^{\prime\prime}+(\frac{2mE_{nl}}{\hbar^{2}}-\frac{m^{2}\omega^{2}}{\hbar^{2}}r^{2}-\frac{l(l+1)}{r^{2}})R_{nl}(r)=0~.

(102)

Folosind definiţiile $(7)$ şi $(8)$ , ecuaţia anterioară ia exact forma lui $(9)$ , cu excepţia termenului de moment unghiular, care în mod comun se cunoaşte ca barieră de moment unghiular.

R_{nl}^{\prime\prime}+(k^{2}-\lambda^{2}r^{2}-\frac{l(l+1)}{r^{2}})R_{nl}=0~.

(103)

Pentru a rezolva această ecuaţie , vom pleca dela analiza sa asimptotică . Dacă vom considera mai întîi $r\rightarrow\infty$ , observăm că termenul de moment unghiular este neglijabil, astfel că în această limită comportamentul asimptotic este identic aceluia a lui $(9)$ , ceea ce ne conduce la:

R_{nl}(r)\sim\exp{\frac{-\lambda r^{2}}{2}}\hskip 56.9055pt\mbox{\^{\i}n}\hskip 8.5359pt\lim\hskip 2.84544ptr\rightarrow\infty~.

(104)

Dacă studiem acum comportamentul în jurul lui zero, vedem că termenul dominant este cel de moment unghiular, adică , ecuaţia diferenţială $(102)$ se converte în această limită în :

R_{nl}^{\prime\prime}-\frac{l(l+1)}{r^{2}}R_{nl}=0~.

(105)

Aceasta este o ecuaţie diferenţială de tip Euler ⁸⁸ 8 O ecuaţie de tip Euler este de forma : $x^{n}y^{(n)}(x)+x^{n-1}y^{(n-1)}(x)+\cdots+xy^{\prime}(x)+y(x)=0~.$ Soluţiile ei sunt de tipul $x^{\alpha}$ , care se substituie şi se găseşte un polinom în $\alpha$ . , a cărei rezolvare duce la două soluţii independente:

R_{nl}(r)\sim\hskip 5.69046ptr^{l+1}\hskip 5.69046pt\mbox{sau}\hskip 11.38092ptr^{-l}\hskip 56.9055pt\mbox{\^{\i}n}\hskip 11.38092pt\lim\hskip 2.84544ptr\rightarrow 0~.

(106)

Argumentele anterioare ne conduc la a propune substituţia :

R_{nl}(r)=r^{l+1}\exp{\frac{-\lambda r^{2}}{2}}\phi(r)~.

(107)

S-ar putea deasemenea face şi următoarea substituţie:

R_{nl}(r)=r^{-l}\exp{\frac{-\lambda r^{2}}{2}}v(r)~,

(108)

care însă ne conduce la aceleaşi soluţii ca şi $(107)$ ( de arătat acest lucru este un bun exerciţiu). Substituind $(107)$ în $(103)$ , se obţine următoarea ecuaţie diferenţială pentru $\phi$ :

\phi^{\prime\prime}+2(\frac{l+1}{r}-\lambda r)\phi^{\prime}-[\lambda(2l+3)-k^{2}]\phi=0~.

(109)

Cu schimbarea de variabilă $w=\lambda r^{2}$ , obţinem:

w\phi^{\prime\prime}+(l+\frac{3}{2}-w)\phi^{\prime}-[\frac{1}{2}(l+\frac{3}{2})-\frac{\kappa}{2}]\phi=0~,

(110)

unde am introdus $\kappa=\frac{k^{2}}{2\lambda}=\frac{E}{\hbar\omega}$ . Am ajuns din nou la o ecuaţie diferenţială de tip hipergeometric confluentă cu soluţiile ( a se vedea $(21)$ şi $(22)$ ):

\phi(r)=A\hskip 5.69046pt_{1}F_{1}[\frac{1}{2}(l+\frac{3}{2}-\kappa);l+\frac{3}{2},\lambda r^{2}]+B\hskip 5.69046ptr^{-(2l+1)}\hskip 8.5359pt_{1}F_{1}[\frac{1}{2}(-l+\frac{1}{2}-\kappa);-l+\frac{1}{2},\lambda r^{2}]~.

(111)

A doua soluţie particulară nu poate fi normalizată , pentru că diverge puternic în zero, ceea ce obligă a lua $B=0$ , deci :

\phi(r)=A\hskip 5.69046pt_{1}F_{1}[\frac{1}{2}(l+\frac{3}{2}-\kappa);l+\frac{3}{2},\lambda r^{2}]~.

(112)

Folosind aceleaşi argumente ca în cazul OA unidimensional, respectiv, a impune ca soluţiile să fie regulare în infinit, înseamnă condiţia de truncare a seriei, ceea ce implică din nou cuantizarea energiei . Truncarea este în acest caz:

\frac{1}{2}(l+\frac{3}{2}-\kappa)=-n~,

(113)

unde introducînd explicit $\kappa$ , obţinem spectrul de energie :

E_{nl}=\hbar\omega(2n+l+\frac{3}{2})~.

(114)

Putem observa că pentru OA tridimensional sferic simetric există o energie de punct zero $\frac{3}{2}\hbar\omega$ .
Funcţiile proprii nenormalizate sunt:

\Psi_{nlm}(r,\theta,\varphi)=r^{l}e^{\frac{-\lambda r^{2}}{2}}\hskip 5.69046pt_{1}F_{1}(-n;l+\frac{3}{2},\lambda r^{2})\hskip 2.84544ptY_{lm}(\theta,\varphi)~.

(115)

5P. Probleme

Problema 5.1

Să se determine autovalorile şi funcţiile proprii ale OA în spaţiul impulsurilor.

Hamiltonianul cuantic de OA este:

\hat{H}=\frac{\hat{p}^{2}}{2m}+\frac{1}{2}m\omega^{2}\hat{x}^{2}~.

În spaţiul impulsurilor, operatorii $\hat{x}$ şi $\hat{p}$ au următoarea formă :

\hat{p}\rightarrow\hskip 5.69046ptp

\hat{x}\rightarrow\hskip 5.69046pti\hbar\frac{\partial}{\partial p}~.

Prin urmare Hamiltonianul cuantic OA în reprezentarea de impuls este :

\hat{H}=\frac{p^{2}}{2m}-\frac{1}{2}m\omega^{2}\hbar^{2}\frac{d^{2}}{dp^{2}}~.

Avem de rezolvat problema de autovalori ( ceea ce înseamnă de obţinut funcţiile proprii şi autovalorile) dată prin $(5)$ , care cu Hamiltonianul anterior, este următoarea ecuaţie diferenţială :

\frac{d^{2}\Psi(p)}{dp^{2}}+(\frac{2E}{m\hbar^{2}\omega^{2}}-\frac{p^{2}}{m^{2}\hbar^{2}\omega^{2}})\Psi(p)=0~.

(116)

Se poate observa că această ecuaţie diferenţială , este identică , pînă la constante, cu ecuaţia diferenţială din spaţiul configuraţiilor ( ec. $(6)$ ). Pentru a exemplifica o altă formă de a o rezolva, nu vom urma exact acelaşi drum.
Definim doi parametri, analogi celor din $(7)$ şi $(8)$ :

k^{2}=\frac{2E}{m\hbar^{2}\omega^{2}}\hskip 28.45274pt\lambda=\frac{1}{m\hbar\omega}~.

(117)

Cu aceste definiţii, ajungem la ecuaţia diferenţială $(9)$ şi deci soluţia căutată ( în urma efectuării analizei asimptotice ) este de forma:

\Psi(y)=e^{-\frac{1}{2}y}\phi(y)~,

(118)

unde $y$ este dat de $y=\lambda p^{2}$ şi $\lambda$ este definit în $(117)$ . Substituind $(118)$ în $(116)$ , avînd grijă să punem $(118)$ în variabila $p$ . Se obţine astfel o ecuaţie diferenţială pentru $\phi$ :

\frac{d^{2}\phi(p)}{dp^{2}}-2\lambda p\frac{d\phi(p)}{dp}+(k^{2}-\lambda)\phi(p)=0~.

(119)

Vom face acum schimbul de variabilă $u=\sqrt{\lambda}p$ , care ne conduce la ecuaţia Hermite :

\frac{d^{2}\phi(u)}{du^{2}}-2u\frac{d\phi(u)}{du}+2n\phi(u)=0~,

(120)

cu $n$ un întreg nenegativ , şi unde am pus :

\frac{k^{2}}{\lambda}-1=2n~.

De aici şi din definiţiile date în $(117)$ rezultă că autovalorile de energie sunt date de :

E_{n}=\hbar\omega(n+\frac{1}{2})~.

Soluţiile pentru $(120)$ sunt polinoamele Hermite $\phi(u)=H_{n}(u)$ şi funcţiile proprii nenormalizate sunt :

\Psi(p)=Ae^{-\frac{\lambda}{2}p^{2}}H_{n}(\sqrt{\lambda}p)~.

Problema 5.2

Să se demonstreze că polinoamele Hermite pot fi expresate în următoarea reprezentare integrală :

H_{n}(x)=\frac{2^{n}}{\sqrt{\pi}}\int_{-\infty}^{\infty}(x+iy)^{n}e^{-y^{2}}dy~.

(121)

Această reprezentare a polinoamelor Hermite nu este foarte uzuală , deşi se poate dovedi utilă în unele cazuri. Ceea ce vom face pentru a realiza demonstraţia , este să dezvoltăm integrala şi să demonstrăm că ceea ce se obţine este identic cu reprezentarea în serie a polinoamelor Hermite pentru care avem :

\sum_{k=0}^{[\frac{n}{2}]}\frac{(-1)^{k}n!}{(n-2k)!k!}(2x)^{n-2k}~,

(122)

unde simbolul $[c]$ unde se termină seria significă cel mai mare întreg mai mic sau egal cu $c$ .
Primul lucru pe care îl vom face este să dezvoltăm binomul din integrală folosind binecunoscuta teoremă a binomului:

(x+y)^{n}=\sum_{m=0}^{n}\frac{n!}{(n-m)!m!}x^{n-m}y^{m}~.

Astfel:

(x+iy)^{n}=\sum_{m=0}^{n}\frac{n!}{(n-m)!m!}i^{m}x^{n-m}y^{m}~,

(123)

care substituit în integrală duce la:

\frac{2^{n}}{\sqrt{\pi}}\sum_{m=0}^{n}\frac{n!}{(n-m)!m!}i^{m}x^{n-m}\int_{-\infty}^{\infty}y^{m}e^{-y^{2}}dy~.

(124)

Din forma expresiei din integrală putem să vedem că este diferită de zero cînd $m$ este par , în cazul impar integrala se anulează din motive evidente. Folosind notaţia pară $m=2k$ avem:

\frac{2^{n}}{\sqrt{\pi}}\sum_{k=0}^{[\frac{n}{2}]}\frac{n!}{(n-2k)!(2k)!}i^{2k}x^{n-2k}\hskip 5.69046pt2\int_{0}^{\infty}y^{2k}e^{-y^{2}}dy~.

(125)

Cu schimbul de variabilă $u=y^{2}$ , integrala devine o funcţie gamma :

\frac{2^{n}}{\sqrt{\pi}}\sum_{k=0}^{[\frac{n}{2}]}\frac{n!}{(n-2k)!(2k)!}i^{2k}x^{n-2k}\int_{0}^{\infty}u^{k-\frac{1}{2}}e^{-u}du~,

(126)

respectiv $\Gamma(k+\frac{1}{2})$ , care în plus se poate exprima prin factoriali ( desigur pentru $k$ întreg ) :

\Gamma(k+\frac{1}{2})=\frac{(2k)!}{2^{2k}k!}\sqrt{\pi}~.

Substituind această expresie în sumă şi folosind faptul că $i^{2k}=(-1)^{k}$ se obţine

\sum_{k=0}^{[\frac{n}{2}]}\frac{(-1)^{k}n!}{(n-2k)!k!}(2x)^{n-2k}~,

(127)

care este identic cu $(122)$ , ceea ce completează demonstraţia.

Problema 5.3

Să se arate că relaţia de incertitudine Heisenberg se satisface efectuînd calculul cu funcţiile proprii ale OA .

Trebuie să arătăm că pentru oricare $\Psi_{n}$ se satisface:

<(\Delta p)^{2}(\Delta x)^{2}>\hskip 8.5359pt\geq\frac{\hbar^{2}}{4}~,

(128)

unde notaţia $<>$ înseamnă valoare medie.
Vom calcula în mod separat $<(\Delta p)^{2}>$ şi $<(\Delta x)^{2}>$ , unde fiecare din aceste expresii este :

<(\Delta p)^{2}>=<(p-<p>)^{2}>=<p^{2}-2p<p>+<p>^{2}>=<p^{2}>-<p>^{2}~,

<(\Delta x)^{2}>=<(x-<x>)^{2}>=<x^{2}-2x<x>+<x>^{2}>=<x^{2}>-<x>^{2}~.

Mai întîi vom arăta că atît media lui $x$ cît şi a lui $p$ sunt zero. Pentru media lui $x$ avem:

<x>=\int_{-\infty}^{\infty}x[\Psi_{n}(x)]^{2}dx~.

Această integrală se anulează datorită imparităţtii expresiei de integrat, care este manifestă . Rezultă deci că :

<x>=0~.

(129)

Aceleaşi argumente sunt corecte pentru media lui $p$ , dacă efectuăm calculul în spaţiul impulsurilor, respectiv cu ajutorul funcţiilor obţinute în problema 1 . Este suficient să vedem că forma funţională este aceaşi (se schimbă doar simbolul). Deci:

<p>=0~.

(130)

Să calculăm acum media lui $x^{2}$ . Vom folosi teorema virialului ⁹⁹ 9 Amintim că teorema virialului în mecanica cuantică afirmă că : $2<T>=<{\bf r}\cdot\bigtriangledown V({\bf r})>~.$ Pentru un potenţial de forma $V=\lambda x^{n}$ se satisface: $2<T>=n<V>~,$ unde $T$ reprezintă energia cinetică şi V este energia potenţială .. Observăm mai întîi că :

<V>=\frac{1}{2}m\omega^{2}<x^{2}>~.

Prin urmare este posibilă relaţionarea mediei lui $x^{2}$ direct cu media potenţialului în acest caz (şi deci folosirea teoremei virialului).

<x^{2}>=\frac{2}{m\omega^{2}}<V>~.

(131)

Avem nevoie deasemenea de media energiei totale :

<H>=<T>+<V>~,

pentru care din nou se poate folosi teorema virialului ( pentru $n=2$ ) :

<H>=2<V>~.

(132)

Astfel, se obţine:

<x^{2}>=\frac{<H>}{m\omega^{2}}=\frac{\hbar\omega(n+\frac{1}{2})}{m\omega^{2}}

(133)

<x^{2}>=\frac{\hbar}{m\omega}(n+\frac{1}{2})~.

(134)

Similar, media lui $p^{2}$ se poate calcula explicit:

<p^{2}>=2m<\frac{p^{2}}{2m}>=2m<T>=m<H>=m\hbar\omega(n+\frac{1}{2})~.

(135)

Cu $(133)$ şi $(135)$ avem:

<(\Delta p)^{2}(\Delta x)^{2}>=(n+\frac{1}{2})^{2}\hbar^{2}~.

(136)

Pe baza acestui rezultat ajungem la concluzia că în stările staţionare ale OA, care practic nu au fost folosite în mod direct, relaţia de incertitudine Heisenberg se satisface şi are valoarea minimă pentru starea fundamentală $n=0$ .

Problema 5.4

Să se obţină elementele de matrice ale operatorilor $a$ , $a^{\dagger}$ , $\hat{x}$ şi $\hat{p}$ .

Să găsim mai întîi elementele de matrice pentru operatorii de creaţie şi anihilare, care sunt de mult ajutor pentru a obţine elemente de matrice pentru restul operatorilor.
Vom folosi relaţiile $(65)$ şi $(66)$ , care duc la:

<m\mid a\mid n>=\sqrt{n}<m\mid n-1>=\sqrt{n}\delta_{m,n-1}~.

(137)

În mod similar pentru operatorul de creaţie avem rezultatul:

<m\mid a^{\dagger}\mid n>=\sqrt{n+1}<m\mid n+1>=\sqrt{n+1}\delta_{m,n+1}~.

(138)

Să trecem acum la calculul elementelor de matrice ale operatorului de poziţie. Pentru al efectua , să exprimăm operatorul de posiţie în funcţie de operatorii de creaţie şi anihilare. Folosind definiţiile $(39)$ şi $(40)$ , se demonstrează imediat că operatorul de posiţie este dat de :

\hat{x}=\sqrt{\frac{\hbar}{2m\omega}}(a+a^{\dagger})~.

(139)

Folosind acest rezultat, elementele de matrice ale operatorului $\hat{x}$ pot fi calculate în manieră imediată :

	$\displaystyle<m\mid\hat{x}\mid n>$	$\displaystyle=$	$\displaystyle<m\mid\sqrt{\frac{\hbar}{2m\omega}}(a+a^{\dagger})\mid n>$		(140)
		$\displaystyle=$	$\displaystyle\sqrt{\frac{\hbar}{2m\omega}}[\sqrt{n}\delta_{m,n-1}+\sqrt{n+1}\delta_{m,n+1}]~.$		(140)

Urmînd acelaşi procedeu putem calcula elementele de matrice ale operatorului impuls, considerînd că $\hat{p}$ este dat în funcţie de operatorii de creaţie şi anihilare în forma :

\hat{p}=i\sqrt{\frac{m\hbar\omega}{2}}(a^{\dagger}-a)~,

(141)

ceea ce ne conduce la:

<m\mid\hat{p}\mid n>=i\sqrt{\frac{m\hbar\omega}{2}}[\sqrt{n+1}\delta_{m,n+1}-\sqrt{n}\delta_{m,n-1}]~.

(142)

Se poate vedea uşurinţa cu care se pot face calculele dacă se folosesc elementele de matrice ale operatorilor de creaţie şi anihilare. Finalizăm cu o observaţie în legătură cu nediagonalitatea elementelor de matrice obţinute. Aceasta este de aşteptat datorită faptului că reprezentarea folosită este cea a operatorului de număr şi nici unul dintre cei patru operatori nu comută cu el.

Problema 5.5

Să se găsească valorile medii ale lui $\hat{x}^{2}$ şi $\hat{p}^{2}$ pentru OA unidimensional şi să se folosească acestea pentru calculul valorilor medii (de aşteptare) ale energiei cinetice şi celei potenţiale. Să se compare acest ultim rezultat cu teorema virialului.

Mai întîi să obţinem valoarea medie a lui $\hat{x}^{2}$ . Pentru aceasta recurgem la expresia $(139)$ , care ne conduce la :

\hat{x}^{2}=\frac{\hbar}{2m\omega}(a^{2}+(a^{\dagger})^{2}+a^{\dagger}a+aa^{\dagger})~.

(143)

Se aminteşte că operatorii de creaţie şi anihilare nu comută între ei . Avînd $(143)$ putem calcula valoarea medie a lui $\hat{x}^{2}$ :

$\displaystyle<\hat{x}^{2}>$	$\displaystyle=$	$\displaystyle<n\mid\hat{x}^{2}\mid n>$	(144)
	$\displaystyle=$	$\displaystyle\frac{\hbar}{2m\omega}[\sqrt{n(n-1)}\delta_{n,n-2}+\sqrt{(n+1)(n+2)}\delta_{n,n+2}$
	$\displaystyle+$	$\displaystyle\hskip 5.69046ptn\hskip 2.84544pt\delta_{n,n}\hskip 5.69046pt+\hskip 5.69046pt(n+1)\hskip 2.84544pt\delta_{n,n}]~,$

ceea ce arată că :

<\hat{x}^{2}>=<n\mid\hat{x}^{2}\mid n>=\frac{\hbar}{2m\omega}(2n+1)~.

