Rezolvarea unor probleme practice din viaţa cotidiană, în cadrul lecţiilor de matematică, joacă un rol determinant în învăţarea unor concepte matematice. Utilizarea aplicaţiilor practice ale matematicii în diverse domenii contribuie la formarea deprinderilor de muncă intelectuală în învăţare.

Proiectarea şi transpunerea în practică a unor unităţi de învăţare care să propună elevilor situaţii de învaţare prin intermediul aplicaţiilor practice vor conduce la dobândirea unor cunoştinţe calitativ superioare, precum şi la creşterea performanţelor la matematică.

Criptografia este ştiinţa comunicării informaţiei sub o formă securizată ([1, 4]). Odată cu transmiterea de mesaje, oamenii au avut nevoie ca acestea ajunse în posesia unor persoane indezirabile să nu poată fi decodificate. Dezvoltarea tot mai rapidă a telecomunicaţiilor şi a comunicaţiilor electronice au impus tot mai mult crearea de noi tehnici criptografice. Tehnicile criptografice sunt folosite pentru a securiza comunicaţiile derulate prin intermediul reţelelor de calculatoare, pentru a efectua plăti on-line şi a implementa scheme de vot electronic, în cadrul telefoanelor mobile sau cardurilor bancare etc. Astăzi, un număr mare de persoane utilizează algoritmi şi tehnici din domeniul criptografiei, care au la bază o serie de concepte şi metode matematice.

Pătratul $7\times 7$ este asociat alfabetului ${\bf A}$ ([3]). Alfabetul ${\bf A}$ conţine $31$ litere mici ale alfabetului limbii române şi $18$ caractere care permit codificarea fidelă a textelor scrise în limba română (de exemplu, fraze, strofe din poezii, citate şi cugetări celebre etc.). Cifrarea oricărui caracter se realizează alegând numărul de două cifre care corespunde aşezării caracterului în pătrat. Cifrarea unei litere mari se face prin scrierea alăturată a două numere de două cifre şi anume: primul număr este asociat caracterului ${\cal L}$ (adică numărul $54$ care indică acţiunea de transformare a literi mici în literă mare), iar al doilea număr este cel care corespunde literei mici în pătrat.

Exemplu. Mesajul în clar: ”România” se transformă după cifrarea bazată pe Pătratul $7\times 7$ în mesajul cifrat: ” $54~34~31~26~51~27~22~11$”.

Conţinutul ştiinţific al lucrării este accesibil şi uşor de înţeles pentru elevii din învăţământul preuniversitar (clasele a IX-a$-$XII-a).

Proiectarea şi organizarea unei activităţi didactice bazată pe elementele de conţinut ale acestei lucrări este benefică din următoarele motive:
$-~~$se prezintă într-un mod elementar utilitatea conceptelor matematice (de exemplu: corespondenţe între cuvinte şi secvenţe de numere, funcţie bijectivă);
$-~~$contribuie la familiarizarea elevilor cu unele aplicaţii simple ale criptografiei. Prin descifrarea mesajului trimis de către destinatar, elevii au satisfacţia reuşitei;
$-~~$prin dobândirea abilităţilor de cifrare, elevii vor învăţa ceva util, interesant şi atractiv.

Primele texte cifrate descoperite până în prezent datează de circa $4000$ de ani şi provin din Egiptul antic. În Grecia antică, scrierile cifrate erau folosite încă din secolul al V-lea a.Hr. Polybius²² 2 Polybius ($\approx$ 207-120 a.Hr.), istoric grec a creat un tabel de cifrare în formă de pătrat de dimensiune $5\times 5$ (cunoscut sub numele de pătratul lui Polybius). În Roma antică secretul informaţiilor politice şi militare se realiza folosind scrierea secretă (de exemplu, cifrul lui Cezar³³ 3 Julius Caesar($\approx$ 100-44 a.Hr.), lider politic şi general roman).

În criptografia clasică (numită, criptografia pre-computaţională) au fost create diverse sisteme de cifrare bazate pe Pătratul lui Polybius care sunt utilizate şi astăzi ([4]).

Termenul de criptografie înseamnă scriere secretă. Cuvântul criptografie este format din cuvintele greceşti cryptos (ascuns) şi grafie (scriere). În sens restrâns, termenul de criptografie desemnează numai operaţia de cifrare şi descifrare legală.