(145)

Pentru calcularea valorii medii a lui $\hat{p}^{2}$ folosim $(141)$ pentru a exprima acest operator în funcţie de operatorii de creaţie şi anihilare:

\hat{p}^{2}=-\frac{m\hbar\omega}{2}(a^{2}+(a^{\dagger})^{2}-aa^{\dagger}-a^{\dagger}a)~,

(146)

ceea ce ne conduce la:

<\hat{p}^{2}>=<n\mid\hat{p}^{2}\mid n>=\frac{m\hbar\omega}{2}(2n+1)~.

(147)

Ultimul rezultat ne dă practic media energiei cinetice :

<\hat{T}>=<\frac{\hat{p}^{2}}{2m}>=\frac{1}{2m}<\hat{p}^{2}>=\frac{\hbar\omega}{4}(2n+1)~.

(148)

Valoarea medie a energiei potenţiale este:

<\hat{V}>=<\frac{1}{2}m\omega^{2}\hat{x}^{2}>=\frac{1}{2}m\omega^{2}<\hat{x}^{2}>=\frac{\hbar\omega}{4}(2n+1)~,

(149)

unde s-a folosit $(145)$ .

Observăm că aceste valori medii coincid pentru orice $n$ , ceea ce este în conformitate cu teorema virialului, care ne spune că pentru un potenţial cuadratic ca cel de OA, valorile medii ale energiei cinetice şi potenţiale trebuie să coincidă şi deci să fie jumătate din valoarea medie a energiei totale.

6. ATOMUL DE HIDROGEN

Introducere

În acest capitol vom studia atomul de hidrogen, rezolvînd ecuaţia Schrödinger independentă de timp cu un potenţial produs de două particule încărcate electric cum este cazul electronului şi protonului, cu Laplaceanul în coordonate sferice. Din punct de vedere matematic, se va folosi metoda separării de variabile, dînd o interpretare fizică funcţiei de undă ca soluţie a ecuaţiei Schrödinger pentru acest caz important, odată cu interpretarea numerelor cuantice şi a densităţilor de probabilitate.
Scala spaţială foarte mică a atomului de hidrogen intră în domeniul de aplicabilitate al mecanicii cuantice, pentru care fenomenele atomice au fost o arie de verificare şi interpretare a rezultatelor încă de la bun început. Cum mecanica cuantică dă , între altele, relaţii între mărimile observabile şi cum principiul de incertitudine modifică radical definiţia teoretică a unei “observabile” este important să înţelegem în mod cît mai clar noţiunea cuantică de observabilă în cîmpul atomic. De acord cu principiul de incertitudine, poziţia şi impulsul unei particule nu se pot măsura simultan sub o anumită precizie impusă de comutatorii cuantici. De fapt, mărimile asupra cărora mecanica cuantică dă rezultate şi pe care le relaţionează sunt întotdeauna probabilităţi. În loc de a afirma, de exemplu, că raza orbitei electronului într-o stare fundamentală a atomului de hidrogen este întotdeauna $5.3\times 10^{-11}$ m, mecanica cuantică afirmă că aceasta este doar raza medie; dacă efectuăm un experiment adecuat, vom obţine exact ca în cazul experimentelor cu detectori macroscopici pe probe macroscopice diferite valori aleatorii dar a căror medie va fi $5.3\times 10^{-11}$ m. Aşadar, din punctul de vedere al erorilor experimentale nu există nici o diferenţă faţă de fizica clasică .

După cum se ştie, pentru calculul valorilor medii în mecanica cuantică este necesară o funcţie de undă corespunzătoare $\Psi$ . Deşi $\Psi$ nu are o interpretare fizică directă , modulul pătrat $\mid\Psi\mid^{2}$ calculat într-un punct arbitrar din spaţiu şi la un moment dat este proporţional cu probabilitatea de a găsi particula într-o vecinătate infinitezimală a acelui punct acel loc şi la momentul dat. Scopul mecanicii cuantice este determinarea lui $\Psi$ pentru o microparticulă în diferite condiţii experimentale.

Înainte de a trece la calculul efectiv al lui $\Psi$ pentru cazul electronului hidrogenic, trebuie să stabilim unele rechizite generale (care trebuie să se respecte în orice situaţie). În primul rînd, pentru că $\mid\Psi\mid^{2}$ este proporţional cu probabilitatea P de a găsi particula descrisă prin $\Psi$ , integrala $\mid\Psi\mid^{2}$ pe tot spaţiul trebuie să fie finită , pentru ca într-adevăr particula să poată fi localizată . Deasemenea, dacă

\int_{-\infty}^{\infty}\mid\Psi\mid^{2}dV=0

(1)

particula nu există , iar dacă integrala este $\infty$ nu putem avea semnificaţie fizică ; $\mid\Psi\mid^{2}$ nu poate fi negativă sau complexă din simple motive matematice, astfel că unica posibilitate rămîne ca integrala să fie finită pentru a avea o descriere acceptabilă a unei particule reale. În general, este convenabil de a identifica $\mid\Psi\mid^{2}$ cu probabilitatea P de a găsi particula descrisă de către $\Psi$ şi nu doar simpla proporţionalitate cu P. Pentru ca $\mid\Psi\mid^{2}$ să fie egală cu P se impune

\int_{-\infty}^{\infty}\mid\Psi\mid^{2}dV=1~,

(2)

pentru că

\int_{-\infty}^{\infty}{\rm P}dV=1

(3)

este afirmaţia matematică a faptului că particula există într-un loc din spaţiu la orice moment. O funcţie care respectă ec. 2 se spune că este normalizată . Pe lîngă această condiţie fundamentală , $\Psi$ trebuie să aibă o valoare unică , pentru că P are o singură valoare într-un loc şi la un moment determinat. O altă condiţie pe care $\Psi$ trebuie să o satisfacă este că atît ea cît şi derivatele sale parţiale $\frac{\partial\Psi}{\partial x}$ , $\frac{\partial\Psi}{\partial y}$ , $\frac{\partial\Psi}{\partial z}$ trebuie să fie continue în orice punct arbitrar.

Ecuaţia Schrödinger este considerată ecuaţia fundamentală a mecanicii cuantice în acelaşi sens în care legea forţei este ecuaţia fundamentală a mecanicii newtoniene cu deosebirea importantă că este o ecuaţie de undă pentru $\Psi$ .

Odată ce energia potenţială este cunoscută , se poate rezolva ecuaţia Schrödinger pentru funcţia de undă $\Psi$ a particulei, a cărei densitate de probabilitate $\mid\Psi\mid^{2}$ se poate determina pentru $x,y,z,t$ . În multe situaţii, energia potenţială a unei particule nu depinde explicit de timp; forţele care acţionează asupra ei se schimbă în funcţie numai de posiţia particulei. În aceste condiţii, ecuaţia Schrödinger se poate simplifica eliminînd tot ce se referă la $t$ . Să notăm că se poate scrie funcţia de undă unidimensională a unei particule libere în forma

$\displaystyle\Psi(x,t)$	$\displaystyle=$	$\displaystyle Ae^{(-i/\hbar)(Et-px)}$	(4)
	$\displaystyle=$	$\displaystyle Ae^{-(iE/\hbar)t}e^{(ip/\hbar)x}$
	$\displaystyle=$	$\displaystyle\psi(x)e^{-(iE/\hbar)t}~.$

$\Psi(x,t)$ este produsul între o funcţie dependentă de timp $e^{-(iE/\hbar)t}$ şi una staţionară , dependentă numai de poziţie $\psi(x)$ .

În cazul general însă , ecuaţia Schrödinger pentru o stare staţionară se poate rezolva numai pentru anumite valori ale energiei E. Nu este vorba de dificultăţi matematice, ci de un aspect fundamental. “A rezolva” ecuaţia Schrödinger pentru un sistem dat înseamnă a obţine o funcţie de undă $\psi$ care nu numai că satisface ecuaţia şi condiţiile de frontieră impuse, ci este o funcţie de undă acceptabilă , respectiv, funcţia şi derivata sa să fie continue, finite şi univoce. Astfel, cuantizarea energiei apare în mecanica ondulatorie ca un element teoretic natural, iar în practică ca un fenomen universal, caracteristic tuturor sistemelor microscopice stabile .

Ecuaţia Schrödinger pentru atomul de hidrogen

În continuare, vom aplica ecuaţia Schrödinger atomului de hidrogen, despre care se ştia pe baza experimentelor Rutherford că este format dintr-un proton, particulă cu sarcina electrică + $e$ şi un electron de sarcină - $e$ şi care fiind de 1836 de ori mai uşor decît protonul este cu mult mai mobil.

Dacă interacţiunea între două particule este de tipul $u(r)=u(\mid\vec{r}_{1}-\vec{r}_{2}\mid)$ , problema de mişcare se reduce atît clasic cît şi cuantic la mişcarea unei singure particule în cîmpul de simetrie sferică . Într-adevăr Lagrangeanul:

L=\frac{1}{2}m_{1}\dot{\vec{r}_{1}^{2}}+\frac{1}{2}m_{2}\dot{\vec{r}_{2}^{2}}-u(\mid\vec{r}_{1}-\vec{r}_{2}\mid)

(5)

se transformă folosind:

\vec{r}=\vec{r}_{1}-\vec{r}_{2}

(6)

şi

\vec{R}=\frac{m_{1}\vec{r}_{1}+m_{2}\vec{r}_{2}}{m_{1}+m_{2}}~,

(7)

în Lagrangeanul:

L=\frac{1}{2}M\dot{\vec{R}^{2}}+\frac{1}{2}\mu\dot{\vec{r}^{2}}-u(r)~,

(8)

unde

M=m_{1}+m_{2}

(9)

şi

\mu=\frac{m_{1}m_{2}}{m_{1}+m_{2}}~.

(10)

Pe de altă parte, introducerea impulsului se face cu formulele Lagrange

\vec{P}=\frac{\partial L}{\partial\dot{\vec{R}}}=M\dot{\vec{R}}

(11)

şi

\vec{p}=\frac{\partial L}{\partial\dot{\vec{r}}}=m\dot{\vec{r}}~,

(12)

ceea ce permite scrierea funcţiei Hamilton clasice

H=\frac{P^{2}}{2M}+\frac{p^{2}}{2m}+u(r)~.

(13)

Astfel, se poate obţine operatorul hamiltonian pentru problema corespunzătoare cuantică cu comutatori de tipul

[P_{i},P_{k}]=-i\hbar\delta_{ik}

(14)

şi

[p_{i},p_{k}]=-i\hbar\delta_{ik}~.

(15)

Aceşti comutatori implică un operator Hamiltonian de forma

\hat{H}=-\frac{\hbar^{2}}{2M}\nabla_{R}^{2}-\frac{\hbar^{2}}{2m}\nabla_{r}^{2}+u(r)~,

(16)

care este fundamental pentru studiul atomului de hidrogen cu ajutorul ecuaţiei Schrödinger în forma staţionară

\hat{H}\psi=E\psi~,

(17)

ceea ce presupune că nu se iau în considerare efecte relativiste (viteze apropriate de cele ale luminii în vid).

Energia potenţială $u(r)$ este cea electrostatică

u=-\frac{e^{2}}{4\pi\epsilon_{0}r}

(18)

Există două posibilităţi: prima, de a exprima $u$ în funcţie de coordonatele carteziene $x,y,z$ substituind $r$ prin $\sqrt{x^{2}+y^{2}+z^{2}}$ , a doua, de a exprima ecuaţia Schrödinger în funcţie de coordonatele polare sferice $r,\theta,\phi$ . În virtutea simetriei sferice a situaţiei fizice, vom trata ultimul caz pentru că problema matematică se simplifică considerabil.

Prin urmare, în coordonate polare sferice, ecuaţia Schrödinger este

\frac{1}{r^{2}}\frac{\partial}{\partial r}\left(r^{2}\frac{\partial\psi}{\partial r}\right)+\frac{1}{r^{2}\sin\theta}\frac{\partial}{\partial\theta}\left(\sin\theta\frac{\partial\psi}{\partial\theta}\right)+\frac{1}{r^{2}\sin^{2}\theta}\frac{\partial^{2}\psi}{\partial\phi^{2}}+\frac{2m}{\hbar^{2}}(E-u)\psi=0

(19)

Substituind (18) şi multiplicînd toată ecuaţia cu $r^{2}\sin^{2}\theta$ , se obţine

\sin^{2}\theta\frac{\partial}{\partial r}\left(r^{2}\frac{\partial\psi}{\partial r}\right)+\sin\theta\frac{\partial}{\partial\theta}\left(\sin\theta\frac{\partial\psi}{\partial\theta}\right)+\frac{\partial^{2}\psi}{\partial\phi^{2}}+\frac{2mr^{2}\sin^{2}\theta}{\hbar^{2}}\left(\frac{e^{2}}{4\pi\epsilon_{0}r}+E\right)\psi=0~.

(20)

Această ecuaţie este ecuaţia diferenţială cu derivate parţiale pentru funcţia de undă $\psi(r,\theta,\phi)$ a electronului în atomul de hidrogen. Împreună cu diferitele condiţii pe care $\psi(r,\theta,\phi)$ trebuie să le îndeplinească [de exemplu, $\psi(r,\theta,\phi)$ trebuie să aibă o valoare unică pentru fiecare punct spaţial ( $r,\theta,\phi$ )], această ecuaţie specifică de manieră completă comportamentul electronului hidrogenic. Pentru a vedea care este acest comportament, vom rezolva ec. 20 pentru $\psi(r,\theta,\phi)$ şi vom interpreta rezultatele obţinute.

Separarea de variabile în coordonate sferice

Ceea ce este cu adevărat util în scrierea ecuaţiei Schrödinger în coordonate sferice pentru atomul de hidrogen constă în faptul că astfel se poate realiza uşor separarea în trei ecuaţii independente, fiecare unidimensională . Procedeul de separare este de a căuta soluţiile pentru care funcţia de undă $\psi(r,\theta,\phi)$ are forma unui produs de trei funcţii, fiecare într-una din cele trei variabile sferice: $R(r)$ , care depinde numai de $r$ ; $\Theta(\theta)$ care depinde numai de $\theta$ ; şi $\Phi(\phi)$ care depinde numai de $\phi$ şi este practic analog separării ecuaţiei Laplace. Deci

\psi(r,\theta,\phi)=R(r)\Theta(\theta)\Phi(\phi)~.

(21)

Funcţia $R(r)$ descrie variaţia funcţiei de undă $\psi$ a electronului de-a lungul razei vectoare dinspre nucleu, cu $\theta$ şi $\phi$ constante. Variaţia lui $\psi$ cu unghiul zenital $\theta$ de-a lungul unui meridian al unei sfere centrată în nucleu este descrisă numai de către funcţia $\Theta(\theta)$ pentru $r$ şi $\phi$ constante. În sfîrşit, funcţia $\Phi(\phi)$ descrie cum variază $\psi$ cu unghiul azimutal $\phi$ de-a lungul unei paralele a unei sfere centrată în nucleu, în condiţiile în care $r$ şi $\theta$ sunt menţinute constante.

Folosind $\psi=R\Theta\Phi$ , vedem că

\frac{\partial\psi}{\partial r}=\Theta\Phi\frac{dR}{dr}~,

(22)

\frac{\partial\psi}{\partial\theta}=R\Phi\frac{d\Theta}{d\theta}~,

(23)

\frac{\partial\psi}{\partial\phi}=R\Theta\frac{d\Phi}{d\phi}~.

(24)

Evident, acelaşi tip de formule se menţine pentru derivatele de ordin superior nemixte. Subtituindu-le în ec. 20, după împărţirea cu $R\Theta\Phi$ se obţine

\frac{\sin^{2}\theta}{R}\frac{d}{dr}\left(r^{2}\frac{dR}{dr}\right)+\frac{\sin\theta}{\Theta}\frac{d}{d\theta}\left(\sin\theta\frac{d\Theta}{d\theta}\right)+\frac{1}{\Phi}\frac{d^{2}\Phi}{d\phi^{2}}+\frac{2mr^{2}\sin^{2}\theta}{\hbar^{2}}\left(\frac{e^{2}}{4\pi\epsilon_{0}r}+E\right)=0~.

(25)

Al treilea termen al acestei ecuaţii este funcţie numai de unghiul $\phi$ , în timp ce ceilalţi doi sunt funcţii de $r$ şi $\theta$ . Rescriem ecuaţia anterioară în forma

\frac{\sin^{2}\theta}{R}\frac{\partial}{\partial r}\left(r^{2}\frac{\partial R}{\partial r}\right)+\frac{\sin\theta}{\Theta}\frac{\partial}{\partial\theta}\left(\sin\theta\frac{\partial\Theta}{\partial\theta}\right)+\frac{2mr^{2}\sin^{2}\theta}{\hbar^{2}}\left(\frac{e^{2}}{4\pi\epsilon_{0}r}+E\right)=-\frac{1}{\Phi}\frac{\partial^{2}\Phi}{\partial\phi^{2}}~.

(26)

Această ecuaţie poate fi corectă numai dacă cei doi membri sunt egali cu aceeaşi constantă , pentru că sunt funcţii de variabile diferite. Este convenabil să notăm această constantă cu $m_{l}^{2}$ . Ecuaţia diferenţială pentru funcţia $\Phi$ este

-\frac{1}{\Phi}\frac{\partial^{2}\Phi}{\partial\phi^{2}}=m_{l}^{2}~.

(27)

Dacă se subtituie $m_{l}^{2}$ în partea dreaptă a ec. 26 şi se divide ecuaţia rezultantă cu $\sin^{2}\theta$ , după o regrupare a termenilor, se obţine

\frac{1}{R}\frac{d}{dr}\left(r^{2}\frac{dR}{dr}\right)+\frac{2mr^{2}}{\hbar^{2}}\left(\frac{e^{2}}{4\pi\epsilon_{0}r}+E\right)=\frac{m_{l}^{2}}{\sin^{2}\theta}-\frac{1}{\Theta\sin\theta}\frac{d}{d\theta}\left(\sin\theta\frac{d\Theta}{d\theta}\right)~.

(28)

Încă odată se prezintă o ecuaţie în care apar variabile diferite în fiecare membru, ceea ce obligă la egalarea ambilor cu aceeaşi constantă . Din motive care se vor vedea mai tîrziu, vom nota această constantă prin $l(l+1)$ . Ecuaţiile pentru funcţiile $\Theta(\theta)$ şi $R(r)$ sunt

\frac{m_{l}^{2}}{\sin^{2}\theta}-\frac{1}{\Theta\sin\theta}\frac{d}{d\theta}\left(sin\theta\frac{d\Theta}{d\theta}\right)=l(l+1)

(29)

şi

\frac{1}{R}\frac{d}{dr}\left(r^{2}\frac{dR}{dr}\right)+\frac{2mr^{2}}{\hbar^{2}}\left(\frac{e^{2}}{4\pi\epsilon_{0}r}+E\right)=l(l+1)~.

(30)

Ecuaţiile 27, 29 şi 30 se scriu în mod normal în forma

\frac{d^{2}\Phi}{d\phi^{2}}+m_{l}^{2}\Phi=0~,

(31)

\frac{1}{\sin\theta}\frac{d}{d\theta}\left(\sin\theta\frac{d\Theta}{d\theta}\right)+\left[l(l+1)-\frac{m_{l}^{2}}{\sin^{2}\theta}\right]\Theta=0~,

(32)

\frac{1}{r^{2}}\frac{d}{dr}\left(r^{2}\frac{dR}{dr}\right)+\left[\frac{2m}{\hbar^{2}}\left(\frac{e^{2}}{4\pi\epsilon_{0}r}+E\right)-\frac{l(l+1)}{r^{2}}\right]R=0~.