În cele ce urmează prezentăm unele noţiuni de bază din domeniul criptografiei ([1, 5]).

Criptografia (cryptography) este ştiinţa creării şi păstrării mesajelor secrete astfel încât descifrarea lor să fie imposibilă de către persoane neautorizate.

Criptare/cifrare (encryption)$~{\cal E}$ este procedeul de ”ascundere” a unui mesaj în clar în mesajul secretizat. Avem: $~~~{\cal E}({\cal M})={\cal C}.$

Procedeul de secretizare a unui text este realizat de către expeditor.

Decriptare/descifrare (decryption)$~{\cal D}$ este procedeul de regăsire a mesajului în clar din mesajul cifrat. Avem: $~~~{\cal D}({\cal C})={\cal D}({\cal E}({\cal M}))={\cal M}.$

Desecretizarea unui text criptat este realizată de către destinatar.

Prin algoritm criptografic/cifru se desemnează o mulţime de transformări inversabile prin care mulţimea mesajelor se transformă în mulţimea mesajelor cifrate şi invers. Cifrul este construit cu ajutorul a două funcţii (funcţia de criptare ${\cal E}$ şi funcţia de decriptare ${\cal D}$).

Cheia criptografică (key) $~{\cal K}$ este mărimea (secretă) necesară realizării criptării şi decriptării. Cheia de cifrare este reprezentată printr-un număr, cuvânt, şir numeric etc. şi care reglementează operaţia de cifrare. Algoritmul care realizează operaţiile de criptare şi decriptare se numeşte sistem de criptare.

Pentru aplicarea unui sistem de criptare se procedează astfel:
$-~$un mesaj în forma sa originală este un text în clar;
$-~$expeditorul rescrie mesajul ${\cal M},$ folosind un procedeu (algoritm) cunoscut numai de el (şi de destinatar). Se spune că el criptează (cifrează) mesajul ${\cal M},$ obţinând un text cifrat ${\cal C}$;
$-~$destinatarul primeşte textul cifrat ${\cal C}$ şi îl decriptează, cunoscând algoritmul folosit pentru criptare;
$-~$se presupune că expeditorul şi destinatarul stabilesc de comun acord, într-o fază preliminară, detaliile procedurii de criptare şi de decriptare.

Considerăm un alfabet ${\bf A}={\bf A}_{1}\cup{\bf A}_{2}$ format din 49 caractere, unde:
$\bullet~~~{\bf A}_{1}=\{~a,b,c,d,e,f,g,h,i,j,k,l,m,n,o,p,q,r,s,t,u,v,w,x,y,z,$ ă, î, â, ş, ţ $\}$
este mulţimea formată din 31 litere (litere mici ale alfabetului limbii române);
$\bullet~~~{\bf A}_{2}$ este mulţimea formată din 18 caractere (simboluri sau semne grafice de punctuaţie) care au următoarele semnificaţii:
${\cal L}~~~~~\ldots~~~~~$ litera mică care urmează devine literă mare;
${\sqcup}~~~~~\ldots~~~~~$ un spaţiu liber (delimitator de spaţiu);
$/~~~~~\ldots~~~~~$ rând nou;
$,~~~~~\ldots~~~~~$ virgulă;
-$~~~~~\ldots~~~~~$ cratimă;
$?~~~~~\ldots~~~~~$ semnul întrebării;
$!~~~~~\ldots~~~~~$ semnul exclamării;
$"~~~~~\ldots~~~~~$ ghilimele pentru scrierea unui text;
$"~~~~~\ldots~~~~~$ ghilimele pentru încheierea unui text;
$;~~~~~\ldots~~~~~$ punct şi virgulă;
$-~~~~~\ldots~~~~~$ linia de pauză sau linia de dialog;
$\centerdot~~~~~\ldots~~~~~$ punct;
$:~~~~~\ldots~~~~~$ două puncte;
${}^{,}~~~~~\ldots~~~~~$ apostrof;
$(~~~~~\ldots~~~~~$ paranteză deschisă;
$)~~~~~\ldots~~~~~$ paranteză închisă;
$\&~~~~~\ldots~~~~~$ şi;
$@~~~~~\ldots~~~~~$ simbol pentru e-mail.