(33)

Fiecare dintre aceste ecuaţii este o ecuaţie diferenţială ordinară pentru o funcţie de o singură variabilă . În felul acesta s-a reuşit simplificarea ecuaţiei Schrödinger pentru atomul de hidrogen care, iniţial, era o ecuaţie diferenţială parţială pentru o funcţie $\psi$ de trei variabile.

Interpretarea constantelor de separare: numere cuantice

Soluţia pentru partea azimutală

Ec. 31 se rezolvă uşor pentru a găsi următoarea soluţie

\Phi(\phi)=A_{\phi}e^{im_{l}\phi}~,

(34)

unde $A_{\phi}$ este constanta de integrare. Una dintre condiţiile stabilite mai înainte pe care trebuie să le îndeplinească o funcţie de undă (şi prin urmare deasemenea $\Phi$ , care este o componentă a funcţiei complete $\psi$ ) este să aibă o valoare unică pentru fiecare punct din spaţiu fără excepţie. De exemplu, se observă că $\phi$ şi $\phi+2\pi$ se identifică în acelaşi plan meridian. De aceea, trebuie ca $\Phi(\phi)=\Phi(\phi+2\pi)$ , adică $Ae^{im_{l}\phi}=Ae^{im_{l}(\phi+2\pi)}$ . Aceasta se poate îndeplini numai cînd $m_{l}$ este 0 sau un număr întreg pozitiv sau negativ $(\pm 1,\pm 2,\pm 3,...)$ . Acest număr $m_{l}$ se cunoaşte ca numărul cuantic magnetic al atomului de hidrogen şi este relaţionat cu direcţia momentului cinetic $L$ pentru că s-a putut fi asociat cu efectele cîmpurilor magnetice axiale asupra electronului. Numărul cuantic magnetic $m_{l}$ este determinat de către numărul cuantic orbital $l$ , care la rîndul său determină modulul momentului cinetic al electronului.

Interpretarea numărului cuantic orbital $l$ nu este nici ea fără unele probleme. Să examinăm ec. 33, care corespunde părţii radiale $R(r)$ a funcţiei de undă $\psi$ . Această ecuaţie este relaţionată numai cu aspectul radial al mişcării electronilor, adică , cu apropierea şi depărtarea de nucleu (pentru elipse); totuşi, este prezentă şi energia totală a electronului $E$ . Această energie include energia cinetică a electronului în mişcare orbitală care nu are nimic de-a face cu mişcarea radială . Această contradicţie se poate elimina cu următorul raţionament: energia cinetică $T$ a electronului are două părţi: $T_{radial}$ datorată mişcării de apropiere şi depărtare de nucleu, şi $T_{orbital}$ datorată mişcării în jurul nucleului. Energia potenţială $V$ a electronului este energia electrostatică . Prin urmare, energia sa totală este

E=T_{radial}+T_{orbital}-\frac{e^{2}}{4\pi\epsilon_{0}r}~.

(35)

Substituind această expresie a lui $E$ în ec. 33 obţinem, după o regrupare a termenilor,

\frac{1}{r^{2}}\frac{d}{dr}\left(r^{2}\frac{dR}{dr}\right)+\frac{2m}{\hbar^{2}}\left[T_{radial}+T_{orbital}-\frac{\hbar^{2}l(l+1)}{2mr^{2}}\right]R=0~.

(36)

Dacă ultimii doi termeni din paranteze se anulează între ei, obţinem o ecuaţie diferenţială pentru mişcarea pur radială . Impunem deci condiţia

T_{orbital}=\frac{\hbar^{2}l(l+1)}{2mr^{2}}~.

(37)

Energia cinetică orbitală a electronului este însă

T_{orbital}=\frac{1}{2}mv_{orbital}^{2}

(38)

şi cum momentul cinetic $L$ al electronului este

L=mv_{orbital}r~,

(39)

putem exprima energia cinetică orbitală în forma

T_{orbital}=\frac{L^{2}}{2mr^{2}}

(40)

De aceea avem

\frac{L^{2}}{2mr^{2}}=\frac{\hbar^{2}l(l+1)}{2mr^{2}}

(41)

şi deci

L=\sqrt{l(l+1)}\hbar~.

(42)

Interpretarea acestui rezultat este că , întrucît numărul cuantic orbital $l$ este limitat la valorile $l=0,1,2,...,(n-1)$ , electronul poate avea numai momentele cinetice $L$ care se specifică prin intermediul ec. 42. Ca şi în cazul energiei totale $E$ , momentul cinetic se conservă şi este cuantizat, iar unitatea sa naturală de măsură în mecanica cuantică este $\hbar=h/2\pi=1.054\times 10^{-34}$ J.s.

În mişcarea planetară macroscopică , numărul cuantic care descrie momentul unghiular este atît de mare că separarea în stări discrete ale momentului cinetic nu se poate observa experimental. De exemplu, un electron al cărui număr cuantic orbital este 2, are un moment cinetic $L=2.6\times 10^{-34}$ J.s., în timp ce momentul cinetic al planetei noastre este $2.7\times 10^{40}$ J.s.!

Se obişnuieşte să se noteze stările de moment cinetic cu litera $s$ pentru $l=0$ , cu $p$ pentru $l=1$ , $d$ pentru $l=2$ , etc. Acest cod alfabetic provine din clasificarea empirică a spectrelor în aşa numitele serii principală , difuză şi fundamentală , care este anterioară mecanicii cuantice.

Combinarea numărului cuantic total cu litera corespunzătoare momentului cinetic este o altă notaţie frecvent folosită pentru stările atomice. De exemplu, o stare în care $n=2$ , $l=0$ este o stare $2s$ , iar una în care $n=4$ , $l=2$ este o stare $4d$ .

Pe de altă parte, pentru interpretarea numărului cuantic magnetic, vom ţine cont că la fel ca pentru impulsul lineal, momentul cinetic este un vector şi deci pentru al descrie se necesită specificarea direcţiei, sensului şi modulului său. Vectorul $L$ este perpendicular planului în care are loc mişcarea de rotaţie şi direcţia şi sensul său sunt date de regula mîinii drepte (de produs vectorial): degetul mare are direcţia şi sensul lui $L$ cînd celelalte patru degete sunt în direcţia de rotaţie.

Dar ce semnificaţie se poate da unei direcţii şi sens în spaţiul limitat al unui atom de hidrogen ? Răspunsul este simplu dacă ne gîndim că un electron care girează în jurul unui nucleu reprezintă un circuit minuscul, care ca dipol magnetic prezintă un cîmp magnetic corespunzător. În consecinţă , un electron atomic cu moment cinetic interacţionează cu un cîmp magnetic extern $B$ . Numărul cuantic magnetic $m_{l}$ specifică direcţia lui $L$ , determinată de componenta lui $L$ în direcţia cîmpului. Acest fenomen se cunoaşte în mod comun drept cuantizare spaţială .

Dacă alegem direcţia cîmpului magnetic ca axă $z$ , componenta lui $L$ în această direcţie este

L_{z}=m_{l}\hbar~.

(43)

Valorile posibile ale lui $m_{l}$ pentru o valoare dată a lui $l$ , merg de la $+l$ pînă la $-l$ , trecînd prin 0, astfel că orientările posibile ale vectorului moment cinetic $L$ într-un cîmp magnetic sunt $2l+1$ . Cînd $l=0$ , $L_{z}$ poate avea numai valoarea zero; cînd $l=1$ , $L_{z}$ poate fi $\hbar$ , 0, sau $-\hbar$ ; cînd $l=2$ , $L_{z}$ ia numai una dintre valorile $2\hbar$ , $\hbar$ , 0, $-\hbar$ , sau $-2\hbar$ , şi aşa mai departe. Menţionăm că $L$ nu poate fi exact alineat (paralel sau antiparalel) cu $B$ , pentru că $L_{z}$ este întotdeauna mai mic decît modulul $\sqrt{l(l+1)}\hbar$ momentului unghiular total.

Cuantizarea spaţială a momentului cinetic orbital al atomului de hidrogen se arată în fig. 6.1.

[Uncaptioned image]

Fig. 6.1: Cuantizarea spaţială a momentului cinetic pentru stări $l=2$ , $L=\sqrt{6}\hbar$ .

Trebuie să considerăm electronul caracterizat de către un anumit $m_{l}$ ca avînd o orientare determinată a momentului său cinetic $L$ faţă de un cîmp magnetic extern în cazul în care acesta se aplică .

În absenţa cîmpului magnetic extern, direcţia axei $z$ este complet arbitrară . De aceea, componenta lui $L$ în orice direcţie pe care o alegem este $m_{l}\hbar$ ; cîmpul magnetic extern oferă o direcţie de referinţă privilegiată din punct de vedere experimental.

Dece este cuantizată numai componenta lui $L$ ? Răspunsul se relaţionează cu faptul că $L$ nu poate fi direcţionat de manieră arbitrară ; întotdeauna descrie un con centrat pe axa de cuantizare în aşa fel încît proiecţia sa $L_{z}$ este $m_{l}\hbar$ . Motivul pentru care se produce acest fenomen este principiul de incertitudine: dacă $L$ ar fi fix în spaţiu, în aşa fel încît $L_{x}$ , $L_{y}$ şi $L_{z}$ ar avea valori bine definite, electronul ar fi confinat într-un plan bine definit. De exemplu, dacă $L$ ar fi fixat de-a lungul direcţiei $z$ , electronul ar avea tendinţa de a se menţine în planul $xy$ (fig. 6.2a).

[Uncaptioned image]

Fig. 6.2: Principiul de incertitudine interzice o direcţie fixă în spaţiu a momentului cinetic.

Acest lucru poate să aibă loc numai în situaţia în care componenta $p_{z}$ a impulsului electronului în direcţia $z$ este infinit de incertă , ceea ce desigur este imposibil dacă face parte din atomul de hidrogen. Totuşi, cum în realitate numai o componentă $L_{z}$ a lui $L$ împreună cu $L^{2}$ au valori definite şi $\mid L\mid>\mid L_{z}\mid$ , electronul nu este limitat la un plan unic (fig. 6.2b), iar dacă ar fi aşa, ar exista o incertitudine în coordonata $z$ a electronului. Direcţia lui $L$ se schimbă în mod constant (fig. 6.3), astfel că valorile medii ale lui $L_{x}$ şi $L_{y}$ sunt 0, deşi $L_{z}$ are întotdeauna valoarea $m_{l}\hbar$ .

[Uncaptioned image]

Fig. 6.3: Vectorul moment cinetic prezintă o precesie constantă în jurul axei $z$ .

Soluţia pentru $\Phi$ trebuie să satisfacă deasemenea condiţia de normalizare, care este dată de către ec. 2. Deci pentru $\Phi$ avem

\int_{0}^{2\pi}\mid\Phi\mid^{2}d\phi=1

(44)

şi substituind $\Phi$ se obţine

\int_{0}^{2\pi}A_{\phi}^{2}d\phi=1~.

(45)

Astfel $A_{\phi}=1/\sqrt{2\pi}$ şi deci $\Phi$ normalizată este dată de

\Phi(\phi)=\frac{1}{\sqrt{2\pi}}e^{im_{l}\phi}~.

(46)

Soluţia pentru partea polară

Ecuaţia diferenţială pentru partea polară $\Theta(\theta)$ are o soluţie mai complicată fiind dată de polinoamele Legendre asociate

P_{l}^{m_{l}}(x)=(-1)^{m_{l}}(1-x^{2})^{m_{l}/2}\frac{d^{m_{l}}}{dx^{m_{l}}}P_{l}(x)=(-1)^{m_{l}}\frac{(1-x^{2})^{m_{l}/2}}{2^{l}l!}\frac{d^{m_{l}+l}}{dx^{{m_{l}+l}}}(x^{2}-1)^{l}~.

(47)

Aceste funcţii satisfac următoarea relaţie de ortogonalitate

\int_{-1}^{1}[P_{l}^{m_{l}}(cos\theta)]^{2}dcos\theta=\frac{2}{2l+1}\frac{(l+m_{l})!}{(l-m_{l})!}~.

(48)

În cazul mecanicii cuantice, $\Theta(\theta)$ este dată de polinoamele Legendre normalizate, respectiv, dacă

\Theta(\theta)=A_{\theta}P_{l}^{m_{l}}(cos\theta)~,

(49)

atunci condiţia de normalizare este dată de

\int_{-1}^{1}A_{\theta}^{2}[P_{l}^{m_{l}}(cos\theta)]^{2}dcos\theta=1~.

(50)

Prin urmare constanta de normalizare pentru partea polară este

A_{\theta}=\sqrt{\frac{2l+1}{2}\frac{(l-m_{l})!}{(l+m_{l})!}}

(51)

şi prin urmare, funcţia $\Theta(\theta)$ deja normalizată este

\Theta(\theta)=\sqrt{\frac{2l+1}{2}\frac{(l-m_{l})!}{(l+m_{l})!}}P_{l}^{m_{l}}(cos\theta)

(52)

Pentru obiectivele noastre, cea mai importantă proprietate a acestor funcţii este că , aşa cum s-a menţionat deja, există numai cînd constanta $l$ este un număr întreg egal sau mai mare decît $\mid m_{l}\mid$ , care este valoarea absolută a lui $m_{l}$ . Această condiţie se poate scrie sub forma setului de valori disponibile pentru $m_{l}$

m_{l}=0,\pm 1,\pm 2,...,\pm l~.

(53)

Unificarea părţilor azimutală şi polară : armonicele sferice

Soluţiile pentru părţile azimutală şi polară se pot uni pentru a forma armonicele sferice, care depind de $\phi$ şi $\theta$ şi contribuie la simplificarea manipulărilor algebrice ale funcţiei de undă completă $\psi(r,\theta,\phi)$ . Armonicele sferice se introduc în felul următor:

Y_{l}^{m_{l}}(\theta,\phi)=(-1)^{m_{l}}\sqrt{\frac{2l+1}{4\pi}\frac{(l-m_{l})!}{(l+m_{l})!}}P_{l}^{m_{l}}(cos\theta)e^{im_{l}\phi}~.

(54)

Factorul suplimentar $(-1)^{m_{l}}$ nu produce nici o problemă pentru că ec. Schrödinger este lineară şi homogenă şi este convenabil pentru studiul del momentului cinetic. Se cunoaşte ca factorul de fază Condon-Shortley, efectul său fiind de a introduce o alternanţă a semnelor $\pm$ .

Soluţia pentru partea radială

Soluţia pentru partea radială $R(r)$ a funcţiei de undă $\psi$ a atomului de hidrogen este ceva mai complicată şi aici este unde apar diferenţe mai mari faţă de ecuaţia Laplace în electrostatică . Rezultatul final se exprimă în funcţie de polinoamele asociate Laguerre (Schrödinger 1926). Ecuaţia radială se poate rezolva în formă analitică exactă numai cînd E este pozitiv sau pentru una din următoarele valori negative $E_{n}$ (în care caz electronul este legat atomului)

E_{n}=-\frac{me^{4}}{32\pi^{2}\epsilon_{0}^{2}\hbar^{2}}\left(\frac{1}{n^{2}}\right)~,

(55)

unde $n$ este un număr întreg numit numărul cuantic principal şi descrie cuantizarea energiei electronului în atomul de hidrogen. Aceast spectru discret a fost obţinut pentru prima dată de către Bohr cu metode empirice de cuantizare în 1913 şi apoi de către Pauli şi respectiv Schrödinger în 1926.

O altă condiţie care trebuie să fie satisfăcută pentru a rezolva ecuaţia radială este ca $n$ să fie întotdeauna mai mare decît $l$ . Valoarea sa minimă este $l+1$ . Invers, condiţia asupra lui $l$ este

l=0,1,2,...,(n-1)

(56)

Ecuaţia radială se poate scrie în forma

r^{2}\frac{d^{2}R}{dr^{2}}+2r\frac{dR}{dr}+\left[\frac{2mE}{\hbar^{2}}r^{2}+\frac{2me^{2}}{4\pi\epsilon_{0}\hbar^{2}}r-l(l+1)\right]R=0~,

(57)

După împărţirea cu $r^{2}$ , se foloseşte substituţia $\chi(r)=rR$ pentru a elimina termenul în $\frac{dR}{dr}$ şi a obţine forma standard a ec. Schrödinger radiale cu potenţial efectiv $U(r)=-{\rm const}/r+l(l+1)/r^{2}$ (potenţial electrostatic plus barieră centrifugală ). Această procedură se aplică numai pentru a discuta o nouă condiţie obligatorie de frontieră , obţinerea spectrului fiind prin intermediul ecuaţiei pentru $R$ . Diferenţa între o ec. Schrödinger radială şi una în toată linia reală este că o condiţie de frontieră suplimentară trebuie impusă în origine ( $r=0$ ). Potenţialul coulombian aparţine unei clase de potenţiale care se numesc slab singulare, pentru care ${\rm lim}_{r\rightarrow 0}=U(r)r^{2}=0$ . Se încearcă soluţii de tipul $\chi\propto r^{\nu}$ , ceea ce implică $\nu(\nu-1)=l(l+1)$ cu soluţiile $\nu_{1}=l+1$ şi $\nu_{2}=-l$ , exact ca în cazul electrostaticii. Soluţia negativă se elimină în cazul $l\neq 0$ pentru că duce la divergenţa integralei de normalizare şi deasemenea nu respectă normalizarea la funcţia delta în cazul spectrului continuu, iar cazul $\nu_{2}=0$ se elimină din condiţia de finitudine a energiei cinetice medii.Concluzia finală este că $\chi(0)=0$ pentru orice $l$ .

Revenind la analiza ecuaţiei pentru funcţia radială $R$ , se pune mai întîi problema adimensionalizării ecuaţiei. Aceasta se face observînd că se poate forma o singură scală de spaţiu şi timp din combinaţii ale celor trei constante fizice care intră în această problemă respectiv $e^{2}$ , $m$ şi $\hbar$ . Acestea sunt raza Bohr $a_{0}=\hbar^{2}/me^{2}=0.529\cdot 10^{-8}$ cm. şi $t_{0}=\hbar^{3}/me^{4}=0.24210^{-16}$ sec., care se numesc unităţi atomice. Folosind aceste unităţi obţinem

\frac{d^{2}R}{dr^{2}}+\frac{2}{r}\frac{dR}{dr}+\left[2E+\frac{2}{r}-\frac{l(l+1)}{r^{2}}\right]R=0~,

(58)

unde ne interesează spectrul discret ( $E<0$ ). Cu notaţiile $n=1/\sqrt{-E}$ şi $\rho=2r/n$ se ajunge la:

\frac{d^{2}R}{d\rho^{2}}+\frac{2}{\rho}\frac{dR}{d\rho}+\left[\frac{n}{\rho}-\frac{1}{4}-\frac{l(l+1)}{\rho^{2}}\right]R=0~.

(59)

Pentru $\rho\rightarrow\infty$ , ecuaţia se reduce la $\frac{d^{2}R}{d\rho^{2}}=\frac{R}{4}$ cu soluţii $R\propto e^{\pm\rho/2}$ . Se acceptă pe baza condiţiei de normalizare numai exponenţiala atenuată . Pe de altă parte asimptotica de zero, aşa cum am comentat deja, este $R\propto\rho^{l}$ . Prin urmare, putem substitui $R$ printr-un produs de trei funcţii radiale $R=\rho^{l}e^{-\rho/2}F(\rho)$ , dintre care primele două sunt părţile asimptotice, iar a treia este funcţia radială în regiunea intermediară , care ne interesează cel mai mult pentru că ne dă spectrul energetic. Ecuaţia pentru $F$ este

\rho\frac{d^{2}F}{d\rho^{2}}+(2l+2-\rho)\frac{dF}{d\rho}+(n-l-1)F=0~.

(60)

care este un caz particular de ecuaţie hipergeometrică confluentă în care cei doi parametri ‘hiper’geometrici depind de $n,l$ şi care se poate identifica cu ecuaţia pentru polinoamele Laguerre asociate $L_{n+l}^{2l+1}(\rho)$ în fizica matematică . Astfel, forma normalizată a lui $R$ este:

R_{nl}(r)=-\frac{2}{n^{2}}\sqrt{\frac{(n-l-1)!}{2n[(n+l)!]^{3}}}e^{-\rho/2}\rho^{l}L_{n+l}^{2l+1}(\rho)~,

(61)

unde s-a folosit condiţia de normalizare a polinoamelor Laguerre:

\int_{0}^{\infty}e^{-\rho}\rho^{2l}[L_{n+l}^{2l+1}(\rho)]^{2}\rho^{2}d\rho=\frac{2n[(n+l)!]^{3}}{(n-l-1)!}~.

(62)

Avem deci soluţiile fiecăreia dintre ecuaţiile care depind numai de o singură variabilă şi prin urmare putem construi funcţia de undă pentru fiecare stare electronică în atomul de hidrogen, respectiv dacă $\psi(r,\theta,\phi)=R(r)\Theta(\theta)\Phi(\phi)$ , atunci funcţia de undă completă este

\psi(r,\theta,\phi)={\cal N}_{H}(\alpha r)^{l}e^{-\alpha r/2}L_{n+l}^{2l+1}(\alpha r)P_{l}^{m_{l}}(cos\theta)e^{im_{l}\phi}~,

(63)

unde ${\cal N}_{H}=-\frac{2}{n^{2}}\sqrt{\frac{2l+1}{4\pi}\frac{(l-m_{l})!}{(l+m_{l})!}\frac{(n-l-1)!}{[(n+l)!]^{3}}}$ şi $\alpha=2/na_{0}$ .

Utilizînd armonicele sferice, soluţia se scrie în felul următor

\psi(r,\theta,\phi)=-\frac{2}{n^{2}}\sqrt{\frac{(n-l-1)!}{[(n+l)!]^{3}}}(\alpha r)^{l}e^{-\alpha r/2}L_{n+l}^{2l+1}(\alpha r)Y_{l}^{m_{l}}(\theta,\phi)~.

(64)

Această formulă se poate considera rezultatul matematic final pentru soluţia ec. Schrödinger în cazul atomului de hidrogen pentru oricare stare staţionară a electronului său. Într-adevăr, se pot vedea în mod explicit atît dependenţa asimptotică cît şi cele două seturi ortogonale complete, polinoamele Laguerre asociate şi respectiv armonicele sferice, corespunzătoare acestei ecuaţii lineare cu derivate parţiale de ordinul doi. Coordonatele parabolice [ $\xi=r(1-\cos\theta)$ , $\eta=r(1+\cos\theta)$ , $\phi=\phi$ ], sunt un alt set de variabile în care ec. Schrödinger pentru atomul de hidrogen este uşor de separat (E. Schrödinger, Ann. Physik 80, 437, 1926; P.S. Epstein, Phys. Rev. 28, 695, 1926; I. Waller, Zf. Physik 38, 635, 1926). Soluţia finală se exprimă ca produsul unor factori de natură asimptotică, armonice azimutale şi două seturi de polinoame Laguerre asociate în $\xi$ , respectiv $\eta$ . Spectrul energetic ( $-1/n^{2}$ ) şi degenerarea ( $n^{2}$ ) evident nu se modifică.

Densitatea de probabilitate electronică

În modelul lui Bohr al atomului de hidrogen, electronul se roteşte în jurul nucleului pe traiectorii circulare sau eliptice. Dacă se realizează un experiment adecuat, s-ar putea vedea că electronul ar fi întotdeauna situat în limitele expeimentale la o distanţă faţă de nucleu $r=n^{2}a_{0}$ (unde $n$ este numărul cuantic care numerotează orbita şi $a_{0}=0.53$ $\AA$ este raza orbitei celei mai apropiate de nucleu, cunoscută ca raza Bohr) şi în planul ecuatorial $\theta=90^{o}$ , în timp ce unghiul azimutal $\phi$ poate varia în timp.

Teoria cuantică a atomului de hidrogen modifică concluziile modelului lui Bohr în două aspecte importante. În primul rînd, nu se pot da valori exacte pentru $r,\theta,\phi$ , ci numai probabilităţi relative de a găsi electronul într-o zonă infinitezimală dată a spaţiului. Această imprecizie este, desigur, o consecinţă a naturii ondulatorii a electronului. În al doilea rînd, nu se poate gîndi că electronul se mişcă în jurul nucleului în sensul convenţional clasic, pentru că densitatea de probabilitate $\mid\psi\mid^{2}$ nu depinde de timp şi poate varia considerabil în funcţie de zona infinitezimală unde se calculează .

Funcţia de undă $\psi$ a electronului în atomul de hidrogen este $\psi=R\Theta\Phi$ unde $R=R_{nl}(r)$ descrie cum se schimbă $\psi$ cu $r$ cînd numerele cuantice orbital şi total au valorile $n$ şi $l$ ; $\Theta=\Theta_{lm_{l}}(\theta)$ descrie la rîndul lui variaţia lui $\psi$ cu $\theta$ cînd numerele cuantice magnetic şi orbital au valorile $l$ şi $m_{l}$ ; în sfîrşit, $\Phi=\Phi_{m_{l}}(\phi)$ dă schimbarea lui $\psi$ cu $\phi$ cînd numărul cuantic magnetic are valoarea $m_{l}$ . Densitatea de probabilitate $\mid\psi\mid^{2}$ se poate scrie

\mid\psi\mid^{2}=\mid R\mid^{2}\mid\Theta\mid^{2}\mid\Phi\mid^{2}~.

(65)

Densitatea de probabilitate $\mid\Phi\mid^{2}$ , care măsoară posibilitatea de a găsi electronul la un unghi azimutal $\phi$ dat, este o constantă care nu depinde de $\phi$ . Prin urmare, densitatea de probabilitate electronică este simetrică faţă de axa $z$ , independent de starea cuantică “magnetică ” (atîta timp cît nu se aplică un cîmp magnetic extern), ceea ce face ca electronul să aibă aceeaşi probabilitate de a se găsi în orice direcţie azimutală . Partea radială $R$ a funcţiei de undă , spre deosebire de $\Phi$ , nu numai că variază cu $r$ , ci şi o face în mod diferit pentru fiecare combinaţie de numere cuantice $n$ şi $l$ . Fig. 6.4 arată grafice ale lui $R$ în funcţie de $r$ pentru stările $1s$ , $2s$ , şi $2p$ ale atomului de hidrogen. $R$ este maxim în centrul nucleului ( $r=0$ ) pentru toate stările $s$ , în timp ce este zero în $r=0$ pentru toate stările care au moment cinetic.

[Uncaptioned image]

Fig. 6.4: Grafice aproximative ale funcţiilor radiale $R_{1s}$ , $R_{2s}$ , $R_{2p}$ ; ( $a_{0}=0.53$ Å).

[Uncaptioned image]

Fig. 6.5: Densitatea de probabilitate de a găsi electronul atomului de hidrogen între $r$ şi $r+dr$ faţă de nucleu pentru stările $1s$ , $2s$ , $2p$ .

Densitatea de probabilitate electronică în punctul $r,\theta,\phi$ este proporţională cu $\mid\psi\mid^{2}$ , dar probabilitatea reală în elementul de volum infinitezimal $dV$ este $\mid\psi\mid^{2}dV$ . În coordonate polare sferice

dV=r^{2}\sin\theta drd\theta d\phi~,

(66)

şi cum $\Theta$ şi $\Phi$ sunt funcţii normalizate, probabilitatea numerică reală $P(r)dr$ de a găsi electronul la o distanţă faţă de nucleu cuprinsă între $r$ şi $r+dr$ este

	$\displaystyle P(r)dr$	$\displaystyle=$	$\displaystyle r^{2}\mid R\mid^{2}dr\int_{0}^{\pi}\mid\ \Theta\mid^{2}\sin\theta d\theta\int_{0}^{2\pi}\mid\ \Phi\mid^{2}d\phi$		(67)
		$\displaystyle=$	$\displaystyle r^{2}\mid R\mid^{2}dr$		(67)

$P(r)$ este reprezentată în fig. 6.5 pentru aceleaşi stări ale căror funcţii radiale $R$ apar în fig. 6.4; în principiu, curbele sunt foarte diferite. Observăm imediat că $P(r)$ nu este maximă în nucleu pentru stările $s$ , aşa cum este $R$ , avînd maximul la o distanţă finită de acesta. Valoarea cea mai probabilă a lui $r$ pentru un electron $1s$ este exact $a_{0}$ , care este raza Bohr. Totuşi, valoarea medie a lui $r$ pentru un electron $1s$ este $1.5a_{0}$ , ceea ce pare ciudat la prima vedere, pentru că nivelele de energie sunt aceleşi în mecanica cuantică şi în modelul lui Bohr. Această aparentă discrepanţă se elimină dacă se ţine cont de faptul că energia electronului depinde de $1/r$ şi nu direct de $r$ , iar valoarea medie a lui $1/r$ pentru un electron $1s$ este exact $1/a_{0}$ .

Funcţia $\Theta$ variază cu unghiul polar $\theta$ pentru toate numerele cuantice $l$ şi $m_{l}$ , excepţie făcînd $l=m_{l}=0$ , care sunt stări $s$ . Densitatea de probabilitate $\mid\ \Theta\mid^{2}$ pentru o stare $s$ este o constantă (1/2), ceea ce înseamnă că , întrucît $\mid\Phi\mid^{2}$ este deasemenea constantă , densitatea de probabilitate electronică $\mid\psi\mid^{2}$ are aceeaşi valoare pentru o valoare a lui $r$ dată , în toate direcţiile. În alte stări, electronii au un comportament unghiular care uneori ajunge să fie foarte complicat. Aceasta se poate vedea în fig.6.5, unde se arată densităţile de probabilitate electronică pentru diferite stări atomice în funcţie de $r$ şi $\theta$ . (Termenul care se reprezintă este $\mid\psi\mid^{2}$ şi nu $\mid\psi\mid^{2}dV$ ). Deoarece $\mid\psi\mid^{2}$ este independent de $\phi$ , o reprezentare tridimensională a lui $\mid\psi\mid^{2}$ se obţine prin rotaţia unei reprezentări particulare în jurul unei axe verticale, ceea ce poate arăta că densităţile de probabilitate pentru stările $s$ au simetrie sferică , în timp ce toate celelalte nu o posedă . Se obţin în acest fel loburi mai mult sau mai puţin pronunţate, care au forme caracteristice pentru fiecare stare în parte şi care în chimie joacă un rol important în determinarea modului în care interacţionează atomii în interiorul moleculelor.

6N. Notă:

1. E. Schrödinger a obţinut premiul Nobel în 1933 (împreună cu Dirac) pentru “descoperirea de noi forme productive ale teoriei atomice”. Schrödinger a scris o remarcabilă serie de patru articole intitulată “Quantisierung als Eigenwertproblem” [“Cuantizarea ca problemă de autovalori”] (I-IV, primite la redacţia revistei Annalen der Physik în 27 Ianuarie, 23 Februarie, 10 Mai şi 21 Iunie 1926).

6P. Probleme

Problema 6.1 - Să se obţină formulele pentru orbitele stabile şi pentru nivelele de energie ale electronului în atomul de hidrogen folosind numai argumente bazate pe lungimea de undă de Broglie asociatăelectronului şi valoarea ‘empirică ’ $5.3\cdot 10^{-11}$ m pentru raza Bohr.

Soluţie: Lungimea de undă a electronului este dată de $\lambda=\frac{h}{mv}$ în timp ce dacă egalăm forţa electrică cu forţa centripetă , respectiv $\frac{mv^{2}}{r}=\frac{1}{4\pi\epsilon_{0}}\frac{e^{2}}{r^{2}}$ obţinem că viteza electronului este dată de $v=\frac{e}{\sqrt{4\pi\epsilon_{0}mr}}~.$ În aceste condiţii, lungimea de undă a electronului este $\lambda=\frac{h}{e}\sqrt{\frac{4\pi\epsilon_{0}r}{m}}$ . Acum, dacă folosim valoarea $5.3\times 10^{-11}$ m pentru raza $r$ a orbitei electronice, vedem că lungimea de undă a electronului este $\lambda=33\times 10^{-11}$ m. Această lungime de undă are exact aceeaşi valoare ca circumferinţa orbitei electronului, $2\pi r=33\times 10^{-11}$ m. După cum se poate vedea, orbita electronului în atomul de hidrogen corespunde astfel unei unde “închisă în ea însăşi” (adică de tip staţionar). Acest fapt se poate compara cu vibraţiile unui inel de alamă . Dacă lungimile de undă sunt un submultiplu al circumferinţei sale, inelul ar putea continua starea sa vibratorie pentru foarte mult timp cu disipare redusă (stări ‘proprii’ de vibraţie sau unde staţionare). Dacă însă numărul de lungimi de undă nu este întreg se va produce o interferenţă negativă pe măsură ce undele se propagă de-a lungul inelului şi vibraţiile vor dispărea foarte repede. Astfel, se poate afirma că un electron se poate roti indefinit în jurul nucleului fără a radia energia de care dispune atîta timp cît orbita conţine un număr întreg de lungimi de undă de Broglie. Cu acestea, avem condiţia de stabilitate

\displaystyle n\lambda=2\pi r_{n}~,

unde $r_{n}$ este raza orbitei care conţine $n$ lungimi de undă . Substituind $\lambda$ , avem

\displaystyle\frac{nh}{e}\sqrt{\frac{4\pi\epsilon_{0}r_{n}}{m}}=2\pi r_{n}~,

şi deci orbitele stabile ale electronului sunt

\displaystyle r_{n}=\frac{n^{2}\hbar^{2}\epsilon_{0}}{\pi me^{2}}~.

Pentru nivelele de energie, avem $E=T+V$ şi prin substituirea energiilor potenţială şi cinetică obţinem

\displaystyle E=\frac{1}{2}mv^{2}-\frac{e^{2}}{4\pi\epsilon_{0}r}~,

sau echivalent

\displaystyle E_{n}=-\frac{e^{2}}{8\pi\epsilon_{0}r_{n}}~.

Substituind valoarea lui $r_{n}$ în ultima ecuaţie obţinem

\displaystyle E_{n}=-\frac{me^{4}}{8\epsilon_{0}^{2}\hbar^{2}}\left(\frac{1}{n^{2}}\right)~.

Problema 6.2 - Teorema lui Unsöld spune că , pentru orice valoare a numărului cuantic orbital $l$ , densităţile de probabilitate, sumate peste toate substările posibile, de la $m_{l}=-l$ pînă la $m_{l}=+l$ dau o constantă independentă de unghiurile $\theta$ sau $\phi$ , adică

\displaystyle\sum_{m_{l}=-l}^{+l}\mid\Theta_{lm_{l}}\mid^{2}\mid\Phi_{m_{l}}\mid^{2}=ct.

Această teoremă arată că orice atom sau ion cu substări închise prezintă o distribuţie sferic simetrică de sarcină electrică . Să se verifice teorema Unsöld pentru $l=0$ , $l=1$ şi $l=2$ .

Soluţie: Avem pentru $l=0$ , $\Theta_{00}=1/\sqrt{2}$ şi $\Phi_{0}=1/\sqrt{2\pi}$ , deci vedem că

\displaystyle\mid\Theta_{0,0}\mid^{2}\mid\Phi_{0}\mid^{2}=\frac{1}{4\pi}~.

Pentru $l=1$ avem

\displaystyle\sum_{m_{l}=-1}^{+1}\mid\Theta_{lm_{l}}\mid^{2}\mid\Phi_{m_{l}}\mid^{2}=\mid\Theta_{1,-1}\mid^{2}\mid\Phi_{-1}\mid^{2}+\mid\Theta_{1,0}\mid^{2}\mid\Phi_{0}\mid^{2}+\mid\Theta_{1,1}\mid^{2}\mid\Phi_{1}\mid^{2}~.

Pe de altă parte funcţiile de undă sunt: $\Theta_{1,-1}=(\sqrt{3}/2)sin\theta$ , $\Phi_{-1}=(1/\sqrt{2\pi})e^{-i\phi}$ , $\Theta_{1,0}=(\sqrt{6}/2)cos\theta$ , $\Phi_{0}=1/\sqrt{2\pi}$ , $\Theta_{1,1}=(\sqrt{3}/2)sin\theta$ , $\Phi_{1}=(1/\sqrt{2\pi})e^{i\phi}$ , care substituite în ecuaţia anterioară conduc la

\displaystyle\sum_{m_{l}=-1}^{+1}\mid\Theta_{lm_{l}}\mid^{2}\mid\Phi_{m_{l}}\mid^{2}=\frac{3}{8\pi}sen^{2}\theta+\frac{3}{4\pi}cos^{2}\theta+\frac{3}{8\pi}sen^{2}\theta=\frac{3}{4\pi}

şi din nou obţinem o constantă .

Pentru $l=2$ avem

\displaystyle\sum_{m_{l}=-2}^{+2}\mid\Theta_{lm_{l}}\mid^{2}\mid\Phi_{m_{l}}\mid^{2}=

\displaystyle\mid\Theta_{2,-2}\mid^{2}\mid\Phi_{-2}\mid^{2}\mid\Theta_{2,-1}\mid^{2}\mid\Phi_{-1}\mid^{2}+\mid\Theta_{2,0}\mid^{2}\mid\Phi_{0}\mid^{2}+\mid\Theta_{2,1}\mid^{2}\mid\Phi_{1}\mid^{2}+\mid\Theta_{2,2}\mid^{2}\mid\Phi_{2}\mid^{2}

şi funcţiile de undă sunt: $\Theta_{2,-2}=(\sqrt{15}/4)sin^{2}\theta$ , $\Phi_{-2}=(1/\sqrt{2\pi})e^{-2i\phi}$ , $\Theta_{2,-1}=(\sqrt{15}/2)sin\theta cos\theta$ , $\Phi_{-1}=(1/\sqrt{2\pi})e^{-i\phi}$ , $\Theta_{2,0}=(\sqrt{10}/4)(3cos^{2}\theta-1)$ , $\Phi_{0}=1/\sqrt{2\pi}$ , $\Theta_{2,1}=(\sqrt{15}/2)sin\theta cos\theta$ , $\Phi_{1}=(1/\sqrt{2\pi})e^{i\phi}$ , $\Theta_{2,2}=(\sqrt{15}/4)sin^{2}\theta$ , $\Phi_{2}=(1/\sqrt{2\pi})e^{2i\phi}$ , care substituite în ecuaţia anterioară dau

\displaystyle\sum_{m_{l}=-2}^{+2}\mid\Theta_{lm_{l}}\mid^{2}\mid\Phi_{m_{l}}\mid^{2}=\frac{5}{4\pi}~,

ceea ce din nou verifică teorema Unsöld.

Problema 6.3 - Probabilitatea de a găsi un electron atomic a cărui funcţie de undă radială este cea de stare fundamentală $R_{10}(r)$ în afara unei sfere de rază Bohr $a_{0}$ centrată în nucleu este

\displaystyle\int_{a_{0}}^{\infty}\mid R_{10}(r)\mid^{2}r^{2}dr~.

Să se calculeze probabilitatea de a găsi electronul în starea fundamentală atomică la o distanţă de nucleu mai mare de $a_{0}$ .

Soluţie: Funcţia de undă radială care corespunde stării fundamentale este

\displaystyle R_{10}(r)=\frac{2}{a_{0}^{3/2}}e^{-r/a_{0}}~.