Cele $49$ de litere şi simboluri ale alfabetului A sunt aşezate într-un tabel în formă de pătrat, format $7$ linii şi $7$ coloane ($L_{i}$ şi $C_{j}$ pentru $i,j=\overline{1,7}$), numit ”Pătratul $7\times 7$” sau ” Pătratul lui Polybius extins” (vezi tabelul de mai jos).

$$\quad\begin{array}[]{|r|c|c|c|c|c|c|c|}\hline\cr&C_{1}&C_{2}&C_{3}&C_{4}&C_{5}&C_{6}&C_{7}\\ \hline\cr L_{1}&a&b&c&d&e&f&g\cr\hline\cr L_{2}&h&i&j&k&l&m&n\cr\hline\cr L_{3}&o&p&q&r&s&t&u\cr\hline\cr L_{4}&v&w&x&y&z&$\u{a}$&$\^{i}$\cr\hline\cr L_{5}&$\^{a}$&$\c{s}$&$\c{t}$&{\cal L}&\sqcup&/&,\cr\hline\cr L_{6}&$-$&?&!&"&"&;&-\cr\hline\cr L_{7}&\centerdot&:&{}^{,}&(&)&$\&$&@\cr\hline\cr\end{array}.$$

Observaţie. Fiecare din simbolurile $\cal{L},\sqcup,/$ ne indică executarea unei acţiuni asupra unei litere mici, cuvânt sau rând (mai precis, transformarea unei litere mici a alfabetului ${\bf A}_{1}$ în litera mare corespunzătoare, lăsarea unui spaţiu liber după un cuvânt scris sau trecerea la un rând nou după un rând scris). $\Box$

Orice caracter din Pătratul $7\times 7$ este ”identificat” cu o pereche de numere corespunzătoare poziţiei caracterului în pătrat (mai precis, perechea respectivă este formată din numărul liniei şi numărul coloanei pe care se află litera sau simbolul). De exemplu, avem corespondenţele următoare:
$p~~\leftrightarrow~~(3,2);~~~z~~\leftrightarrow~~(4,5);~~~M~~\leftrightarrow~~(5,4);~~~\sqcup~~\leftrightarrow~~(5,5);~~~f~~\leftrightarrow~~(1,6).$

În acest mod, alfabetului ${\bf A}$ i se asociază un nou alfabet notat cu A(P) şi numit alfabetul perechilor asociat Pătratului $7\times 7$. Avem:

$${\bf A(P)}=\{~(i,j)~|~i,j=\overline{1,7}\},$$

unde $(i,j)~$ este perechea asociată caracterului din linia $L_{i}$ şi coloana $C_{j}$ a Pătratului $7\times 7$.

În acest paragraf prezentăm un sistem de criptare pentru codificarea şi decodificarea textelor, care se bazează pe alfabetul $~{\bf A}$ şi Pătratul $7\times 7.$ Acesta este un cifru de substituţie (substitution cipher). Cifrarea fiecărui caracter al textului în clar ($M$) este substituit cu un număr de două cifre sau grup de numere de câte două cifre în textul cifrat ($C$), descifrarea realizându-se prin aplicarea substituţiei inverse.

Pentru a secretiza un text scris în limba română se vor respecta următoarele convenţii:
$-~~~$textul în clar este format din cuvinte, propoziţii sau fraze care conţin litere mici şi litere mari ale alfabetului limbii române, semne de punctuaţie şi spaţii libere între cuvinte;
$-~~~$textul este interpretat ca un singur cuvânt (inclusiv spaţiul liber este un caracter distinct).

Codificarea textelor, utilizând Pătratul $7\times 7$

Dacă numărul natural $i\in\{p,p+1,\ldots,q-1,q\}\subset{\bf N},$ atunci vom scrie uneori $i=\overline{p,q}.$

Operaţia de codificare a unui text, utilizând alfabetul ${\bf A}$ şi Pătratul $7\times 7$, constă în:
$\bullet~~$fiecărei perechi din alfabetul $\bf{A}(\bf P)$ i se asociază numărul $~\overline{ij}~$ format din cifrele $i,j=\overline{1,7}$;
$\bullet~~$fiecărei litere mari care corespunde literei mici din poziţia $(m,n)$ i se asociază succesiunea numerelor $54$ şi $~\overline{mn},$ unde $m=\overline{1,4}$ şi $n=\overline{1,7}$ sau $m=5$ şi $n=\overline{1,3}.$