Substituind-o în integrală obţinem

\displaystyle\int_{a_{0}}^{\infty}\mid R(r)\mid^{2}r^{2}dr=\frac{4}{a_{0}^{3}}\int_{a_{0}}^{\infty}r^{2}e^{-2r/a_{0}}dr~,

sau

\displaystyle\int_{a_{0}}^{\infty}\mid R(r)\mid^{2}r^{2}dr=\frac{4}{a_{0}^{3}}\left[-\frac{a_{0}}{2}r^{2}e^{-2r/a_{0}}-\frac{a_{0}^{2}}{2}re^{-2r/a_{0}}-\frac{a_{0}^{3}}{4}e^{-2r/a_{0}}\right]_{a_{0}}^{\infty}~.

Aceasta ne conduce la:

\displaystyle\int_{a_{0}}^{\infty}\mid R(r)\mid^{2}r^{2}dr=\frac{5}{e^{2}}\approx 68\%\;!!~,

care este probabilitatea cerută în această problemă .

7. CIOCNIRI CUANTICE

Introducere

Pentru iniţiere în teoria cuantică de împrăştiere ne vom servi de rezultate deja cunoscute de la împrăştierea clasică în cîmpuri centrale şi vom presupune anumite situaţii care vor simplifica calculele fără însă a ne îndepărta prea mult de problema “reală”. Ştim că în studiul experimental al unei ciocniri putem obţine date care ne pot ajuta să înţelegem distribuţia materiei “ţintă”, sau mai bine spus interacţiunea între fasciculul incident şi “ţintă”. Ipotezele pe care le vom presupune corecte sunt:

i) Particulele nu au spin, ceea ce nu înseamnă că acesta nu este important în ciocniri.

ii) Ne vom ocupa numai de dispersia elastică pentru care posibila structură internă a particulelor nu se ia în considerare.

iii) Ţinta este suficient de subţire pentru a putea neglija împrăştierile multiple.

iv) Interacţiunile sunt descrise printr-un potenţial care depinde numai de poziţia relativă a particulelor.

Aceste ipoteze elimină o serie de efecte cuantice şi mă resc corectitudinea unor rezultate bazice din teoria ciocnirilor clasice. Astfel definim:

\frac{d\sigma}{d\Omega}=\frac{I(\theta,\varphi)}{I_{0}}~,

(1)

unde $d\sigma$ este elementul de unghi solid, $I_{0}$ este numărul de particule incidente pe unitate de arie şi $I{}d\Omega$ este numărul de particule dispersate în elementul de unghi solid $d\Omega$ .

Cu aceste concepte binecunoscute şi cu ajutorul mărimii asimptotice parametru de impact $b$ asociat fiecărei particule clasice incidente ajungem la importanta formulă clasică

\frac{d\sigma}{d\Omega}=\frac{b}{\sin\theta}|\frac{db}{d\theta}|~.

(2)

Dacă dorim să cunoaştem în termeni cuantici fenomenologia de ciocnire, trebuie să studiem evoluţia în timp a unui pachet de unde. Fie $F_{i}$ fluxul de particule al fascicolului incident, adică , numărul de particule pe unitate de timp care intersectează o suprafaţă unitară transversală axei de propagare. Vom poziţiona un detector departe de zona de acţiune efectivă a potenţialului, care subîntinde un unghi solid $d\Omega$ ; cu acesta putem înregistra numărul de particule $dn/dt$ dispersate în unitatea de timp în $d\Omega$ în direcţia $(\theta,\varphi)$ .

[Uncaptioned image]

$dn/dt$ este proporţional cu $d\Omega$ şi $F_{i}$ . Să numim $\sigma(\theta,\varphi)$ coeficientul de proporţionalitate între $dn$ şi $F_{i}d\Omega$ :

dn=\sigma(\theta,\varphi)F_{i}d\Omega~,

(3)

care este prin definiţie secţiunea diferenţială transversală .

Numărul de particule pe unitatea de timp care ajung la detector este egal cu numărul de particule care intersectează o suprafaţă $\sigma(\theta,\varphi)d\Omega$ situată perpendicular pe axa fasciculului. Secţiunea totală de dispersie este prin definiţie:

\sigma=\int\sigma(\theta,\varphi)d\Omega~.

(4)

Cum putem orienta axele de coordonate conform alegerii dorite, o vom face în aşa fel ca axa fasciculului incident de particule să coincidă cu axa z (aceasta pentru simplificarea calculelor, unde vom folosi coordonatele sferice).
În regiunea negativă a axei, pentru $t$ negativ mare, particula va fi practic liberă : nu este afectată de $V({\bf r})$ şi starea sa se poate reprezenta prin unde plane. Prin urmare funcţia de undă trebuie să conţină termeni de forma $e^{ikz}$ , unde $k$ este constanta care apare în ecuaţia Helmholtz. Prin analogie cu optica, forma undei dispersate este:

f(r)=\frac{e^{ikr}}{r}~.

(5)

Într-adevăr:

(\nabla^{2}+k^{2})e^{ikr}\neq 0

(6)

şi

(\nabla^{2}+k^{2})\frac{e^{ikr}}{r}=0

(7)

pentru $r>r_{0}$ , unde $r_{0}$ este orice număr pozitiv.

Presupunem că mişcarea particulei este descrisă de Hamiltonianul:

H=\frac{{\rm\bf p^{2}}}{2\mu}+V=H_{0}+V~.

(8)

V este diferit de zero numai într-o mică vecinătate în jurul originii. Ştim că un pachet de unde în $t=0$ se poate scrie:

\psi({\bf{r}},0)=\frac{1}{(2\pi)^{\frac{3}{2}}}\int\varphi({\rm\bf k})\exp[i{\rm\bf k\cdot(r-r_{0})}]{\rm{\bf d^{3}k}}~,

(9)

unde $\psi$ este o funcţie semnificativ nenulă în segmentul (lărgimea) $\Delta{\rm\bf k}$ centrat în jurul lui ${\rm\bf k_{0}}$ . Presupunem deasemena că ${\rm\bf k_{0}}$ este paralel la ${\rm\bf r_{0}}$ , dar de sens opus. Pentru a vedea în mod cantitativ ce se întîmplă cu pachetul de unde cînd la un moment ulterior ciocneşe ţinta şi este dispersat de aceasta ne putem folosi de dezvoltarea lui $\psi({\rm\bf r},0)$ în funcţiile proprii $\psi_{n}({\rm\bf r})$ ale lui $H$ , respectiv $\psi({\bf{r}},0)=\sum_{n}c_{n}\psi_{n}(\bf{r})$ . Astfel, pachetul de unde la timpul $t$ este:

\psi({\bf r},t)=\sum_{n}c_{n}\varphi_{n}({\bf r})\exp(-\frac{i}{\hbar}E_{n}t)~.

(10)

Aceasta este o funcţie proprie a operatorului $H_{0}$ şi nu a lui $H$ , dar putem substitui aceste funcţii proprii cu funcţii proprii particulare ale lui $H$ , pe care le vom nota cu $\psi_{k}^{(+)}(\bf{r})$ . Forma asimptotică a acestora din urmă este de tipul:

\psi_{k}^{(+)}(\bf{r})\simeq e^{i\bf{k\cdot r}}+f({\rm\bf r})\frac{e^{ikr}}{r}~,

(11)

unde, cum este uzual, ${\rm\bf p}=\hbar{\rm\bf k}$ şi $E=\frac{\hbar^{2}k^{2}}{2m}$ .

Aceasta corespunde unei unde plane ca fascicul incident şi o undă sferică divergentă, despre care se poate spune că este rezultatul interacţiunii între fascicul şi ţintă. Aceste soluţii ale ec. Schrödinger există în realitate, şi putem dezvolta $\psi({\rm\bf r},0)$ în unde plane şi $\psi_{k}({\rm\bf r})$ :

\psi({\rm\bf r},0)=\int\varphi({\rm\bf k})\exp(-i{\rm\bf k\cdot r_{0}})\psi_{{\rm\bf k}}({\rm\bf r})d^{3}k~,

(12)

unde $\hbar\omega=\frac{\hbar^{2}k^{2}}{2m}$ . Se poate spune deci că unda sferică divergentă nu are nici o contribuţie la pachetul de unde iniţial.

Împrăştierea unui pachet de unde

Orice undă suferă în cursul propagării o dispersie. De aceea nu se poate ignora efectul undei divergente din acest punct de vedere. Se poate folosi următorul truc:

\omega=\frac{\hbar}{2m}k^{2}=\frac{\hbar}{2m}[{\bf k_{0}+(k-k_{0}})]^{2}=\frac{\hbar}{2m}[2{\bf k_{0}\cdot k-k_{0}^{2}+(k-k_{0})^{2}}]~,

(13)

pentru a neglija ultimul termen în paranteze. Substituind $\omega$ în $\psi$ , cerem ca: $\frac{\hbar}{2m}({\bf k-k_{0}})^{2}T\ll 1$ , unde $T\simeq\frac{2mr_{0}}{\hbar k_{0}}$ şi deci:

\frac{(\Delta k)^{2}r_{0}}{k_{0}}\ll 1~.

(14)

Această condiţie ne spune că pachetul de unde nu se dispersează în mod apreciabil chiar şi atunci cînd se deplasează pe o distanţă macroscopică $r_{0}$ .

Alegînd direcţia vectorului $\bf{k}$ al undei incidente de-a lungul uneia dintre cele trei direcţii carteziene, putem scrie în coordonate sferice

$\psi_{k}(r,\theta,\varphi)\simeq e^{ikz}+\frac{f(k,\theta,\varphi)e^{ikr}}{r}~.$

Întrucît $H$ , operatorul Hamiltonian (que hemos considerat pînă acum nu ca operator pentru că rezultatele sunt aceleaşi) este invariant la rotaţiile în axa z, putem alege condiţiile de frontieră deasemenea invariante, astfel că :

$\psi_{k}(r,\theta,\varphi)\simeq e^{ikz}+\frac{f(\theta)e^{ikr}}{r}~.$

Acest tip de funcţii se cunosc ca unde de împrăştiere. Coeficientul $f(\theta)$ al undei divergente se cunoaşte ca amplitudine de împrăştiere.

Amplitudinea de probabilitate în împrăştieri

Ecuaţia Schrödinger de rezolvat este:

i\hbar\frac{\partial\psi}{\partial t}=-\frac{\hbar^{2}}{2m}\nabla^{2}\psi+V({\bf r},t)\psi~.

(15)

Expresia

P({\bf r},t)=\psi^{*}({\bf r},t)\psi({\bf r},t)=|\psi({\bf r},t)|^{2}

(16)

se interpretează , cf. lui Max Born, ca o densitate de probabilitate dacă funcţia de undă se normalizează astfel ca:

\int|\psi({\rm\bf r},t)|^{2}d^{3}r=1~.

(17)

Desigur integrala de normalizare a lui $\psi$ trebuie să fie independentă de timp. Acest lucru se poate nota în felul următor:

I=\frac{\partial}{\partial t}\int_{\Omega}P({\rm\bf r},t)d^{3}r=\int_{\Omega}(\psi^{*}\frac{\partial\psi}{\partial t}+\frac{\partial\psi^{*}}{\partial t}\psi)d^{3}r

(18)

şi din ec. Schrödinger:

\frac{\partial\psi}{\partial t}=\frac{i\hbar}{2m}\nabla^{2}\psi-\frac{i}{\hbar}V({\bf r},t)\psi

(19)

rezultă :

I=\frac{i\hbar}{2m}\int_{\Omega}[\psi^{*}\nabla^{2}-(\nabla^{2}\psi^{*})\psi]d^{3}r=\frac{i\hbar}{2m}\int_{\Omega}\nabla\cdot[\psi^{*}\nabla\psi-(\nabla\psi^{*})\psi]d^{3}r=

=\frac{i\hbar}{2m}\int_{A}[\psi^{*}\nabla\psi-(\nabla\psi^{*})\psi]_{n}dA~,

(20)

unde s-a folosit teorema Green pentru evaluarea integralei de volum. $dA$ este elementul de suprafaţă pe frontiera care delimitează regiunea de integrare şi $[\quad]_{n}$ denotă componenta în direcţia normală la elementul de suprafaţă $dA$ .

Definind:

{\bf S}({\bf r},t)=\frac{\hbar}{2im}[\psi^{*}\nabla\psi-(\nabla\psi^{*})\psi]~,

(21)

obţinem:

I=\frac{\partial}{\partial t}\int_{\Omega}P({\bf r},t)d^{3}r=-\int_{\Omega}\nabla\cdot{\bf S}d^{3}r=-\int_{A}S_{n}dA~,

(22)

pentru pachete de undă în care $\psi$ se pune zero la distanţe mari şi integrala de normalizare converge, integrala de suprafaţă este zero cînd $\Omega$ este tot spaţiul. Se poate demonstra (se poate consulta P. Dennery & A. Krzywicki, Mathematical methods for physicists) că integrala de suprafaţă este zero, astfel că integrala de normalizare este constantă în timp şi deci se satisface cerinţa iniţială . Din aceeaşi ecuaţie pentru ${\bf S}$ obţinem:

\frac{\partial P({\bf r},t)}{\partial t}+\nabla\cdot{\bf S}({\bf r},t)=0~,

(23)

care este o ecuaţie de continuitate cu fluxul de densitate $P$ şi curent de densitate ${\bf S}$ , fără nici un fel de surse (pozitive sau negative). Dacă interpretăm $\frac{\hbar}{im}\nabla$ ca un fel de ‘operator’ viteză (ca şi în cazul timpului nu se poate vorbi de un operator viteză în sens riguros), atunci:

{\bf S}({\bf r},t)=Re(\psi^{*}\frac{\hbar}{im}\nabla\psi)~.

(24)

Calculul efectiv al densităţii de curent pentru o undă de împrăştiere este de tip ‘truc’ şi nu îl considerăm ilustrativ. Rezultatul final este $j_{r}=\frac{hk}{mr^{2}}|f(\theta)|^{2}$ , unde direcţia $\theta=0$ nu se include.

Funcţia Green în teoria de împrăştiere

O altă formă de a scrie ecuaţia Schrödinger de rezolvat este $(-\frac{\hbar^{2}}{2m}\nabla^{2}+V)\psi=E\psi$ sau $(\nabla^{2}+k^{2})\psi=U\psi$ unde: $k^{2}=\frac{2mE}{\hbar^{2}}$ şi $U=\frac{2mV}{\hbar^{2}}$ .

Rezultă mai convenabil de transformat această ecuaţie la o formă integrală . Aceasta se poate face dacă vom considera $U\psi$ din partea dreaptă a ecuaţiei ca o inomogeneitate, ceea ce ne permite să construim soluţia ecuaţiei cu ajutorul funcţiei Green (nucleu integral), care prin definiţie este soluţia lui:

(\nabla^{2}+k^{2})G(\bf{r,r^{\prime}})=\delta(\bf{r-r^{\prime}})~.

(25)

Soluţia ecuaţiei Schrödinger se dă ca suma soluţiei ecuaţiei omogene şi a soluţiei inomogene de tip Green:

\psi(\bf{r})=\lambda(\bf{r})-\int G(\bf{r,r^{\prime}})U(\bf{r^{\prime}})\psi(\bf{r^{\prime}})d^{3}r^{\prime}~.

(26)

Căutăm acum o funcţie $G$ care să fie un produs de funţii linear independente, cum sunt de exemplu undele plane:

G({\bf r,r^{\prime}}=\int A({\bf q})e^{i{\bf q\cdot(r-r^{\prime})}}dq~.

(27)

Folosind ecuaţia 25, avem:

\int A({\bf q})(k^{2}-q^{2})e^{i{\bf q\cdot(r-r^{\prime})}}dq=\delta{\bf(r-r^{\prime})}~,

(28)

care se transformă într-o identitate dacă :

A({\bf q})=(2\pi)^{-3}(k^{2}-q^{2})^{-1}~.

(29)

De aici rezultă :

G({\bf r,r^{\prime}})=\frac{1}{(2\pi)^{3}}\int\frac{e^{iqR}}{k^{2}-q^{2}}d^{3}q~,

(30)

cu $R=|{\bf r-r^{\prime}}|$ . După un calcul folosind metode de variabilă complexă ¹⁰¹⁰ 10 Se poate vedea problema 7.1., ajungem la:

G(R)=-\frac{1}{4\pi}\frac{e^{ikR}}{R}~.

(31)

Această funcţie nu este determinată în mod univoc; funcţia Green poate fi oricare soluţie a ecuaţiei 25; Alegerea uneia particulare se face prin impunerea condiţiilor de frontieră asupra funcţiilor proprii $\psi_{k}({\bf r})$ .

Funcţia Green obţinută în aceste condiţii este:

G({\bf r,r^{\prime}})=-\left(\frac{e^{ik|{\bf r-r^{\prime}}|}}{4\pi|{\bf r-r^{\prime}}|}\right)~.

(32)

În acest fel, ajungem la ecuaţia integrală pentru funcţia de undă de ciocnire:

\psi(k,{\bf r})=\varphi(k,{\bf r})-\frac{m}{2\pi\hbar^{2}}\int\frac{e^{ik|{\bf r-r^{\prime}}|}}{{\bf r-r^{\prime}}}U({\bf r^{\prime}})\psi(k,{\bf r})d{\bf r}~,

(33)

unde $\varphi$ este o soluţie a ecuaţiei Helmholtz. Notînd $|{\bf r-r^{\prime}}|=R$ :

(\nabla^{2}+k^{2})\psi=(\nabla^{2}+k^{2})[\varphi+\int G({\bf r,r^{\prime}})U({\bf r^{\prime}})\psi({\bf r^{\prime}})d^{3}r^{\prime}]

(34)

şi presupunînd că putem schimba ordinea operaţiilor şi pune operatorul $\nabla^{2}$ în interiorul integralei:

(\nabla^{2}+k^{2})\psi=\int(\nabla^{2}+k^{2})G({\bf r,r^{\prime}})U({\bf r^{\prime}})\psi({\bf r^{\prime}})d^{3}r^{\prime}=U({\bf r})\psi({\bf r})~,

(35)

ceea ce ne arată că se verifică faptul că $G(R)=\frac{1}{4\pi}\frac{e^{ikR}}{R}$ este soluţie.

Teorema optică

Secţiunea diferenţială totală este dată de:

\sigma_{tot}(k)=\int\frac{d\sigma}{d\Omega}d\Omega~.

(36)

Să exprimăm acum $f(\theta)$ ca funcţie de şiftul de fază $S_{l}(k)=e^{2i\delta_{l}(k)}$ în forma:

f(\theta)=\frac{1}{k}\sum_{l=0}^{\infty}(2l+1)e^{i\delta_{i}(k)}\sin\delta_{l}(k)P_{l}(\cos\theta)

(37)

atunci

\sigma_{tot}=\int[\frac{1}{k}\sum_{l=0}^{\infty}(2l+1)e^{i\delta_{l}(k)}\sin\delta_{l}(k)P_{l}(\cos\theta)]

[\int[\frac{1}{k}\sum_{l^{\prime}=0}^{\infty}(2l^{\prime}+1)e^{i\delta_{l^{\prime}}(k)}\sin\delta_{l^{\prime}}(k)P_{l^{\prime}}(\cos\theta)]~.

(38)

Folosind acum $\int P_{l}(\cos\theta)P_{l^{\prime}}(\cos\theta)=\frac{4\pi}{2l+1}\delta_{ll^{\prime}}$ obţinem

\sigma_{tot}=\frac{4\pi}{k^{2}}\sum_{l=0}^{\infty}(2l+1)\sin\delta_{l}(k)^{2}~.