De exemplu, avem corespondenţele următoare:
$a~\leftrightarrow~(1,1)~\leftrightarrow~11;~~~~~n~\leftrightarrow~(2,7)~\leftrightarrow~27;~~~~w~\leftrightarrow~(4,2)~\leftrightarrow~42;~~~~~$ş$~~\leftrightarrow~(5,2)~\leftrightarrow~52;$
$M\leftrightarrow~(5,4)~\leftrightarrow~54;~~~~~~\sqcup~\leftrightarrow~(5,5)~\leftrightarrow~55;~~~~~~C~\leftrightarrow~54~13;~~~~~U~\leftrightarrow~54~37;~~~~~$Ţ$~\leftrightarrow~54~53.$

Codificarea unui mesaj ${\cal M}$ se exprimă matematic cu ajutorul unei funcţii bijective $f$ definită pe alfabetul $\bf{A}(\bf P)$ format din $49$ perechi asociate Pătratului $7\times 7$ cu valori în mulţimea ${\bf B}=\{\overline{ij}~|~i,j=\overline{1,7}\}$ a numerelor formate din două cifre $i$ şi $j.$ Mai precis:

$$f:{\bf A}({\bf P})~\longrightarrow~{\bf B},~~~~~~~f(i,j)=\overline{ij},$$

unde $(i,j)$ este perechea asociată caracterului din linia $L_{i}$ şi coloana $L_{j}$ a Pătratului $7\times 7.$

Dacă ”identificăm” alfabetul $\bf{A}(\bf P)$ cu alfabetul ${\bf A},$ atunci funcţia $f$ (numită funcţie de codificare) se poate descrie cu ajutorul tabelului următor (numit, tabelul asociat funcţiei $f$):

$$\quad\begin{array}[]{|r|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|}\hline\cr{\bf A}&a&b&c&d&e&f&g&h&i&j&k&l&m&n&o&p&q&r&s\\ \hline\cr{\bf B}&11&12&13&14&15&16&17&21&22&23&24&25&26&27&31&32&33&34&35\cr\hline\cr\end{array}$$

$$\quad\begin{array}[]{|r|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|}\hline\cr{\bf A}&t&u&v&w&x&y&z&$\u{a}$&$\^{i}$&$\^{a}$&$\c{s}$&$\c{t}$&{\cal L}&\sqcup&/&,&$-$&?&!\\ \hline\cr{\bf B}&36&37&41&42&43&44&45&46&47&51&52&53&54&55&56&57&61&62&63\cr\hline\cr\end{array}$$

$$\quad\begin{array}[]{|r|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|}\hline\cr{\bf A}&"&"&;&-&\centerdot&:&{}^{,}&(&)&$\&$&@\\ \hline\cr{\bf B}&64&65&66&67&71&72&73&74&75&76&77\cr\hline\cr\end{array}.$$

Prin cuvânt de lungime $n,$ notat $c=c_{1}c_{2}\ldots c_{n}$ vom înţelege o succesiune formată din $n$ caractere $c_{1},c_{2},~\ldots~,c_{n},$ unde $c_{i},~i=\overline{1,n}$ este un element al alfabetului ${\bf A}$ (exceptând simbolul $\cal{L}$ ) sau o literă mare a alfabetului limbii române.

Funcţia $f$ se extinde la mulţimea cuvintelor de lungime finită, astfel:
dacă $c=c_{1}c_{2}\ldots c_{n}$ este un cuvânt de lungime $n,$ atunci $f(c)$ este o succesiune de numere de două cifre definită prin $f(c)=f(c_{1})f(c_{2})\ldots f(c_{n}),$ unde $f(c_{i})$ este un număr de două cifre sau o succesiune formată din două numere de câte două cifre. Deci:

$c=c_{1}c_{2}\ldots c_{n}~~~\longrightarrow~~~f(c)=f(c_{1})f(c_{2})\ldots f(c_{n}).$

Observăm că $f(c)$ este o secvenţă de forma $\overline{i_{1}j_{1}}~\overline{i_{2}j_{2}}\ldots\overline{i_{n+q}j_{n+q}},$ unde $q(0\leq q\leq n)$ reprezintă numărul literelor mari care intră în componenţa cuvântului $c=c_{1}c_{2}\ldots c_{n}.$

De exemplu, cuvântul:
$-~~~c^{\prime}=$”U.V.T.” este format din $6$ caractere, iar secvenţa $f(c^{\prime})$ este formată din $9$ numere;
$-~~~c^{\prime\prime}=$”Diana şi Ana” este format din $12$ caractere, iar secventa $f(c^{\prime\prime})$ este formată din $14$ numere.