(39)

Ceea ce ne interesează este că :

{\rm Im}f(0)=\frac{1}{k}\sum_{l=0}^{\infty}(2l+1){\rm Im}[e^{i\delta_{l}(k)}\sin\delta_{l}(k)]P_{l}(1)=\frac{1}{k}\sum_{l=0}^{\infty}(2l+1)\sin\delta_{l}(k)^{2}=

\frac{k}{4\pi}\sigma_{tot}~.

(40)

Această relaţie este cunoscută ca teorema optică . Semnificaţia sa fizică este că interferenţa undei incidente cu unda dispersată la unghi zero produce “ieşirea” particulei din unda incidentă , ceea ce permite conservarea probabilităţii.

Aproximaţia Born

Să considerăm situaţia din Fig. 7.2:

[Uncaptioned image]

Punctul de observare M este departe de P, care se află în regiunea de influenţă a potenţialului $U$ , cu $r\gg L$ , $r^{\prime}\ll l$ . Segmentul MP, care corespunde la $|{\bf r-r^{\prime}}|$ , este în aceste condiţii geometrice aproximativ egal cu proiecţia lui MP pe MO:

|{\bf r-r^{\prime}}|\simeq r-{\bf u\cdot r^{\prime}}~,

(41)

unde ${\bf u}$ este vectorul unitar (versor) în direcţia ${\bf r}$ . Atunci, pentru $r$ mare:

G=-\frac{1}{4\pi}\frac{e^{ik|{\bf r-r^{\prime}}|}}{|{\bf r-r^{\prime}}|}\simeq_{r\rightarrow\infty}-\frac{1}{4\pi}\frac{e^{ikr}}{r}e^{-ik{\bf u\cdot r}}~.

(42)

Substituim $G$ în expresia integrală a funcţiei de undă de ciocnire pentru a obţine:

\psi({\bf r})=e^{ikz}-\frac{1}{4\pi}\frac{e^{ikr}}{r}\int e^{-ik{\bf u\cdot r}}U({\bf r^{\prime}})\psi({\bf r^{\prime}})d^{3}r^{\prime}~.

(43)

Aceasta deja nu mai este o funcţie de distanţa $r=OM$ , ci numai de $\theta$ şi $\psi$ ; atunci:

f(\theta,\psi)=-\frac{1}{4\pi}\int e^{-ik{\bf u\ \cdot r}}U({\bf r^{\prime}})\psi({\bf r^{\prime}})d^{3}r^{\prime}~.

(44)

Definim acum vectorul de undă incident ${\bf k_{i}}$ ca un vector de modul $k$ dirijat de-a lungul axei polare a fasciculului astfel că : $e^{ikz}=e^{i{\bf k_{i}\cdot r}}$ ; similar, ${\bf k_{d}}$ , de modul $k$ şi cu direcţia fixată prin $\theta$ şi $\varphi$ , se numeşte vector de undă ‘deplasat’ în direcţia $(\theta,\varphi)$ : ${\bf k_{d}}=k{\bf u}$

Vectorul de undă transferat în direcţia $(\theta,\varphi)$ se introduce prin: ${\bf K}={\bf k_{d}-k_{i}}$ .

[Uncaptioned image]

Cu aceasta, putem scrie ecuaţia integrală de dispersie în forma:

\psi({\bf r})=e^{i{\bf k_{i}\cdot r}}+\int G({\bf r,r^{\prime}})U({\bf r^{\prime}})\psi({\bf r^{\prime}})d^{3}r^{\prime}

(45)

Acum putem încerca rezolvarea acestei ecuaţii în mod iterativ. Punînd ${\bf r}\rightarrow{\bf r^{\prime}};{\bf r^{\prime}}\rightarrow{\bf r^{\prime\prime}}$ , putem scrie:

\psi({\bf r^{\prime}})=e^{i{\bf k_{i}\cdot r^{\prime}}}+\int G({\bf r^{\prime},r^{\prime\prime}})U({\bf r^{\prime\prime}})\psi({\bf r^{\prime\prime}})d^{3}r^{\prime\prime}~.

(46)

Substituind în 45 obţinem:

\psi({\bf r})=e^{i{\bf k}_{i}\cdot r}+\int G({\bf r,r^{\prime}})U({\bf r^{\prime}})e^{i{\bf k_{i}\cdot r^{\prime}}}d^{3}r^{\prime}+

\int\int G({\bf r,r^{\prime}})U({\bf r^{\prime}})G({\bf r^{\prime},r^{\prime\prime}})U({\bf r^{\prime\prime}})\psi({\bf r^{\prime\prime}})d^{3}r^{\prime\prime}d^{3}r^{\prime}~.

(47)

Primii doi termeni din partea dreaptă sunt cunoscuţi şi numai al treilea conţine funcţia necunoscută $\psi({\bf r})$ . Putem repeta acest procedeu: înlocuind ${\bf r}$ cu ${\bf r^{\prime\prime}}$ şi ${\bf r^{\prime}}$ cu ${\bf r^{\prime\prime\prime}}$ obţinem $\psi({\bf r^{\prime\prime}})$ , pe care putem să o reintroducem în ec. 47:

\psi({\bf r})=e^{i{\bf k_{i}\cdot r}}+\int G({\bf r,r^{\prime}})U({\bf r^{\prime}})e^{i{\bf k_{i}\cdot r^{\prime}}}+

\int\int G({\bf r,r^{\prime}})U({\bf r^{\prime}})G({\bf r^{\prime},r^{\prime\prime}})U({\bf r^{\prime\prime}})e^{i{\bf k_{i}\cdot r^{\prime\prime}}}d^{3}r^{\prime}d^{3}r^{\prime\prime}+

\int\int\int G({\bf r,r^{\prime}})U({\bf r^{\prime}})G({\bf r^{\prime},r^{\prime\prime}})U({\bf r^{\prime\prime}})e^{i{\bf k_{i}\cdot r^{\prime\prime}}}G({\bf r^{\prime\prime},r^{\prime\prime\prime}})U({\bf r^{\prime\prime\prime}})\psi({\bf r^{\prime\prime\prime}})~.

(48)

Primii trei termeni sunt cunoscuţi; funcţia necunoscută $\psi({\bf r})$ se află în al patrulea termen. În acest fel, prin iteraţii construim funcţia de undă de dispersie staţionară . Notăm că fiecare termen în dezvoltarea în serie prezintă o putere superioară în potenţial faţă de cel precedent. Putem continua în acest fel pînă cînd obţinem o expresie neglijabilă în partea dreaptă , şi obţinem $\psi({\bf r})$ în funcţie numai de mărimi cunoscute.

Substituind expresia lui $\psi({\bf r})$ în $f(\theta,\varphi)$ obţinem dezvoltarea în serie Born a amplitudinii de împrăştiere. Limitîndu-ne la primul ordin în $U$ , trebuie să se facă doar substituirea lui $\psi({\bf r^{\prime}})$ cu $e^{i{\bf k_{i}\cdot r^{\prime}}}$ în partea dreaptă a ecuaţiei pentru a obţine:

f^{(B)}(\theta,\varphi)=\frac{-1}{4\pi}\int e^{i{\bf k_{i}\cdot r^{\prime}}}U({\bf r^{\prime}})e^{-ik{\bf u\cdot r^{\prime}}}d^{3}r^{\prime}=\frac{-1}{4\pi}\int e^{-i{\bf(k_{d}-k_{i})\cdot r^{\prime}}}U({\bf r^{\prime}})d^{3}r^{\prime}=

\frac{-1}{4\pi}\int e^{-i{\bf K\cdot r^{\prime}}}U({\bf r^{\prime}})d^{3}r^{\prime}

(49)

${\bf K}$ este vectorul de undă transferat definit mai înaite. Vedem că secţiunea de dispersie se relaţionează în mod simplu cu potenţialul, dacă ţinem cont de $V({\bf r})=\frac{\hbar^{2}}{2m}U({\bf r})$ şi $\sigma(\theta,\varphi)=|f(\theta,\varphi)|^{2}$ . Rezultatul este:

\sigma^{(B)}(\theta,\varphi)=\frac{m^{2}}{4\pi^{2}\hbar^{4}}|\int e^{-i{\bf K\cdot r}}V({\bf r})d^{3}r|^{2}

(50)

Direcţia şi modulul vectorului undei dispersate ${\bf K}$ depinde de modulul $k$ al lui ${\bf k_{i}}$ şi ${\bf k_{d}}$ precum şi de direcţia de împrăştiere $(\theta,\varphi)$ . Pentru $\theta$ şi $\varphi$ daţi, secţiunea eficace este o funcţie de $k$ , energia fasciculului incident. Analog, pentru o energie dată , $\sigma^{(B)}$ este o funcţie de $\theta$ şi $\varphi$ . Aproximaţia Born permite ca studiind variaţia secţiunii eficace diferenţiale în funcţie de direcţia de împrăştiere şi energia incidentă să obţinem informaţii asupra potenţialului $V({\bf r})$ .

7N. Notă: Unul dintre primele articole de împrăştiere cuantică este:

M. Born, “Quantenmechanik der Stossvorgänge” [“Mecanica cuantică a proceselor de ciocnire”], Zf. f. Physik 37, 863-867 (1926)

7P. Probleme

Problema 7.1

Calculul de variabilă complexă a funcţiei Green

Reamintim că am obţinut deja rezultatul:

$G({\bf r,r^{\prime}})=\frac{1}{(2\pi)^{3}}\int\frac{e^{iqR}}{k^{2}-q^{2}}d^{3}q~,$ cu $R=|{\bf r-r^{\prime}}|$ . Cum $d^{3}q=q^{2}\sin\theta dqd\theta d\phi$ , ajungem, după ce integrăm în variabilele unghiulare , la:

$G({\bf r,r^{\prime}})=\frac{i}{4\pi^{2}R}\int_{-\infty}^{\infty}\frac{(e^{-iqR}-e^{iqR})}{k^{2}-q^{2}}qdq~.$

Să punem: $C=\frac{i}{4\pi^{2}R}$ ; şi să separăm integrala în două părţi:

$C(\int_{-\infty}^{\infty}\frac{e^{-iqR}}{k^{2}-q^{2}}qdq-\int_{-\infty}^{\infty}\frac{e^{iqR}}{k^{2}-q^{2}}qdq)~.$

Să facem acum $q\rightarrow-q$ în prima integrală :

$\int_{-\infty}^{\infty}\frac{e^{-i(-q)R}}{k^{2}-(-q)^{2}}(-q)d(-q)=\int_{\infty}^{-\infty}\frac{e^{iqR}}{k^{2}-q^{2}}qdq=-\int_{-\infty}^{\infty}\frac{e^{iqR}}{k^{2}-q^{2}}qdq$

astfel că :

$G({\bf r,r^{\prime}})=-2C(\int_{-\infty}^{\infty}\frac{qe^{iqR}}{k^{2}-q^{2}}dq)~.$

Substituind $C$ , obţinem:

$G({\bf r,r^{\prime}})=\frac{-i}{2\pi^{2}R}\int_{-\infty}^{\infty}\frac{qe^{iqR}}{k^{2}-q^{2}}dq$

În această formă integrala se poate evalua cu ajutorul reziduurilor polilor pe care îi posedă , folosind metodele de variabilă complexă . Notăm că există poli simpli în poziţiile $q=_{-}^{+}k$ .

[Uncaptioned image]

Fig. 7.4: Reguli de contur în jurul polilor pentru $G_{+}$ şi $G_{-}$

Folosim conturul din figura 7.4, care înconjoară polii în modul arătat, pentru că acesta dă efectul fizic corect, pentru că de acord cu teorema reziduurilor,

$G(r)=-\frac{1}{4\pi}\frac{e^{ikr}}{r}\quad({\rm Im}k>0)$ ,

$G(r)=-\frac{1}{4\pi}\frac{e^{-ikr}}{r}\quad({\rm Im}k<0)$

Soluţia care ne interesează este prima, pentru că dă unde dispersate divergente, în timp ce a doua soluţie reprezintă unde dispersate convergente. Mai mult, combinaţia lineară

$\frac{1}{2}\lim_{\epsilon\rightarrow 0}[G_{k+i\epsilon}+G_{k-i\epsilon}]=-{\frac{1}{4\pi}}\frac{\cos kr}{r}$

corespunde undelor staţionare.

Evaluarea formală a integralei se poate face luînd $k^{2}-q^{2}\rightarrow k^{2}+i\epsilon-q^{2}$ , astfel că : $\int_{-\infty}^{\infty}\frac{qe^{iqR}}{k^{2}-q^{2}}dq\rightarrow\int_{-\infty}^{\infty}\frac{qe^{iqR}}{(k^{2}+i\epsilon)-q^{2}}dq~.$

Aceasta este posibil pentru $R>0$ , de aceea conturul pentru calcul va fi situat în semiplanul complex superior. Astfel, polii integrantului se află în: $q=_{-}^{+}\sqrt{k^{2}+i\epsilon}\simeq^{+}_{-}(k+\frac{i\epsilon}{2k})$ . Procedeul de luare a limitei cînd $\epsilon\rightarrow 0$ trebuie efectuat după evaluarea integralei.

Problema 7.2

Forma asimptotică a funcţiei radiale

Cum s-a văzut deja în capitolul Atomul de hidrogen partea radială a ec. Schrödinger se poate scrie:

$(\frac{d^{2}}{dr^{2}}+\frac{2}{r}\frac{d}{dr})R_{nlm}(r)-\frac{2m}{\hbar^{2}}[V(r)+\frac{l(l+1)\hbar^{2}}{2mr^{2}}]R_{nlm}(r)+\frac{2mE}{\hbar^{2}}R_{nlm}(r)=0~.$

$n,l,m$ sunt numerele cuantice sferice. De acum înainte nu se vor mai scrie din motive de comoditate. $R$ este funcţia de undă radială (depinde numai de $r$ ). Vom presupune că potenţialele cad la zero mai repede decît $1/r$ , şi în plus că $\lim_{r\rightarrow 0}r^{2}V(r)=0$ .

Folosim acum $u(r)=rR$ , şi cum: $(\frac{d^{2}}{dr^{2}}+\frac{2}{r}\frac{d}{dr})\frac{u}{r}=\frac{1}{r}\frac{d^{2}}{dr^{2}}u$ , avem

$\frac{d^{2}}{dr^{2}}u+\frac{2m}{\hbar^{2}}[E-V(r)-\frac{l(l+1)\hbar^{2}}{2mr^{2}}]u=0~.$

Notăm că potenţialul prezintă un termen suplimentar:

$V(r)\rightarrow V(r)+\frac{l(l+1)\hbar^{2}}{2mr^{2}}~,$

care corespunde unei bariere centrifugale repulsive. Pentru o particulă liberă $V(r)=0$ şi ecuaţia devine

$[\frac{d^{2}}{dr^{2}}+\frac{2}{r}\frac{d}{dr})-\frac{l(l+1)}{r^{2}}]R+k^{2}R=0~.$

Introducînd variabila $\rho=kr$ , obţinem

$\frac{d^{2}R}{d\rho^{2}}+\frac{2}{\rho}\frac{dR}{d\rho}-\frac{l(l+1)}{\rho^{2}}R+R=0~.$

Soluţiile acestei ecuaţii sunt aşa numitele funcţii Bessel sferice. Soluţia regulară este:

$j_{l}(\rho)=(-\rho)^{l}(\frac{1}{\rho}\frac{d}{d\rho})^{l}(\frac{\sin\rho}{\rho})~,$

iar cea iregulară :

$n_{l}(\rho)=-(-\rho)^{l}(\frac{1}{\rho}\frac{d}{d\rho})^{l}(\frac{\cos\rho}{\rho})~.$

Pentru $\rho$ mare, funcţiile de interes sunt funcţiile Hankel sferice:

$h_{l}^{(1)}(\rho)=j_{l}(\rho)+in_{l}(\rho)$ şi $h_{l}^{(2)}(\rho)=[h_{l}^{(1)}(\rho)]^{*}~.$

De interes deosebit este comportamentul pentru $\rho\gg l$ :

j_{l}(\rho)\simeq\frac{1}{\rho}\sin(\rho-\frac{l\pi}{2})

(51)

n_{l}(\rho)\simeq-\frac{1}{\rho}\cos(\rho-\frac{l\pi}{2})~.

(52)

şi atunci

$h_{l}^{(1)}\simeq-\frac{i}{\rho}e^{i(\rho-l\pi/2)}~.$

Soluţia regulară în origine este: $R_{l}(r)=j_{l}(kr)$

Forma asimtotică este (folosind ec. 51)

$R_{l}(r)\simeq\frac{1}{2ikr}[e^{-ikr-l\pi/2}-e^{ikr-l\pi/2}]~.$

Problema 7.3

Aproximaţia Born pentru potenţiale Yukawa

Să considerăm un potenţial de forma:

V({\bf r})=V_{0}\frac{e^{-\alpha r}}{r}~,

(53)

cu $V_{0}$ şi $\alpha$ constante reale şi $\alpha$ pozitivă . Potenţialul este atractiv sau repulsiv în funcţie de semnul lui $V_{0}$ ; cu cît este mai mare $|V_{0}|$ , cu atît este mai intens potenţialul. Presupunem că $|V_{0}|$ este suficient de mic pentru ca aproximaţia Born să funcţioneze. Conform formulei obţinute anterior, amplitudinea de dispersie este dată de:

$f^{(B)}(\theta,\varphi)=-\frac{1}{4\pi}\frac{2mV_{0}}{\hbar^{2}}\int e^{-i{\bf K\cdot r}}\frac{e^{-\alpha r}}{r}d^{3}r~.$

Cum acest potenţial depinde numai de $r$ , integrările unghiulare se pot face uşor, ajungînd astfel la forma:

$f^{(B)}(\theta,\varphi)=\frac{1}{4\pi}\frac{2mV_{0}}{\hbar^{2}}\frac{4\pi}{|{\bf K}|}\int_{0}^{\infty}\sin|{\bf K}|r\frac{e^{-\alpha r}}{r}rdr~.$

Aşadar, obţinem:

$f^{(B)}(\theta,\varphi)=-\frac{2mV_{0}}{\hbar^{2}}\frac{1}{\alpha^{2}+|{\bf K}|^{2}}~.$

Din figură se observă că : $|{\bf K}|=2k\sin\frac{\theta}{2}$ ; prin urmare:

$\sigma^{(B)}(\theta)=\frac{4m^{2}V_{0}^{2}}{\hbar^{4}}\frac{1}{[\alpha^{2}+4k^{2}\sin\frac{\theta}{2}^{2}]^{2}}~.$

Secţiunea totală se obţine prin integrare:

$\sigma^{(B)}=\int\sigma^{(B)}(\theta)d\Omega=\frac{4m^{2}V_{0}^{2}}{\hbar^{4}}\frac{4\pi}{\alpha^{2}(\alpha^{2}+4k^{2})}~.$

8. UNDE PARŢIALE

Introducere

Metoda undelor parţiale se referă la particule care interacţionează într-o regiune restrînsă de spaţiu cu o alta, care prin caracteristicile sale este cunoscută ca centru de împrăştiere (de exemplu faptul că se poate considera fixă ). În afara acestei regiuni, interacţia între cele două particule se poate considera neglijabilă . În acest fel este posibil să se descrie particula împrăştiată cu următorul Hamiltonian:

H=H_{0}+V~,

(1)

unde $H_{0}$ corespunde Hamiltonianului de particulă liberă . Deci problema noastră este de a rezolva următoarea ecuaţie:

(H_{0}+V)\mid\psi\rangle=E\mid\psi\rangle~.

(2)

Este evident că spectrul va fi continuu (studiem cazul împrăştierii elastice). Soluţia ecuaţiei precedente este dată de:

\mid\psi\rangle=\frac{1}{E-H_{0}}V\mid\psi\rangle+\mid\phi\rangle~.