Pentru a aplica metoda bazată pe alfabetul ${\bf A}$, Pătratul $7\times 7$ şi utilizarea numerelor de două cifre în codificarea textelor, se vor aplica următoarele reguli generale:
$-~~$fiecărui caracter (care intră în componenţa unui cuvânt) i se asociază prin intermediul unei funcţii bijective un număr format din două cifre. Mai precis:
$\bullet~~$unei litere mici sau simbol (care reprezintă un semn de punctuaţie sau o acţiune) i se asociază un număr format din două cifre;
$\bullet~~$unei litere mari i se asociază o succesiune formată din două numere de câte două cifre (al doilea număr este cel asociat literei mici corespunzătoare).
$-~~$textul codificat este format dintr-o succesiune de numere de două cifre.

Exemplul 1. Cuvântul $c=$”teorema lui Pitagora” este format din $20$ caractere, iar secvenţa $f(c)$ este formată din $21$ numere. Codificarea cuvântului $c$ prin funcţia $f$ este:
teorema lui Pitagora$~~~\longrightarrow~~~36~15~31~34~15~26~11~55~25~37~22~55~54~32~22~36~11~17~31~34~11.$

Exemplul 2. Codificăm următorul citat al profesorului Dan Barbilian⁴⁴ 4 Dan Barbilian (1895-1961), poet şi matematician român.(cunoscut ca poet sub numele de Ion Barbu):”

Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlneşte cu poezia.”.
$-~~$Textul în clar este format din $92$ caractere.
$-~~$Pentru litera $E$ vom folosi secvenţa de numere $54~15;$ pentru litera ă folosim numărul $46;$ pentru caracterul , (virgulă) folosim numărul $57$ etc.
$-~~$Textul codificat este format din următoarele $93$ numere: ”
$54~15~43~22~35~36~46~55~37~27~14~15~41~11~57~55~47~27~55~14~31~26~15~27~22~37~25~55~47~27~11~25~36~55$
$11~25~55~17~15~31~26~15~36~34~22~15~22~57~55~37~27~55~25~31~13~55~25~37~26~22~27~31~35~55~37~27~14~15$
$55~35~15~55~47~27~36~51~25~27~15~52~36~15~55~13~37~55~32~31~15~45~22~11~71$”.

Exemplul 3. Codificăm următorul mesaj:
”Teorema reciprocă a teoremei lui Thales”.
$-~~$Se procedează în mod analog ca la Exemplul 2.
$-~~$Textul este compus din $n=39$ caractere.
$-~~$Textul codificat este format din următoarele $41$ numere:”
$54~36~15~31~34~15~26~11~55~34~15~13~22~32~34~31~13~46~55~11~55~36~15~31~34~15~26~15~22~55~25$
$~~~~~~~~~37~22~55~54~36~21~11~25~15~35$”.

Decodificarea textelor, utilizând Pătratul $7\times 7$

Operaţia de decodificare a unui text, utilizând alfabetul ${\bf A}$ şi Pătratul $7\times 7$ constă în:
$\bullet~~$fiecărui număr $\overline{ij}$ format din cifrele $i,j=\overline{1,7},$ i se asociază perechea $~(i,j)\in\bf{A}(\bf P)$ (iar aceasta se identifică cu caracterul corespunzător din Pătratul $7\times 7$);
$\bullet~~$fiecărei succesiuni de tipul $~54~\overline{mn},$ i se asociază litera mare care corespunde literei mici din poziţia $(m,n)$ a Pătratului $7\times 7,$ unde $m=\overline{1,4}$ şi $n=\overline{1,7}~$ sau $~m=5$ şi $n=\overline{1,3}.$

De exemplu, avem corespondenţele următoare:
$13~\leftrightarrow~(1,3)~\leftrightarrow~c;~~~~~22~\leftrightarrow~(2,2)~\leftrightarrow~i;~~~~~46~\leftrightarrow~(4,6)~\leftrightarrow~$ă$;~~~~~62~\leftrightarrow~(6,2)~\leftrightarrow~?\\ 74~\leftrightarrow~(7,4)~\leftrightarrow~);~~~~~~36~\leftrightarrow~(3,6)~\leftrightarrow~t;~~~~~~54~45~\leftrightarrow~Z;~~~~~54~41~\leftrightarrow~V;~~~~54~47~\leftrightarrow~$Î.