(3)

Cu o analiză uşoară putem să vedem că pentru $V=0$ obţinem soluţia $\mid\phi\rangle$ , adică , soluţia corespunzătoare particulei libere. Trebuie notat că operatorul $\frac{1}{E-H_{0}}$ într-un anumit sens este anomal, pentru că are un continuu de poli pe axa reală care coincid cu valorile proprii ale lui $H_{0}$ . Pentru a ‘scăpa’ de această problemă să producem o mică deplasare în direcţia imaginară ( $\pm i\epsilon$ ) a tăieturii de pe axa reală :

\mid\psi^{\pm}\rangle=\frac{1}{E-H_{0}\pm i\varepsilon}V\mid\psi^{\pm}\rangle+\mid\phi\rangle

(4)

Această ecuaţie este cunoscută ca ecuaţia Lippmann-Schwinger. În final deplasarea polilor va fi în sens pozitiv de la axa imaginară (pentru ca principiul de cauzalitate să nu fie violat [cf. Feynman]). Să luăm reprezentarea x:

\langle{\bf{x}}\mid\psi^{\pm}\rangle=\langle{\bf{x}}\mid\phi\rangle+\int d^{3}x^{{}^{\prime}}\left\langle{\bf{x}}|\frac{1}{E-H_{0}\pm i\varepsilon}|{\bf{x^{{}^{\prime}}}}\right\rangle\langle{\bf{x^{{}^{\prime}}}}\mid V\mid\psi^{\pm}\rangle~.

(5)

Primul termen din partea dreaptă corespunde unei particule libere în timp ce al doilea termen se interpretează ca o undă sferică care ‘iese’ din centrul de împrăştiere. Nucleul integralei anterioare se poate asocia cu o funcţie Green (sau propagator) şi este foarte simplu să se calculeze:

G_{\pm}({\bf{x}},{\bf{x^{{}^{\prime}}}})=\frac{\hbar^{2}}{2m}\left\langle{\bf{x}}|\frac{1}{E-H_{0}\pm i\varepsilon}|{\bf{x^{{}^{\prime}}}}\right\rangle=-\frac{1}{4\pi}\frac{e^{\pm ik\mid{\bf{x}}-{\bf{x^{{}^{\prime}}}}\mid}}{\mid{\bf{x}}-{\bf{x^{{}^{\prime}}}}\mid}~,

(6)

unde $E={\hbar^{2}}{k^{2}}/2m$ . Aşa cum am văzut mai înainte funcţia de undă se poate scrie ca o undă plană plus una sferică care iese din centrul de împrăştiere (pînă la un factor constant):

\langle{\bf{x}}\mid\psi^{+}\rangle=e^{{\bf{k}}\cdot{\bf{x}}}+\frac{e^{ikr}}{r}f({\bf{k}},{\bf{k^{{}^{\prime}}}})~.

(7)

Mărimea $f({\bf{k}},{\bf{k^{{}^{\prime}}}})$ care apare în ec. 7 se cunoaşte ca amplitudine de dispersie şi se poate scrie explicit în forma:

f({\bf{k}},{\bf{k^{{}^{\prime}}}})=-\frac{1}{4\pi}{(2\pi)^{3}}\frac{2m}{\hbar^{2}}\langle{\bf{k^{{}^{\prime}}}}\mid V\mid\psi^{+}\rangle~.

(8)

Să definim acum un operator T astfel că :

T\mid\phi\rangle=V\mid\psi^{+}\rangle

(9)

Dacă multiplicăm ecuaţia Lippmann-Schwinger cu V şi folosim definiţia anterioară obţinem:

T\mid\phi\rangle=V\mid\phi\rangle+V\frac{1}{E-H_{0}+i\varepsilon}T\mid\phi\rangle~.

(10)

Iterînd ecuaţia anterioară (ca în teoria de perturbaţii) putem obţine aproximaţia Born şi corecţiile sale de ordin superior.

Metoda undelor parţiale

Să considerăm acum cazul unui potenţial central nenul. În acest caz, pe baza definiţiei (9) se deduce că operatorul $T$ comută cu $\vec{L}^{2}$ şi $\vec{L}$ ; de aici se spune că $T$ este un operator scalar. În acest fel pentru a uşura calculele este convenabil să se folosească coordonate sferice, pentru că dată simetria problemei, operatorul $T$ va fi diagonal. Acum, să vedem ce formă ia expresia (8) pentru amplitudinea de dispersie:

f({\bf{k}},{\bf{k^{{}^{\prime}}}})={\rm const.}\sum_{lml^{{}^{\prime}}m^{{}^{\prime}}}\int dE\int dE^{{}^{\prime}}\langle{\bf{k^{{}^{\prime}}}}\mid E^{{}^{\prime}}l^{{}^{\prime}}m^{{}^{\prime}}\rangle\langle E^{{}^{\prime}}l^{{}^{\prime}}m^{{}^{\prime}}\mid T\mid Elm\rangle\langle Elm\mid\bf{k}\rangle~,

(11)

unde ${\rm const.}=-\frac{1}{4\pi}\frac{2m}{\hbar^{2}}{(2\pi)^{3}}$ . După cîteva calcule se obţine:

f({\bf{k}},{\bf{k^{{}^{\prime}}}})=-\frac{4\pi^{2}}{k}\sum_{l}\sum_{m}T_{l}(E)Y^{m}_{l}({\bf{k^{{}^{\prime}}}})Y^{m^{*}}_{l}(\bf{k})~.

(12)

Alegînd sistemul de coordonate astfel ca vectorul $\bf{k}$ să aibă aceeaşi direcţie cu axa orientată z, se ajunge la concluzia că la amplitudinea de dispersie vor contribui numai armonicele sferice cu m egal cu zero; dacă definim $\theta$ ca unghiul între ${\bf{k}}$ şi ${\bf{k^{{}^{\prime}}}}$ vom avea:

Y^{0}_{l}({\bf{k^{{}^{\prime}}}})=\sqrt{\frac{2l+1}{4\pi}}P_{l}(cos\theta)~.

(13)

Cu următoarea definiţie:

f_{l}(k)\equiv-\frac{\pi T_{l}(E)}{k}~,

(14)

ec. (12) se poate scrie în forma următoare:

f({\bf{k}},{\bf{k^{{}^{\prime}}}})=f(\theta)=\sum^{\infty}_{l=0}(2l+1)f_{l}(k)P_{l}(cos\theta)~.

(15)

Pentru $f_{l}(k)$ se poate da o interpretare simplă pe baza dezvoltării unei unde plane în unde sferice. Astfel putem scrie funcţia $\langle{\bf{x}}\mid\psi^{+}\rangle$ pentru valori mari ale lui $r$ în forma

\langle{\bf{x}}\mid\psi^{+}\rangle=\frac{1}{{(2\pi)^{3/2}}}\left[{e^{ikz}}+f(\theta)\frac{{e^{ikr}}}{r}\right]=

\frac{1}{{(2\pi)^{3/2}}}\left[\sum_{l}(2l+1)P_{l}(\cos\theta)\left(\frac{{e^{ikr}}-{e^{i(kr-l\pi)}}}{2ikr}\right)+\sum_{l}(2l+1)f_{l}(k)P_{l}(\cos\theta)\frac{{e^{ikr}}}{r}\right]

=\frac{1}{{(2\pi)^{3/2}}}\sum_{l}(2l+1)\frac{P_{l}(\cos\theta)}{2ik}\left[\left[1+2ikf_{l}(k)\right]\frac{{e^{ikr}}}{r}-\frac{{e^{i(kr-l\pi)}}}{r}\right]~.

(16)

Această expresie se poate interpreta după cum urmează . Cei doi termeni exponenţiali corespund unor unde sferice, primul unei unde emergente şi al doilea uneia convergente; în plus efectul de împrăştiere se vede convenabil în coeficientul undei emergente, care este egal cu unu cînd nu există dispersor.

Deplasări (şifturi) de fază

Să ne imaginăm acum o suprafaţă închisă centrată în dispersor. Dacă presupunem că nu există creare şi nici anihilare de particule se verifică :

\int{\bf{j}}\cdot d{\bf{S}}=0~,

(17)

unde regiunea de integrare este suprafaţ definită mai înainte şi ${\bf{j}}$ este densitatea de curent de probabilitate. În plus, datorită conservării momentului cinetic ecuaţia anterioară trebuie să se verifice pentru fiecare undă parţială (cu alte cuvinte, toate undele parţiale au diferite valori ale proiecţiilor momentului cinetic, ceea ce le face diferite. Formularea teoretică ar fi echivalentă dacă se consideră pachetul de unde ca un flux de particule care nu interacţionează între ele; mai mult, pentru că potenţialul problemei noastre este central, momentul cinetic al fiecărei “particule” se va conserva ceea ce ne permite să spunem că particulele continuă să fie aceleaşi). Cu aceste consideraţii, putem să afirmăm că atît unda divergentă cît şi cea emergentă diferă cel mult printr-un factor de fază . Deci, dacă definim:

S_{l}(k)\equiv 1+2ikf_{l}(k)

(18)

trebuie să avem

\mid S_{l}(k)\mid=1~.

(19)

Rezultatele anterioare se pot interpreta cu ajutorul conservării probabilităţilor şi erau de ‘aşteptat’ pentru că nu am presupus că există creare şi anihilare de particule, astfel că influenţa centrului dispersor consistă pur şi simplu în a adăuga un factor de fază în componentele undelor emergente şi în virtutea unitarităţii factorului de fază îl putem scrie în forma:

S_{l}=e^{2i\delta_{l}}~,

(20)

unde $\delta_{l}$ este real şi este funcţie de k. Pe baza definiţiei (18) putem să scriem:

f_{l}=\frac{{e^{2i\delta_{l}}}-1}{2ik}=\frac{{e^{i\delta_{l}}}\sin(\delta_{l})}{k}=\frac{1}{k\cot(\delta_{l})-ik}~.

(21)

Secţiunea total de împrăştiere ia forma următoare:

\sigma_{total}=\int\mid f(\theta){\mid^{2}}d\Omega=

\frac{1}{{k^{2}}}{\int_{0}^{2\pi}}d\phi{\int_{-1}^{1}}d(\cos(\theta))\sum_{l}\sum_{{l^{{}^{\prime}}}}(2l+1)(2{l^{{}^{\prime}}}+1){e^{i\delta_{l}}}\sin(\delta_{l}){e^{i\delta_{{l^{{}^{\prime}}}}}}\sin(\delta_{{l^{{}^{\prime}}}})P_{l}P_{{l^{{}^{\prime}}}}

=\frac{4\pi}{{k^{2}}}\sum_{l}(2l+1)\sin{{}^{2}}(\delta_{{l^{{}^{\prime}}}})~.

(22)

Determinarea şifturilor de fază

Să considerăm acum un potenţial V astfel că se anulă pentru $r>R$ , unde parametrul R se cunoaşte ca “rază de acţiune a potenţialului”, astfel că regiunea $r>R$ evident trebuie să corespundă unei unde sferice liberă (neperturbată ). Pe de altă parte, forma cea mai generală de dezvoltare a unei unde plane în unde sferice este:

\langle{\bf{x}}\mid\psi^{+}\rangle=\frac{1}{{(2\pi)^{3/2}}}\sum_{l}{i^{l}}(2l+1)A_{l}(r)P_{l}(\cos\theta)\quad(r>R)~,

(23)

unde coeficientul $A_{l}$ este prin definiţie:

A_{l}={c_{l}^{(1)}}{h_{l}^{(1)}}(kr)+{c_{l}^{(2)}}{h_{l}^{(2)}}(kr)~,

(24)

şi unde ${h_{l}^{(1)}}$ şi ${h_{l}^{(2)}}$ sunt funcţiile Hankel sferice ale căror forme asimptotice sunt:

{h_{l}^{(1)}}\sim\frac{{e^{i(kr-l\pi/2)}}}{ikr}

{h_{l}^{(2)}}\sim-\frac{{e^{-i(kr-l\pi/2)}}}{ikr}~.

Examinînd forma asimptotică a expresiei (23) care este:

\frac{1}{{(2\pi)^{3/2}}}\sum_{l}(2l+1)P_{l}\left[\frac{{e^{ikr}}}{2ikr}-\frac{{e^{-i(kr-l\pi)}}}{2ikr}\right]~,

(25)

se poate vedea că :

{c_{l}^{(1)}}=\frac{1}{2}e^{2i\delta_{l}}\qquad{c_{l}^{(2)}}=\frac{1}{2}~.

(26)

Aceasta permite scrierea funcţiei de undă radială pentru $r>R$ în forma:

A_{l}=e^{2i\delta_{l}}\left[\cos\delta_{l}j_{l}(kr)-\sin\delta_{l}n_{l}(kr)\right]~.

(27)

Folosind ecuaţia anterioară putem evalua evalua derivata sa logaritmică în r=R, i.e., exact la frontiera zonei de acţiune a potenţialului:

\beta_{l}\equiv\left(\frac{r}{A_{l}}\frac{dA_{l}}{dr}\right)_{r=R}=kR\left[\frac{{j_{l}^{{}^{\prime}}}\cos\delta_{l}-{n_{l}^{{}^{\prime}}}(kR)\sin\delta_{l}}{j_{l}\cos\delta_{l}-{n_{l}}(kR)\sin\delta_{l}}\right]~.

(28)

$j_{l}^{{}^{\prime}}$ este derivata lui $j_{l}$ în raport cu $kr$ şi evaluată în $r=R$ . Alt rezultat important pe care îl putem obţine cunoscînd resultatul anterior este şiftul de fază :

\tan\delta_{l}=\frac{kR{j_{l}^{{}^{\prime}}}(kR)-\beta_{l}j_{l}(kR)}{kR{n_{l}^{{}^{\prime}}}(kR)-\beta_{l}n_{l}(kR)}~.

(29)

Pentru a obţine soluţia completa a problemei în acest caz este necesar să se facă calculele pentru $r<R$ , adică , în interiorul razei de acţiune al potenţialului. Pentru cazul unui potenţial central, ecuaţia Schrödinger în trei dimensiuni este:

\frac{{d^{2}}u_{l}}{d{r^{2}}}+\left({k^{2}}-\frac{2m}{{\hbar^{2}}}V-\frac{l(l+1)}{{r^{2}}}\right)u_{l}=0~,

(30)

unde $u_{l}=rA_{l}(r)$ este supusă condiţiei de frontieră $u_{l}\mid_{r=0}\quad=0$ . Astfel, putem calcula derivata logaritmică, care în virtutea proprietăţii de continuitate a derivatei logaritmice (care este echivalentă cu continuitatea derivatei într-un punct de discontinuitate) ne conduce la:

\beta_{l}\mid_{interior}=\beta_{l}\mid_{exterior}~.

(31)

Un exemplu: împrăştierea pe o sferă solidă

Să tratăm acum un caz specific. Fie un potenţial definit prin:

V=\left\{\begin{array}[]{ll}\infty&\mbox{ $r<R$}\\ 0&\mbox{$r>R~.$}\end{array}\right.

(32)

Se ştie că o particulă nu poate penetra într-o regiune unde potenţialul este infinit, astfel că funcţia de undă trebuie să se anuleze în $r=R$ ; din faptul că sfera este impenetrabilă rezultă deasemenea că :

A_{l}(r)\mid_{r=R}=0~.

(33)

Astfel, din ec. (27) avem:

\tan\delta_{l}=\frac{j_{l}(kR)}{n_{l}(kR)}~.

(34)

Se vede că se poate calcula uşor şiftul de fază pentru orice $l$ . Să considerăm acum cazul $l=0$ (împrăştiere de undă s) pentru care avem:

\delta_{l}=-kR

şi din ec. (27):

A_{l=0}(r)\sim\frac{\sin kr}{kr}\cos\delta_{0}+\frac{\cos kr}{kr}\sin\delta_{0}=\frac{1}{kr}\sin(kr+\delta_{0})~.

(35)

Vedem că faţă de mişcarea liberă există o contribuţie adiţională de o fază . Este clar că într-un caz mai general diferitele unde vor avea diferite şifturi de fază ceea ce provoacă o distorsie tranzitorie în pachetul de unde dispersat. Să studiem acum cazul energiilor mici, i.e., $kR<<1$ . În acest caz, expresiile pentru funcţiile Bessel (folosite pentru a descrie funcţiile Hankel sferice) sunt următoarele:

j_{l}(kr)\sim\frac{(kr)^{l}}{(2l+1)!!}

(36)

n_{l}(kr)\sim-\frac{(2l-1)!!}{(kr)^{l+1}}

(37)

care ne conduc la:

\tan\delta_{l}=\frac{-(kR)^{2l+1}}{(2l+1)[(2l-1)!!]^{2}}~.

(38)

Din această formulă putem să vedem că o contribuţie apreciabilă la şiftul de fază este dat de undele cu $l=0$ şi cum $\delta_{0}=-kR$ obţinem pentru secţiunea eficace:

\sigma_{total}=\int\frac{d\sigma}{d\Omega}d\Omega=4\pi R^{2}~.

(39)

De aici se ajunge la concluzia că secţiunea eficace de împrăşiere cuantică este de patru ori mai mare decît secţiunea eficace clasică şi coincide cu aria totală a sferei dure. Pentru valori mari ale energiei pachetului incident se poate lucra cu ipoteza că toate valorile lui $l$ pînă la o valoare maximă $l_{max}\sim kR$ contribuie la secţiunea eficace totală :

\sigma_{total}=\frac{4\pi}{k^{2}}{\sum_{l=0}^{l\sim kR}}(2l+1){\sin}^{2}\delta_{l}~.

(40)

În acest fel, pe baza ec. (34) avem:

{\sin}^{2}\delta_{l}=\frac{\tan^{2}\delta_{l}}{1+\tan^{2}\delta_{l}}=\frac{[j_{l}(kR)]^{2}}{[j_{l}(kR)]^{2}+[n_{l}(kR)]^{2}}\sim\sin^{2}\left(kR-\frac{l\pi}{2}\right)~,

(41)

unde am folosit expresiile:

j_{l}(kr)\sim\frac{1}{kr}\sin\left(kr-\frac{l\pi}{2}\right)

n_{l}(kr)\sim-\frac{1}{kr}\cos\left(kr-\frac{l\pi}{2}\right)~.

Vedem că $\delta_{l}$ descreşte cu $\frac{\pi}{2}$ de fiecare dată că $l$ se incrementă cu o unitate, şi deci este evident că se îndeplineşte ${\sin}^{2}\delta_{l}+{\sin}^{2}\delta_{l+1}=1$ . Aproximînd ${\sin}^{2}\delta_{l}$ cu valoarea sa medie $\frac{1}{2}$ , este simplu de obţinut rezultatul pe baza sumei de numere impare:

\sigma_{total}=\frac{4\pi}{k^{2}}(kR)^{2}\frac{1}{2}=2\pi R^{2}~.

(42)

Odată în plus rezultatul calculului bazat pe metodele de mecanică cuantică , deşi asemănător, diferă totuşi de rezultatul clasic. Să vedem care este originea factorului 2; mai întîi vom separa ec. (15) în două părţi:

f(\theta)=\frac{1}{2ik}{\sum_{l=0}^{l=kR}}(2l+1){e^{2i\delta_{l}}}P_{l}\cos(\theta)+\frac{i}{2k}{\sum_{l=0}^{l=kR}}(2l+1)P_{l}\cos(\theta)=f_{\mbox{refl}}+f_{\mbox{umbr\u{a}\ }}~.

(43)

Evaluînd $\int|f_{\mbox{ refl}}|^{2}d\Omega$ :

\int|f_{\mbox{ refl}}|^{2}d\Omega=\frac{2\pi}{4k^{2}}{\sum_{l=0}^{l_{max}}}{{\int_{-1}}^{1}}(2l+1)^{2}[P_{l}\cos(\theta)]^{2}d(\cos\theta)=\frac{\pi{l_{max}}^{2}}{k^{2}}=\pi R^{2}~.

(44)

Analizînd acum $f_{\mbox{umbr\u{a}\ }}$ pentru unghiuri mici avem:

f_{\mbox{umbr\u{a}\ }}\sim\frac{i}{2k}\sum(2l+1)J_{0}(l\theta)\sim ik{\int_{0}^{R}}bJ_{0}(kb\theta)db=\frac{iRJ_{1}(kR\theta)}{\theta}~.

(45)

Această formulă este destul de cunoscută în optică , fiind formula pentru difracţia Fraunhofer; cu ajutorul schimbului de variabilă $z=kR\theta$ putem să evaluăm integrala $\int|f_{\mbox{ umbr\u{a}\ }}|^{2}d\Omega$ :

\int|f_{\mbox{ umbr\u{a}\ }}|^{2}d\Omega\sim 2\pi R^{2}{\int_{0}^{\infty}}\frac{[J_{1}(z)]^{2}}{z}dz\sim\pi R^{2}~.

(46)

În sfîrşit, neglijînd interferenţa între $f_{\mbox{refl}}$ şi $f_{\mbox{ umbr\u{a}\ }}$ (pentru că faza oscilează între $2\delta_{l+1}=2\delta_{l}-\pi$ ). Se obţine astfel rezultatul (42). Am etichetat unul dintre termeni cu titlul de umbră , pentru că originea sa se explică uşor dacă se apelează la comportamentul ondulatoriu al particulei dispersate (din punct de vedere ‘fizic’ nu există nici o diferenţă între un pachet de undă şi o particulă în acest caz). Originea sa constă în componentele pachetului de unde împrăştiate înapoi ceea ce produce o diferenţă de fază faţă de undele incidente ducînd la o interferenţă distructivă .

Împrăştiere în cîmp coulombian

Să considerăm acum un exemplu clasic şi ceva mai complicat: împrăştierea de particule într-un cîmp coulombian. Pentru acest caz ecuaţia Schrödinger este:

\left(-\frac{\hbar^{2}}{2m}\nabla^{2}-\frac{Z_{1}Z_{2}e^{2}}{r}\right)\psi({\bf{r}})=E\psi({\bf{r}}),\qquad E>0~,

(47)

unde $m$ este masa redusă a sistemului în interacţie şi evident $E>0$ deoarece tratăm cazul dispersiei fără producere de nici un fel de stări legate. Ecuaţia anterioară este echivalentă următoarei expresii (pentru valori adecuate ale constantelor $k$ şi $\gamma$ ) :

\left(\nabla^{2}+{k^{2}}+\frac{2\gamma k}{r}\right)\psi({\bf{r}})=0~.

(48)

Dacă nu considerăm bariera centrifugală a potenţialului efectiv (unde $s$ ) ne găsim în condiţiile unei interacţiuni coulombiene pure şi putem propune o soluţie de forma:

\psi({\bf{r}})={e^{i{\bf{k\cdot r}}}}\chi(u)~,

(49)

cu

u=ikr(1-\cos\theta)=ik(r-z)=ikw~,

{\bf{k\cdot r}}=kz~.

$\psi({\bf{r}})$ este soluţia completă a ecuaţiei Schrödinger şi se poate aştepta un comportament asimptotic format din două părţi, respectiv de undă plană ${e^{i{\bf{k\cdot r}}}}$ şi undă sferică ${r^{-1}e^{ikr}}$ . Definind noi variabile:

z=z\qquad w=r-z\qquad\lambda=\phi~,

cu ajutorul relaţiilor anterioare, ec. (48) ia forma:

\left[u\frac{d^{2}}{du^{2}}+(1-u)\frac{d}{du}-i\gamma\right]\chi(u)=0~.

(50)

Pentru a rezolva această ecuaţie, trebuie studiat mai întîi comportamentul său asimptotic, dar cum acesta a fost deja prezentat, funcţia de undă asimptotică normalizată care se obţine în final ca rezultat al tuturor calculelor anterioare este:

\psi_{\bf k}({\bf{r}})=\frac{1}{(2\pi)^{3/2}}\left({e^{i[{\bf{k\cdot r}}-\gamma ln(kr-{\bf{k\cdot r}})]}}+\frac{f_{c}(k,\theta){e^{i[kr+\gamma ln2kr]}}}{r}\right)~.

(51)

După cum vedem, funcţia de undă anterioară prezintă termeni care o fac să difere apreciabil de ec. (7). Acest lucru se datorează faptului că forţa coulombiană este de rază infinită de acţiune. Efectuarea calculului exact pentru amplitudinea de împrăţiere coulombiană este destul de dificil de realizat. Aici vom da numai rezultatul final pentru funcţia de undă normalizată :

\psi_{\bf k}({\bf{r}})=\frac{1}{(2\pi)^{3/2}}\left({e^{i[{\bf{k\cdot r}}-\gamma ln(kr-{\bf{k\cdot r}})]}}+\frac{g_{1}^{*}(\gamma)}{g_{1}(\gamma)}\frac{\gamma}{2k\sin(\theta/2)^{2}}\frac{e^{i[kr+\gamma ln2kr]}}{r}\right)~,

(52)

unde $g_{1}(\gamma)=\frac{1}{\Gamma(1-i\gamma)}$ .

În ceea ce priveşte analiza de unde parţiale o vom reduce la prezentarea rezultatelor deja discutate într-un mod cît mai clar posibil. Mai întîi scriem funcţia de undă (49) $\psi({\bf{r}})$ în următoarea formă :

\psi({\bf{r}})={e^{i{\bf{k\cdot r}}}}\chi(u)=A{e^{i{\bf{k\cdot r}}}}\int_{C}{e^{ut}}{t^{i\gamma-1}}(1-t)^{-i\gamma}dt~,

(53)

unde $A$ este o constantă de normalizare şi toată partea integrală este transformata Laplace inversă a transformatei directe a ecuaţiei (50). O formă convenabilă a ecuaţiei anterioare este:

\psi({\bf{r}})=A\int_{C}{e^{i{\bf{k\cdot r}}}(1-t)}{e^{ikrt}}(1-t)d(t,\gamma)dt

(54)

cu

d(t,\gamma)={t^{i\gamma-1}}(1-t)^{-i\gamma-1}~.

(55)

În cadrul analizei de unde parţiale procedăm la a scrie:

\psi({\bf{r}})={\sum_{l=0}^{\infty}}(2l+1){i^{l}}P_{l}(\cos\theta)A_{l}(kr)~,

(56)

unde

A_{l}(kr)=A\int_{C}{e^{ikrt}}j_{l}[kr(1-t)](1-t)d(t,\gamma)~.

(57)

Aplicînd relaţiile între funcţiile Bessel sferice şi funcţiile Hankel sferice avem:

A_{l}(kr)=A_{l}^{(1)}(kr)+A_{l}^{(2)}(kr)~.

(58)

Evaluarea acestor coeficienţi nu o vom prezenta aici (fiind destul de complicată ). Rezultă că :

A_{l}^{(1)}(kr)=0

(59)

A_{l}^{(2)}(kr)\sim-\frac{Ae^{\pi\gamma/2}}{2ikr}[2\pi ig_{1}(\gamma)]\left(e^{-i[kr-(l\pi/2)+\gamma\ln 2kr]}-{e^{2i\eta_{l}(k)}}e^{i[kr-(l\pi/2)+\gamma\ln 2kr]}\right)

(60)

unde

{e^{2i\eta_{l}(k)}}=\frac{\Gamma(1+l-i\gamma)}{\Gamma(1+l+i\gamma)}~.

(61)

Calculul amplitudinii de împrăştiere coulombiană

Dacă efectuăm transformata Laplace a ec. (50) obţinem:

\chi(u)=A\int_{C}e^{ut}t^{i\gamma-1}(1-t)^{-i\gamma}dt~.

(62)

Conturul $C$ merge de la $-\infty$ la $\infty$ şi se închide pe deasupra axei reale. În aceste condiţii, vedem că există doi poli: cînd $t=0$ şi $t=1$ . Cu schimbul de variabilă $s=ut$ obţinem:

\chi(u)=A\int_{C_{1}}e^{s}s^{i\gamma-1}(u-s)^{-i\gamma}~.

(63)

$\chi(u)$ trebuie să fie regulară în zero şi într-adevăr:

\chi(0)=(-1)^{-i\gamma}A\int_{C_{1}}\frac{e^{s}}{s}ds~.=(-1)^{-i\gamma}A2\pi i

(64)

Luînd acum limita $u\to\infty$ , să facem o deplasare infinitezimală (pentru a elimina faptul că polii sunt pe contur) şi cu un schimb de variabilă astfel că $\frac{s}{u}=-\frac{(s_{0}\pm i\varepsilon)}{i\kappa}$ , vedem că această expresie tinde la zero cînd $u\to\infty$ . Deci, putem să dezvoltăm $(u-s)$ în serie de puteri de $\frac{s}{u}$ pentru polul cu $s=0$ . Dar această dezvoltare nu este bună în $s=1$ , pentru că în acest caz $s=-s_{0}+i(\kappa\pm\varepsilon)$ şi de aici rezultă că $\frac{s}{u}=1-\frac{(s_{0}\pm i\varepsilon)}{\kappa}$ tinde la $1$ cînd $\kappa\to\infty$ ; dar dacă facem schimbul de variabilă $s^{{}^{\prime}}=s-u$ această problemă se elimină :

\chi(u)=A\int_{\rm C_{2}}\left([e^{s}s^{i\gamma-1}(u-s)^{-i\gamma}]ds+[e^{s^{{}^{\prime}}+u}(-s^{{}^{\prime}})^{i\gamma}(u+s^{{}^{\prime}})^{i\gamma-1}]ds^{{}^{\prime}}\right)~.

(65)

Dezvoltînd seriile de puteri este uşor de calculat integralele precedente, dar în rezultat trebuie să se ia limita $\frac{s}{u}\to 0$ pentru a obţine formele asimptotice corecte pentru împrăştierea coulombiană :

\chi(u)\sim 2\pi iA\left[u^{-i\gamma}g_{1}(\gamma)-(-u)^{i\gamma-1}e^{u}g_{2}(\gamma)\right]

2\pi g_{1}(\gamma)=i\int_{\rm C_{2}}e^{s}s^{i\gamma-1}ds

2\pi g_{2}(\gamma)=i\int_{\rm C_{2}}e^{s}s^{-i\gamma}ds~.

(66)

După acest şir de schimbări de variabile, ne întoarcem la $s$ -ul original pentru a obţine:

(u^{*})^{i\gamma}=(-i)^{i\gamma}[k(r-z)]^{i\gamma}=e^{\gamma\pi/2}e^{i\gamma\ln k(r-z)}

(u)^{-i\gamma}=(i)^{-i\gamma}[k(r-z)]^{-i\gamma}=e^{\gamma\pi/2}e^{-i\gamma\ln k(r-z)}~.

(67)

Calculul lui $\chi$ odată efectuat, este echivalent cu a avea $\psi_{\bf k}({\bf{r}})$ pornind de la (49).

Aproximaţia eikonală

Vom face o scurtă expoziţie a aproximaţiei eikonale a cărei filosofie este aceeaşi cu cea care se face cînd se trece de la optica ondulatorie la optica geometrică şi de aceea este corectă cînd potenţialul variază puţin pe distanţe comparabile cu lungimea de undă a pachetului de unde dispersat, adică , pentru cazul $E>>|V|$ . Astfel această aproximaţie poate fi considerată ca o aproximaţie cuasiclasică . Mai întîi propunem că funcţia de undă cuasiclasică are forma binecunoscută :

\psi\sim e^{iS({\bf r})/\hbar}~,

(68)

unde S satisface ecuaţia Hamilton-Jacobi, cu soluţia:

\frac{S}{\hbar}=\int_{-\infty}^{z}\left[k^{2}-\frac{2m}{\hbar^{2}}V\left(\sqrt{b^{2}+z^{\prime 2}}\right)\right]^{1/2}dz^{\prime}+{\mbox{ constant\u{a}}}~.

(69)

Constanta aditivă se alege în aşa fel încît:

\frac{S}{\hbar}\to kz\qquad{\rm pentru}\qquad V\to 0~.

(70)

Termenul care multiplică potenţialul se poate interpreta ca un schimb de fază al pachetului de unde, avînd următoarea formă explicită

\Delta(b)\equiv\frac{-m}{2k\hbar^{2}}\int_{-\infty}^{\infty}V\left(\sqrt{b^{2}+z^{2}}\right)dz~.

(71)

În cadrul metodei de unde parţiale această aproximaţie are următoarea aplicaţie. Ştim că aproximaţia eikonală este corectă la energii înalte, unde există multe unde parţiale care contribuie la dispersie. Astfel putem considera $l$ ca o variabilă continuă şi prin analogie cu mecanica clasică punem $l=bk$ . În plus, cum deja am menţionat $l_{max}=kR$ , care substituit în expresia (15) conduce la:

f(\theta)=-ik\int bJ_{0}(kb\theta)[e^{2i\Delta(b)}-1]db~.

(72)

8P. Probleme

Problema 8.1

Să se obţină deplasarea de fază (şiftul) şi secţiunea diferenţială de împrăştiere la unghiuri mici pentru un centru de împrăştiere de potenţial $U(r)=\frac{\alpha}{r^{2}}$ . Să se ţină cont de faptul că în împrăştierile de unghiuri mici principala contribuţie o dau undele parţiale cu $l$ mari.

Soluţie:

Rezolvînd ecuaţia

R_{l}^{{}^{\prime\prime}}+\Bigg[k^{2}-\frac{l(l+1)}{r^{2}}-\frac{2m\alpha}{\hbar^{2}r^{2}}\Bigg]=0

cu condiţiile de frontieră $R_{l}(0)=0$ , $R_{l}(\infty)=N$ , unde $N$ este un număr finit, obţinem

R_{l}(r)=A\sqrt{r}I_{\lambda}(kr)~,

unde $\lambda=\Bigg[(l+\frac{1}{2})^{2}+\frac{2m\alpha}{\hbar^{2}}\Bigg]^{1/2}$ şi $I$ este prima funcţia Bessel modificată .

Pentru determinarea lui $\delta_{l}$ se foloseşte expresia asimptotică a lui $I_{\lambda}$ :

I_{\lambda}(kr)\propto\left(\frac{2}{\pi kr}\right)^{1/2}\sin(kr-\frac{\lambda\pi}{2}+\frac{\pi}{4})~.

Prin urmare

\delta_{l}=-\frac{\pi}{2}\left(\lambda-l-\frac{1}{2}\right)=-\frac{\pi}{2}\left(\Bigg[(l+\frac{1}{2})^{2}+\frac{2m\alpha}{\hbar^{2}}\Bigg]^{1/2}-\left(l+\frac{1}{2}\right)\right)~.

Condiţia $l$ mari de care se vorbeşte în problemă ne conduce la:

\delta_{l}=-\frac{\pi m\alpha}{(2l+1)\hbar^{2}}~,

de unde se vede că $|\delta_{l}|\ll 1$ pentru $l$ mari.

Din expresia generală a amplitudinii de împrăştiere

f(\theta)=\frac{1}{2ik}\sum_{l=0}^{\infty}(2l+1)P_{l}(\cos\theta)(e^{2i\delta_{l}}-1)~,

la unghiuri mici $e^{2i\delta_{l}}\approx 1+2i\delta_{l}$ şi

\sum_{l=0}^{\infty}P_{l}(\cos\theta)=\frac{1}{2\sin\frac{\theta}{2}}~.

Astfel:

f(\theta)=-\frac{\pi\alpha m}{k\hbar^{2}}\frac{1}{2\sin\frac{\theta}{2}}~.

Prin urmare:

\frac{d\sigma}{d\theta}=\frac{\pi^{3}\alpha^{2}m}{2\hbar^{2}E}{\mbox{c}tg}\frac{\theta}{2}~.

$\displaystyle J_{z}\|kjm\rangle$	$\displaystyle=$	$\displaystyle m\hbar\|kjm\rangle,$
$\displaystyle J_{+}\|kjm\rangle$	$\displaystyle=$	$\displaystyle m\hbar\sqrt{j(j+1)-m(m+1)}\|kjm+1\rangle,$
$\displaystyle J_{-}\|kjm\rangle$	$\displaystyle=$	$\displaystyle m\hbar\sqrt{j(j+1)-m(m-1)}\|kjm+1\rangle.$

0 (E). FORWARD

0 (R). CUVÎNT ÎNAINTE

1. POSTULATE CUANTICE

1P. Probleme

2. BARIERE ŞI GROPI RECTANGULARE

Regiuni de potenţial constant

Comportamentul lui ψ⁡(x)\psi(x) la o discontinuitate a potenţialului

Viziune generală asupra calculului

Examinarea cîtorva cazuri simple

Potenţial treaptă

Potenţiale tip barieră

Stări legate în groapă rectangulară

2P. Probleme

Problema 2.1: Potenţialul Delta atractiv

Problema 2.2: Particulă într-o groapă de potenţial finită 1D

Problema 2.3: Particulă în groapă rectangulară 1D infinită

Introducere

Momentul cinetic orbital

Observaţii

Definiţie

Concluzii parţiale

Aplicaţii ale momentului cinetic orbital

Valori proprii şi funcţii proprii ale lui 𝐥𝟐\bf l^{2} şi 𝐋𝐳\bf L_{z}

Funcţii proprii ale lui lzl_{z}

Condiţii de hermiticitate ale lui l^z\hat{l}_{z}

Armonice sferice

Valorile perechii l,ml,\ m

Proprietăţi ale armonicelor sferice

Operatorul de paritate 𝒫\cal P în cazul armonicelor sferice

Operatorul de spin

Definiţia matricelor Pauli

Transformările la rotaţii ale spinorilor

Un rezultat al lui Euler

Spinorii unui sistem de doi fermioni

Moment unghiular total

3P. Probleme

Problema 3.1

Problema 3.2

Problema 3.3

Formulele de Conexiune

Estimarea erorii introduse de aproximaţia WKB

5. OSCILATORUL ARMONIC (OA)

Soluţia ecuaţiei Schrödinger pentru OA

Operatori de creare a^†\hat{a}^{\dagger} şi anihilare a^\hat{a}

Evoluţia temporală a oscilatorului

OA tridimensional

5P. Probleme

Problema 5.1

Problema 5.2

Problema 5.3

Problema 5.4

Problema 5.5

Introducere

Ecuaţia Schrödinger pentru atomul de hidrogen

Separarea de variabile în coordonate sferice

Interpretarea constantelor de separare: numere cuantice

Soluţia pentru partea azimutală

Soluţia pentru partea polară

Unificarea părţilor azimutală şi polară : armonicele sferice

Soluţia pentru partea radială

Densitatea de probabilitate electronică

6P. Probleme

Introducere

Împrăştierea unui pachet de unde

Amplitudinea de probabilitate în împrăştieri

Funcţia Green în teoria de împrăştiere

Teorema optică

Aproximaţia Born

7P. Probleme

Introducere

Metoda undelor parţiale

Deplasări (şifturi) de fază

Determinarea şifturilor de fază

Un exemplu: împrăştierea pe o sferă solidă

Împrăştiere în cîmp coulombian

Calculul amplitudinii de împrăştiere coulombiană

Aproximaţia eikonală

8P. Probleme

Comportamentul lui $\psi(x)$ la o discontinuitate a potenţialului

Valori proprii şi funcţii proprii ale lui $\bf l^{2}$ şi $\bf L_{z}$

Funcţii proprii ale lui $l_{z}$

Condiţii de hermiticitate ale lui $\hat{l}_{z}$

Valorile perechii $l,\ m$

Operatorul de paritate $\cal P$ în cazul armonicelor sferice

Operatori de creare $\hat{a}^{\dagger}$ şi anihilare $\hat{a}$