Decodificarea unui mesaj ${\cal C}$ se exprimă matematic cu ajutorul unei funcţii bijective $g$ definită pe ${\bf B}=\{\overline{ij}~|~i,j=\overline{1,7}\}~$ cu valori în $\bf{A}(\bf P).$ Mai precis:

$$g:{\bf B}~\longrightarrow~{\bf A}({\bf P}),~~~~~~~g(\overline{ij})=(i,j),$$

unde $(i,j)$ este perechea asociată caracterului din linia $L_{i}$ şi coloana $L_{j}$ a Pătratului $7\times 7.$

Dacă ”identificăm” alfabetul $\bf{A}(\bf P)$ cu alfabetul ${\bf A},$ atunci funcţia $g$ (numită funcţie de decodificare) se poate descrie cu ajutorul unui tabel care se obţine prin inversarea liniilor tabelului asociat funcţiei $f.$

Prin secvenţă admisă de lungime $n(n\geq 2),$ notată $\alpha=\overline{i_{1}j_{1}}~\overline{i_{2}j_{2}}\ldots\overline{i_{n}j_{n}},$ vom înţelege o succesiune formată din numere de forma $~\overline{i_{1}j_{1}},\overline{i_{2}j_{2}},\ldots,\overline{i_{n}j_{n}}$ (unde, $i_{k},j_{k}=\overline{1,7}$ şi $k=\overline{1,n}$), care îndeplineşte următoarele condiţii:
$(i)~~~\overline{i_{k}j_{k}}\neq 54$ (adică ultimul număr al secvenţei nu poate fi egal cu $54$ );
$(ii)~~$ dacă $~\overline{i_{k}j_{k}}=54,$ atunci $~\overline{i_{k+1}j_{k+1}}~(1\leq k\leq n-1)$ este acceptat pentru $~i_{k+1}=\overline{1,4}$ şi $~j_{k+1}=\overline{1,7}~$ sau $~i_{k+1}=5$ şi $~j_{k+1}=\overline{1,3}.$

Funcţia $g$ se extinde la mulţimea secvenţelor admise de lungime finită, astfel:
dacă $\alpha=\overline{i_{1}j_{1}}~\overline{i_{2}j_{2}}\ldots\overline{i_{n}j_{n}}$ este o secvenţă admisă de lungime $n,$ atunci $g(\alpha)$ este o succesiune de perechi de numere, definită prin $~g(\overline{i_{1}j_{1}})g(\overline{i_{2}j_{2}})\ldots g(\overline{i_{n}j_{n}}),$ unde
$g(\overline{i_{m}j_{m}})=(i_{m},j_{m}),~1\leq m\leq n.~$ Deci:

$$\alpha=\overline{i_{1}j_{1}}\overline{i_{1}j_{1}}\ldots\overline{i_{n}j_{n}}~~~\longrightarrow~~~g(\alpha)=g(\overline{i_{1}j_{1}})g(\overline{i_{1}j_{1}})\ldots g(\overline{i_{n}j_{n}}).$$

Observăm că secvenţa admisă $\alpha=\overline{i_{1}j_{1}}\overline{i_{2}j_{2}}\ldots\overline{i_{n}j_{n}}$ poate conţine $q$ numere egale cu $54$ ( $q$ este egal cu numărul de apariţii ale acţiunii ${\cal L}$). Utilizând funcţia bijectivă dintre alfabetul ${\bf A}({\bf P})$ şi alfabetul ${\bf A},~g(\alpha)$ se interpretează ca un cuvânt de lungime $n-q.$

De exemplu, secvenţa:
$\alpha^{\prime}=$ ”$54~15~37~13~25~22~14$ ” este admisă de lungime $7$ , iar cuvântul $g(\alpha)$ are $6$ caractere.
$\alpha^{\prime}=$ ”$11~54~62~27~11$” nu este admisă, deoarece secvenţa $54~62$ nu este acceptată.

Exemplul 4. (a) Secvenţa $\alpha=$ ”$35~31~34~22~27~77~15~61~37~41~36~71~34~31$ ” este admisă şi este formată din $14$ numere, iar cuvântul $g(\alpha)$ este format din $14$ caractere. Decodificarea secvenţei $\alpha$ prin funcţia de decodificare $g$ este: ”$sorin@e$-$uvt.ro".$
(b) Fie mesajul criptat ${\cal C},~$ reprezentat prin secvenţa formată din $19$ numere:
” ${\cal C}:~~~12~22~27~31~26~37~25~55~25~37~22~55~54~27~15~42~36~31~27$”.

Pentru aplicarea funcţiei de decodificare $g$ putem folosi tabelul următor:

$$\quad\begin{array}[]{|r|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|c|}\hline\cr{\cal C}&12&22&27&31&26&37&25&55&25&37&22&55&54&27&15&42&36&31&27\\ \hline\cr{\cal M}&b&i&n&o&m&u&l&&l&u&i&&&N&e&w&t&o&n\cr\hline\cr\end{array}$$

Obţinem un cuvânt $c$ format din $18$ caractere, unde:$~~~c=$” binomul lui Newton”.

Exemplul 5. Decodificăm următorul mesaj criptat, reprezentat prin următoarea secvenţă formată din $52$ de numere:”
$54~27~~37~55~15~35~36~15~55~14~15~35~36~37~25~55~35~46~55~16~22~22~55~12~37~27~71~55~54~36~34$
$~~~~~~~~~15~12~37~22~15~55~35~46~55~16~22~22~55~25~11~55~13~15~41~11~71$”. Prin decodificare se descoperă următorul citat al poetului Tudor Arghezi ⁵⁵ 5 Tudor Arghezi (1880-1967), poet şi prozator român.:”
Nu este destul să fii bun. Trebuie să fii bun la ceva”.

Exemplul 6. Decodificăm următorul mesaj criptat, reprezentat prin următoarea secvenţă formată din $134$ de numere:”
$54~32~15~55~13~51~27~14~55~27~15~61~27~41~51~25~36~31~34~15~11~26~55~13~37~55~23~31~13~37~25~57~56~54$
$52~31~32~36~15~11~22~72~55~64~54~47~27~13~15~34~13~37~22~15~61~26~22~55~26~22~23~25~31~13~37~25~63~65$
$56~54~52~22~61~11~13~37~26~55~53~22~61~11~52~55~47~26~32~25~22~27~22~55~14~31~34~22~27~53~11~57~56~54$
$14~11~34~55~27~37~61~53~22~55~13~37~32~34~22~27~14~55~13~22~34~13~37~26~16~15~34~22~27~53~11~63$”.

Prin decodificare descoperim o strofă scrisă de Ion Barbu:”

                                    Pe când ne-nvâltoream cu jocul,
                                         Şopteai:”Încercuie-mi mijlocul!”
                                         Şi-acum ţi-aş împlini dorinţa,
                                         Dar nu-ţi cuprind circumferinţa !”.

Observaţie. Prin alegerea unei alte aranjări a caracterelor în Pătratul $7\times 7$ se va obţine un nou cifru de substituţie. $\Box$

Concluzii. Sistemul de cifrare prezentat îîn această lucrare permite redarea exactă în textele criptate a valorilor stilistice ale frazelor scrise în limba română.

Secretizarea fidelă a textelor scrise în limba română se realizează utilizând alfabetul ${\bf A},$ Pătratul $7\times 7$ şi secvenţele de numere de două cifre din mulţimea ${\bf B}=\{\overline{ij}~|~i,j=\overline{1,7}\}$.

Unul din obiectivele principale ale învăţării matematicii în liceu este dezvoltarea abilităţilor de înţelegere şi cunoaştere a conceptelor matematice pentru a le folosi cu succes în situaţii concrete.

Pentru îndeplinirea acestui deziderat, profesorul poate propune cursul optional (la nivel de disciplină) cu titlul: ”Învăţăm matematică prin aplicaţiile ei în viaţa cotidiană”.

Conţinutul acestui articol poate fi utilizat ca suport de curs în conceperea şi realizarea unei unităţi de învăţare ca parte componentă a cursului opţional menţionat mai sus şi care se adresează elevilor din clasa a IX-a. Activităţile de predare-învăţare-evaluare organizate pe parcursul desfăşurării cursului pot fi realizate, folosind metode active şi interactive (observarea dirijată, problematizarea, jocul didactic, referatul, proiectul etc.).